Author: No One
•marți, noiembrie 29, 2011
Acum era tot pe sezlong. Ea, aceeasi ea, numai parul ei avea o alta culoare. Negru sau saten inchis. Nu mai stiu. Isi sorbea ceaiul. Sau cafeaua. In camasa alba, cu picioarele lungite pe sezlong. Se uita undeva departe si eu o admiram.

Dar acum s-a ridicat si vine la mine. Se aseaza langa mine, pe pat, si ma priveste. Si eu ma uit la ea, cumva putin amuzat. Lungit in pat, pe burta, cu barbia pusa pe maini.

- Trebuie sa plec.
- Am facut dragoste cu tine mai devreme. Putin mai devreme. Te strangeam pe la spate si ti-am pus mana intre picioare. Te rugam sa-ti freci coapsele. Iti trageam fusta in sus. Ce ganduri reale...
- Stiu, imi zice in timp ce zambeste. Acolo sunt tot ceea ce ti-ai dorit
- De ce ma gandesc la tine, in atatea imagini, in atatea ganduri?
- Pentru ca asa ma poti avea. Stii ca realitatea nu va fi niciodata la fel cu ceea ce iti imaginezi. Gata, trebuie sa plec
- Dar...
- Nici un dar.

Se ridica de pe pat gata imbracata. Se duse la dulap, il deschise si isi lua haina de acolo

- Ne mai vedem, si disparu pe usa.

Da, poate intr-un coltisor din mintea mea. Ma ridic si eu din pat si ma duc pe balcon unde ma asez pe scaunul din fata sezlongului. Am cana ei in maini. Gust din ea. Pentru mine e ceai :)) E inca cald.

***

O melodie


This entry was posted on marți, noiembrie 29, 2011 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.