Author: No One
•luni, decembrie 12, 2011
Si la final ramanem cu lesa in mana, cu cainele in ea si cu un semn de intrebare deasupra capetelor. Lumea nu s-a schimbat de la ultima interventie, doar noi am mai imbatranit. Pana si cainele crede asta. Latra a aprobare. Il rog sa taca putin. Isi pune capul pe o parte si se uita la mine mirat. Si el asteapta. Un final la tot ceea ce vedem. Stiri, OTV si show-uri pacatoase.

Nu totul trebuie sa aiba sens. De ce? Pentru ca ordinea este supraevaluata, iar povestile cu happy end sunt sooo yesterday. Cainele imi face cu ochiul. A gasit un os si-l roade. Ce stie el despre lumea asta? Lumea lui e doar osul din fata lui.

Ma gandesc ca ar trebui sa renunt la carne si sa fiu un om mai bun. (Cainele se uita la mine cu interes.) Vegan. Cica asa se numeste. Si Azorel se stramba. El traieste pentru proteine si grasimi. Oamenii astia nebuni... cu plante si frunze :)) Rade neamul cainesc de noi.

Si la final ramanem cu lesa in mana, cainele langa noi si cu senzatia ca nu intelegem nimic. Oare putem sa traim intr-o lume care nu are sens? Data si sustinuta de noi. Poate pana la urma sensul il gasim in noi, in gandirea si ideile noastre.

Dar pana atunci raman cuvintele scrise. Cu Azorel langa mine

 

This entry was posted on luni, decembrie 12, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.