Author: No One
•sâmbătă, decembrie 29, 2012
Zilele trec asa repede. Si tocmai cand ma gandeam, zilele trecute, la asta, la cum o zi trece foarte repede de fapt iar ele se aduna si se aduna si apoi noi nici nu ne dam seama ca intradevar au trecut, mi-a trecut prin minte ca in curand voi implini 28 de ani. Eu 28 de ani? Nu ma simt de 28 de ani. Nu simt ca as fi adultul de 28 de ani ci tanarul de 20 de ani. La varsta asta altii sunt casatoriti, au deja copii, sunt cica "adulti" in adevaratul sens al cuvantului. Iar eu nu simt ca am ajuns la nivelul asta. Prefer sa ma simt cu niste ani in urma. Nu cred ca vreau responsabilitatile astea. Dar deviem. Timpul trece repede. Si in curand voi avea 30, o cifra la care nu ma vad ca fiind :)) E asa ciudat sa simt ca ma apropii de 30 de ani. E o cifra mare.

Dar zilele trec repede si... voi ce tineti minte, o zi sau un moment, o perioada? Zilele nu chiar se tin minte, nu? Mai degraba zici "tin minte perioada aia" sau "tin minte momentul ala". Mai rar zici "tin minte ziiua aia", adica ca o zi distincta si perceputa astfel. Zilele sunt ptr noi asa cum sunt secundele intr-o ora.

Si daca te gandesti ca o zi trece de fapt repede iti dai seama ca de fapt intr-o zi nu faci nimic semnificativ de obicei, ci doar chestii de rutina, ori arzi gazul degeaba, ori te dedai rahaturilor de zi de zi. Nu traim de parca ziua de maine nu mai exista. Stim ca exista si atfel irosim inca o zi. Mai mult traim pe ani, decat pe zile. Sau poate pe decade. Primii 10 ani, anii adolescentei, la 20 de ani, la 30, la 40 si asa mai departe. Mai tii minte ce ai facut pe 29 decembrie anul trecut, sau acum 2 ani, sau acum 5 ani, 10 ani?

Uite, cand citesti asta inca o zi a trecut :)

ps: nu trisa uitandu-te pe blogul tau ce ai facut pe 29 in alti ani :))

Author: No One
•marți, decembrie 25, 2012


Author: No One
•luni, decembrie 24, 2012
Observ ca zilele astea stau intins (pe canapea, caci acolo dorm) si ma gandesc cu melancolie la una alta. Ma gandesc intr-un stil al meu trebuie sa zic. Probabil ca e linistea asta de sarbatori, cand nu am chef de calculator, televizor, carti, filme. Probabil e si de la ceasul meu de buzunar pe care-l tin la mine, chiar si cand dorm, si la care ma uit din cand in cand. Chiar acum cateva minute mi-am adus aminte cand eram mai mic (oare prin a 7-a, a 8-a, a 9-a?) si o nesimtita de varsta mea facea misto de mine ca-mi arunca ghiozdanul in lac (eram cu colegii de scoala in parc langa un mic lacusor). Uitasem complet de asta. Si culmea dupa atatia ani in care am uitat tot ma revolta. Misto-ul, nesimtirea si mai ales faptul ca poate paream ideal pentru asta in ochii ei. Ma "revolta" chestii din astea din trecutul meu. Ma gandesc ca sunt chestii subiective totusi pentru ca sunt interpretate prin cum m-am simtit si cum ma simt. Si cum privesc eu lucrurile.

Imi vine sa stau toata ziua in plapuma si pur si simplu sa stau asa, la cald (desi nu e frig in camera), ceea ce si fac, in general, zilele astea. Iar gandurile mele si cumva amintirile mele rezultate din asta sunt melancolie.

Later Fucking Edit:


Let me ask you a question atheists when you drivin' home in them little Priuses, who do you call on when the breaks fail in that little shitbox?
Craig Ferguson

God I hate atheists. Some of them are just full of shit.
 
