Author: No One
•sâmbătă, octombrie 15, 2011
Parca timpul s-a oprit. In mijlocul strazii stau si vad cum portocalele au ramas in aer, departe, stand sa cada. Pasii mei nu mai au sunet dar eu ma indrept spre ele. Iau una din aer si o arunc in sus. Cade la loc in mana mea. Restul sunt inca intepenite in aer. Ma invart pe picioare si ma indrept spre ea. O ea, o oricare ea, draguta, cu breton si cu ochelari mari. Ii iau mana si pun portocala in ea. Dar ea nu ma vede caci totul e inghetat in timp, inclusiv ea. Numai eu, numai eu sunt aici.

Stau la colt de strada. Iar portocalele incep sa cada. Pe strada din pietre, pe toata strada. Lumea se fereste si se uita in timp ce portocalele curg pe jos. Iar ea? Ea priveste cu uimire in mana, la portocala ce a aparut acolo. Nu stie de la cine e :)

This entry was posted on sâmbătă, octombrie 15, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.