Author: No One
•marți, decembrie 13, 2011
Dintre resturile navei a venit si m-a scos. O mana ce se intinde spre mine.

- Hai... Vino cu mine.
- Ce s-a intamplat cu mine? Am murit?
- Nu chiar, mi-a zis in timp ce urcam dealul. Esti doar in alta parte. Viu... Intr-un fel

In varf ne-am asezat langa statuie si ne-am uitat la apus. Ea si-a strecurat mana in jurul alei mele si si-a pus capul pe umarul meu.

- E tot timpul o placere sa stau langa tine, imi zice. Atat cat se poate

Stam amandoi unul langa altul si ne inchipuim, se pare, cat de bine ne e asa. Timpul e scurt, ea imi zice. Si in curand va trebui sa plece. Dar va veni de fiecare data cand voi avea nevoie. Nu prea des dar va fi acolo.

Si cand soarele a apus de tot eu am ramas singur langa statuie. Dar nu chiar singur de vreme ce un catel se uita incantat la mine. Trebuie sa cobor, asa ca o iau in jos pe partea cealalta a dealului. Si cainele vine dupa mine. Cred ca am sa-i zic Azorel :)) In lipsa de alt nume :P

This entry was posted on marți, decembrie 13, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.