Author: No One
•duminică, decembrie 23, 2012
Frumos interviu. Ar trebui sa vedeti si filmul. E foarte dragut. Iar Rob Reiner, daca nu-l stiti, e regizorul filmelor Stand by Me, The Princess Bride, When Harry Met Sally, Misery, A Few Good Men, The Bucket List.


ps: mi-am luat primul ceas de buzunar

Author: No One
•vineri, decembrie 14, 2012
Ascult emisiunea (inregistrata, caci nu pot sta pe radio cand ea este difuzata) lui Moise Guran pe Europa FM unde acesta preia telefoanele celor care-l asculta si constat ca destui romani sunt incoerenti in ideile exprimate, le lipseste o logica sanatoasa, sunt extrem de subiectivi, deja si-au facut o parere si nu mai pot fi schimbati din asta, nu inteleg cum trebuie mecanismele politice si legale si sunt fricosi din cale afara la orice adiere verbala. Am zis destul?

Author: No One
•marți, decembrie 11, 2012


 
Author: No One
•luni, decembrie 10, 2012
Si... revin cu o melodie Florence and the Machine


Looking up from underneath
Fractured moonlight on the sea
Reflections still look the same to me
As before I went under

And it's peaceful in the deep
Cathedral where you cannot breathe
No need to pray, no need to speak
Now I am under all

And it's breaking over me
A thousand miles down to the sea bed
Found the place to rest my head
Never let me go
Never let me go
Never let me go
Never let me go

And the arms of the ocean are carrying me
And all this devotion was rushing out of me
In the crushes of heaven for a sinner like me
But the arms of the ocean delivered me

Though the pressure's hard to take
It's the only way I can escape
It seems a heavy choice to make
And now I am under all

And it's breaking over me
A thousand miles down to the sea bed
Found the place to rest my head
Never let me go
Never let me go
Never let me go
Never let me go

And the arms of the ocean are carrying me
And all this devotion was rushing out of me
In the crushes of heaven for a sinner like me
But the arms of the ocean delivered me

And it's over
And I'm going under
But I'm not giving up
I'm just giving in

I'm slipping underneath
So cold and so sweet

And the arms of the ocean so sweet and so cold
And all this devotion I never knew at all
In the crushes of heaven for a sinner released
And the arms of the ocean delivered me
Never let me go
Never let me go
Never let me go
Never let me go
Deliver me
Never let me go
Never let me go
Never let me go
Never let me go
Deliver me
Never let me go
Never let me go
Never let me go
Never let me go
Deliver me
Never let me go
Never let me go
Never let me go
Never let me go

And it's over
(Never let me go, Never let me go)
And I'm going under
(Never let me go, Never let me go)
But I'm not giving up
(Never let me go, Never let me go)
I'm just giving in
(Never let me go, Never let me go)

I'm slipping underneath
(Never let me go, Never let me go)
So cold and so sweet
(Never let me go, Never let me go)

Author: No One
•duminică, decembrie 09, 2012
Tocmai m-am intors de la votare si ca orice cetatean constiincios mi-am facut datoria catre tara, Basescu si clasa noastra politica. Asa ca nevrand sa supar pe nimeni, dupa ce am primit stampila si cele doua buletine de vot, am purces la stampilarea fiecarei casute pe care am vazut-o. Din pacate mi s-a terminat tusul pana sa bifez toate casutele de la Camera Deputatilor. Imi cer scuze pe aceasta cale celor carora nu le-am bifat casuta. Dar totusi am reusit sa bifez cat am putut de multe in ambele buletine de vot.

Va multumesc si ne vedem la urmatorul scrutin electoral. Oricand va fi acela.
 
Author: No One
•duminică, decembrie 09, 2012


Author: No One
•sâmbătă, decembrie 08, 2012
Am crezut ca e mai usor sa comunici cu oamenii. Cred ca m-am inselat.

