Author: No One
•miercuri, noiembrie 23, 2011
Nu e nici un motiv sa te intorci de la asta. Sa fugi pe carari batute si nebatute. Unde fugi? Nicaieri. Il alt spatiu. In alta dimensiune. Fugi de tine. De ce? Ce ai putea tu sa faci asa de rau? This is not easy. Asa ca mai stai. Pentru un pahar de cacao, pentru o mica bautura. Nu vezi? Incerc sa te conving sa ramai. Dar tu ti-ai pus deja adidashii in picioare. Haina o iau eu si o arunc in dulap. Vrei sa te inchid in baie? Nu? Atunci mai ramai. Pentru ca nu ai de ce sa fugi decat de ganduri. Pe care ti se faci degeaba. Hai incearca sa ma saruti. Stiu ca asta vrei. Sau vroiai, inainte sa ma certi ca ai haina incuiata in dulap :P Par cumva libidinos?:)) Un mosh ce se da la tinere si inocente, ohhh mai ales inocente, studente. Ai un zambet minunat. Ar trebui sa-l folosesti mai des. Cu diverse rezultate naucitoare. But I don't mind, you should too. Uita ca astazi ti-ai rupt unghia in tocul usii. Uita ca ai vrut sa fugi de tine. Ramai. Tu cu tine, si cu mine.

Ce am aflat azi e sa incerci si sa iti faci simtita incercarea. Chiar daca nu iese nimic. Chiar? Oare de ce este asa de greu sa actionam? De ce avem bariera asta in fata ochiilor si visam doar in capetele noastre?. Si cand trebuie sa zicem ceva nu zicem. Asteptam... Am intalnit un baiat zilele astea care mi-a zis ca-i pare rau ca nu a zis nimic si ca a gresit. El trebuia sa zica ceva si nu era vina ei ca nu facut-o. Ce simplu suna in filme :))

Am vazut azi un film dragut si cu o melodie sunandu-mi in casti am scris ce am scris. A nu se lua in serios. Fata inca nu stiu daca a ramas. Cred ca sta bosumflata pe taburet. Sau asa se preface ea :P Iar totul e fictiune, in masura in care fictiunea e doar un sir de cuvinte. Nici eu nu-mi dau seama ce scriu.

Sa continui cu noua noastra fata? Acum da din picior, tot stand pe taburet. A acceptat oare invitatia sa dormim in paturi separate? Cineva trebuie sa-i zica, caci eu nu vreau asta. Eu doar sunt aici din dorinta sortii. Ma intreb de ce viseza basme si povesti. Eu nu ader prea usor. Ok, poate doar dupa un film. Ca acum. Dar ea? De ce? Ce face o fata sa se gandeasca la povesti ca in basme? Tineretea? Naivitatea? Nu simtiti ca e prea siropos cateodata? Atunci cand lumea asta reala ne acapareaza. Fata are par blond cred. Nu ma pricep la nuante. Spre saten. Zambeste retinut dar frumos. Pare greu de convins dar totusi nu este inabordabila. Pare mai indrazneata ca mine. Atunci cum de mi-a venit mie sa-i zic sa stea? Poate undeva, deep inside me, sper sa ramana si sa-mi ia frica de necunoscut o data pentru totdeauna.

Acum tabloul se schimba si e dimineata. Ea sta pe un sezlong, afara, pe balcon cu o cana cu... orice, langa scaun. Eu stau in pat, cu capul opus peretelui, adica acolo unde nu e spatarul :)) si ma uit la ea prin usile deschise de la balcon. Ea e intr-o camasa alba si atat. Si de afara vine racoarea diminetii. Cred ca stie ca e privita dar nu se intoarce. Poate se bucura de dimineata asta, poate mai ia o inghititura de cafea ori de ceai. Poate sta doar cu ochii inchisi cu mana in jos pe cana si cu un deget ce se joaca cu o suvita. Eu doar imi pun mainile sub barbie si, lungit asa, o privesc. In linistea aia traim amandoi acum, pentru un moment infinit in timp.

Haina e inca incuiata in dulap :)

Si melodia, atat live cat si, banuiesc, album version



PS: nici nu stiu in ce categorie sa o pun :D asa ca le pun la gramada in toate trei

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, noiembrie 23, 2011 and is filed under , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.