Author: No One
•duminică, noiembrie 20, 2011
Tocmai ce am terminat de citit The Hunger Games. Stiu ca se face un film si auzind toate cuvintele de lauda la adresa seriei, din partea cititorilor si a unor scriitori plus ca a intrat in topurile cunoscute (gen New York Times) de bestsellere, m-am decis sa citesc prima carte. In romana. Nu mi-a placut cum e scrisa. Cred ca nu degeaba e in seria Nemira Junior :)) Parca e scrisa pentru copii. Povestea parca e cusuta cu ata alba, dialogurile sunt anemice si scurte, diversele situatii care apar sunt aproape de cliseu (eroina castiga jocurile, personajele bune omoara ca sa se apere sau din greseala, personajele rele sunt unidimensionale in rautatea lor si tot asa). Putin putin m-as fi asteptat la altceva. La o orientare mai adulta si mai gri a romanului. Jocurile astea se dau pe viata si pe moarte intre 12 perechi de tineri, un el si o ea, reprezentand cele 12 districte de langa Capitoliu, capitala Panem (fosta USA). Initial trebuia sa castige doar unul, dar in timpul jocului, convenabil pentru scriitoare, se schimba regula si acum pot castiga ambii membri ai perechii dintr-un district. Ce vreau sa zic e ca in roman apar numai situatii convenabile. Mica fata (personaj bun) care se aliaza cu eroina moare, ca sa nu avem situatia in care ele doua sa se confrunte pentru titlul de invingator, perechea eroinei ajunge sa fie castigator impreuna cu ea, ultimul pe care ei il infrunta e cel mai furios si doritor de sange din concurs. Se puteau aduce mult mai multe nuante la romanul asta dar ce a iesit in schimb e aia buni si aia rai. Adica pentru kidz.

Ce mai adaug e ca nu stiu daca o parte din faptul ca nu mi-a placut cum e scris e dat de traducere. E posibil de vreme ce la noi pot fi si traduceri facute prost.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, noiembrie 20, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.