Author: No One
•vineri, noiembrie 04, 2011
pornind de la niste cuvinte dintr-un comentariu scriu

Deschide-ti umbrela daca ploua, si mergi inainte. Prin ploaia pana la glezne. Lasa-te udat, si mergi drept. Printre stropii lichizi de apa. Spune-ti o rugaciune, si inchina-te la nori. Care trec acum peste capul tau. Lasa-ti gandurile sa cada odata cu stropii, si uita ca le-ai avut. Tu singur mergi acum prin ploaie.

Tu duci cu tine aceasta ploaie. Printre case urate lovite de timp. Tu mergi sontic si cazut. Printre gropile din asfaltul facut de mantuiala. Tu trebuie sa continui. Printre aceste vise morocanoase de toamna

Deschide-ti umbrela daca ploua, si continua. Prin ploaia asta impartita in picaturi mari si mici. Prin lumea asta gri si cazuta in iutare. Prin starea asta inghetata intre trecut si prezent. Si nu-ti inchide umbrela decat atunci cand si ultima picatura va aluneca pe materialul ei negru si se va evapora pe asfaltul cald.

This entry was posted on vineri, noiembrie 04, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.