Author: No One
•miercuri, decembrie 05, 2012


Author: No One
•marți, decembrie 04, 2012
Cum nu prea am ce sa scriu in perioada asta, si cum vreau sa postez toate inteviurile gen roundtable (cu actori, regizori, scenaristi etc) ale celor de la The Hollywood Reporter, o sa incerc sa postez in fiecare zi cate un video de genul asta.


Author: No One
•joi, noiembrie 29, 2012
Genericul de final al filmului Snow White and the Huntsman pe melodia lui Florence and the Machine. Mie imi place la nebunie. Dati si voi un play :)


Author: No One
•luni, noiembrie 26, 2012
Oamenii... sunt atat de ignoranti si de stupizi. Sa ma ierte Dumnezeu dar chiar e asa de greu sa incerci sa il intelegi pe un altul fara sa sari repede la concluzii? Incearca sa intelegi ca oamenii sunt diferiti, se exprima diferit, au lucruri de spus, altele decat vrei tu sa auzi, lucruri care le influenteaza viata. Dar nu, de ce sa intelegi? Pentru ca ti-e lene. Da, ptr ca esti puturos si nu incerci sa vezi in afara curtii tale. Asa ca, omule, oriunde esti tu, sper sa nu-ti aud debitarile si judecatile si concluziile tale. Scuteste-ma. Te rog fa-ti un blog unde sa te scurgi acolo, asa cum fac eu in al meu. Nu e nevoie sa poluezi pe toata lumea. N-am nevoie de stupiditatea ta.

ps: folosesc "omule" nu referindu-ma la cineva anume ci adresandu-ma (ca isi cand ar fi cineva in fata mea) in timp ce scriu asta.
 
Author: No One
•luni, noiembrie 26, 2012
If you ask me how I'm doing
I would say I'm doing just fine
I would lie and say that you're not on my mind


ps: si eu m-am gandit la chestia asta in anumite momente cu anumite persoane, si cred as minti din nou daca ar fi sa am o situatie asemanatoare in viitor. Titlul si versurile nu vorbesc despre prezent, o zic ca sa fiu clar.

Author: No One
•duminică, noiembrie 25, 2012


ps: dragii mei, lasati-le pe tipele alea plapande si sensibiloase cu fustite roz si fundite in par, astea sunt femeile adevarate, f.u.b.a.r. - fucked up beyond all reason/recognition/repair.

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 24, 2012
Buna copiii :) Da, ma tot jeneaza rinichii dar nu ne intereseaza asta acum. Hai sa va zic o chestie mica ce am auzit si ma priveste si pe mine se pare.

Maica-mea are o prietena (o stiu si eu, ne cunoastem bine), ea are o fata si fata asta are o colega. Si ce aflu eu azi, dupa ce ma trezesc din somn? Ca colega respectiva, fata de 18 ani, impliniti acum cateva saptamani, m-a vazut la biroul prietenei mamei si i-am cazut cu tronc. Am aflat ca (colega adica) s-a suparat pe fata prietenei ca nu m-a invitat si pe mine la ziua ei. Fata e amorezata se pare, din ce aud :)) Adica de astă vara pana acum, daca ma vroia la ziua ei de nastere. Ce sa le faci fetelor astea de 18 ani :P Sincer, eu nici n-am retinut-o asta vara. Stiu ca par mistocar dar nu o cunosc si desi le stiu pe prietena mamei si fata ei, nu tin legatura cu ele. Asa ca e de inteles de ce fata nu a pus o vorba la mine sa ajung la ziua colegei ei. Plus ca e o pustoaica amorezata de 18 ani. Ce sa fac eu cu ea? E mica, nu o cunosc deloc si nu stiu cum arata (ptr ca sunt superficial, v-am zis :)) ) E putin flatant dar va trece peste asta. Si nici nu sunt boyfriend material acum (sincer nici nu stiu cand voi fi). N-am chef de chestii de astea cu inimioare si plimbat prin parc. Sunt prea blazat ptr prostii din astea. Pustoaicele pot sa viseze la basme in continuare, intr-o buna zi se vor linisti si ele.

Poate par dur si aiurea aici dar asta e.

ps: stiu ca e corect "voia" si nu "vroia" dar, imi pare rau, aici eu fac regulile. Adica imi permit sa o fac pe agramatul. Dar numai aici totusi.

ps 2: stiti ce mi-ar fi atras atentia? Daca ar fi pus mana pe telefon (atat mama cat si fiica ei il stiu, l-ar fi putut afla de la ele) si m-ar fi sunat. Dar fetele sunt fete. Dupa ciresi si alte prostii :P

Author: No One
•joi, noiembrie 22, 2012
Vroiam sa merg la targul de carte Gaudeamus de la Romexpo. Guess what? Au inceput sa ma deranjeze rinichii (nu ma dor, dar simt o stare de discomfort in zona lor). Asa ca daca nu ma lasa pana duminica atunci ma ling pe bot de mers acolo. Acum mori de ciuda, John. Yeap.

Author: No One
•joi, noiembrie 22, 2012
Enjoy :)


Author: No One
•marți, noiembrie 20, 2012


Author: No One
•duminică, noiembrie 18, 2012
I-am ascultat ieri la un club din orasul meu. Am mers cu niste prieteni de familie. Deah, ma culturalizez si eu :P Interesanta formatie. Canta jazz, dupa cum v-ati dat seama, acela originar din New Orleans. Stilul asta de jazz este specific anilor 1910-1920, perioada in care se numea si ragtime.

Vad ca formatia in alte parti (clipuri, poze) apare cu vreo 1-2 membrii schimbati. Eu i-am vazut in formatie de 6 printre care era si o tipa (care canta). Ce sa zic? Placuti si o experienta noua.

Pun si un clip dragut cu ei din Germania (vad ca orasul Cologne e de fapt Koln) si las si un link cu alte clipuri pe YouTube (unele filmate si in Romania).


ps: ii am la Friends pe pagina mea de Facebook (are acelasi nume ce il am si aici)

Author: No One
•vineri, noiembrie 16, 2012


These are my words
That I've never said before
I think I'm doing okay
And this is the smile
That I've never shown before

Author: No One
•vineri, noiembrie 16, 2012
Gasesc ciudat intr-un sens inofensiv sa ai prieteni pe facebook si sa ii ai acolo doar in lista. Nu vei vorbi cu ei pe fb si nici nu ii vei intalni. M-a apucat nebunia astazi si am dat o serie de friend requesturi la un numar de tipe dragute (ptr ca sunt superficial :P; chiar sunt), majoritatea din strainatate, si stiu ca cele care au acceptat (sau vor accepta) vor fi doar acolo cu poza. Si am doar 25 de prieteni in total acolo (numai femei bineinteles :)) ), si doar cu o parte max de 10 pers chiar mai schimb un cuvant (in general comentand undeva, uneori si pe chat). Va imaginati cum sa ai 500 sau 1000 de persoane acolo? "Prieteni" e un cuvant foarte subtire pe fb. As putea sa zic amici in schimb dar macar amicii cred ca isi si vorbesc, macar 2 vorbe acolo. Oameni pe care ii cunosc? Pai nici macar nu-i cunosc. Majoritatea prietenilor nostrii de pe fb sunt doar profile. Pagini cu postari si poze. Noile bloguri ptr o noua generatie.

Sa nu intelegeti ca ma plang ca unde sunt prieteniile cum erau "mai demult" (inainte de net adica, sau macar fb) sau ca s-a denaturat cuvantul. Nu ma deranjeaza. Doar constat ciudatenia asta. Cred ca ati constatat-o si voi.

ps: i-am dat si tipei din excursie friend request. Daca accepta, nu-i voi zice cine sunt si nici nu voi incerca sa vb cu ea. Poate nu o sa ma credeti dar asa voi face.

Author: No One
•vineri, noiembrie 16, 2012
How we need another soul to cling to, another body to keep us warm. To rest and trust; to give your soul in confidence: I need this, I need someone to pour myself into.

Silvia Plath

One day I will find the right words, and they will be simple.

Jack Kerouac, The Dharma Bums


Ambele sunt de pe tumblr-ul lui Z.e. E singurul site personal pe care-l mai citesc acum.


ps: nu sunt o persoana curioasa :)

Author: No One
•vineri, noiembrie 16, 2012


You can go your own way
Go your own way
You can call it
Another lonely day
 
Author: No One
•joi, noiembrie 15, 2012
Off, ma invat sa nu mai am asteptari. Si, daca ma stiti, sunt un om cumva sceptic. Am ceva optimism in mine dar e undeva in interiorul meu, nu se vede dinafara. Mai visez, si visele sunt dulci, dar numai atat mai sunt: vise. Realitatea e realitate, sau macar realitatea cum o vad eu.

Nu voi avea pe nimeni. Da, voi avea prieteni (adica persoane cu care porti conversatii), poate si o gagica acolo, poate mi-o voi trage intr-o zi, dar nu voi avea pe nimeni. Stiti voi, in sensul ala, ca ai pe cineva langa tine, ca esti inteles si ascultat, sa iti imparti viata cu cineva. Nahh. Vise. De asta probabil nu ma voi casatori pentru ca daca nu gasesc acea persoana atunci nu merita sa ma chinuiesc cu cineva (si sa o chinuiesc si pe ea) de dragul de a arata lumii ca esti casatorit. Nu conteaza.

Seth era mirat ca de ce nu vreau sa mi-o trag. Cu cine? Cu o gagica acolo care nu inseamna nimic. N-are rost. Waste of fucking time. Dar n-aveti cum sa intelegeti, numai daca sunteti in pielea si mintea mea. Ceea ce nu sunteti. Asta am constatat cu cîrdul lui Seth (adica cine a fost de acord cu el). Nu intelegeti. Vedeti numai asa cum ati trai voi, nu cum as trai eu. Dar ma rog, n-ar trebui sa mai deschid subiectul asta. Intr-un fel atunci mi-am dat seama ca n-are rost sa stau la discutii despre viata mea. Atunci am inchis portile.

Oamenii vor doar conversatie, eu vreau ceva mai mult. Dar asta sperie intr-un fel. Si inteleg. Asta ma sperie si pe mine cand vine din partea altora.

Mi-ar placea sa stau cu cineva la masa, sa bem putin vin si sa discutam toata noaptea pe un balcon sub stele. Sa zicem orice si nimic, despre noi si despre lume, sa ne uitam in ochii unu altuia si sa intelegem fara sa zicem. Sa intelegem momentul si vorbele si sa zambim. Sa ne deschidem si sa o facem fara frica si sa savuram momentul stiind ca asta e rar. Cei ce citeau mai demult se intrebau cum poti sa te deschizi atata aici. Pai ca sa vezi, eu sunt la masa aia deja, pregatit, doar astept sa vina persoana potrivita si sa se aseze si ea acolo. Si i-as zice orice stiind in acelasi timp ca poate de dimineata va pleca si nu va mai veni. Va trebui sa ma impac cu ideea dar sa fiu multumit ptr noaptea aia. Ce pot sa fac altceva? Viata merge inainte.

Dar cum am zis, nu am asteptari. Visele sunt vise. Ptr placerea mea. Viata se traieste in alta parte.

Later Edit:

This road is going nowhere
And these, these shoes are worn too thin
There's always should haves where I'm going
There's always could haves where I've been

And all the things that I've said

And the road up ahead don't mean nothing, don't mean nothing
And the things that I've done and the man I've become disappear
I wish I was anywhere but here

There's always footsteps from behind me
Why don't they ever read the writing on the wall
And all the time I've spent rewinding
It might mean nothing, it might mean nothing at all

And all the things that I've said
And the road up ahead don't mean nothing, don't mean nothing
And the things that I've done and the man I've become disappear
I wish I was anywhere but here

The bed next to me is empty
Just like the... the shell I'm still trying to fill
The things put in life to tempt me
They won't ever, they might break my will

And all the things that I've said
And the road up ahead don't mean nothing, don't mean nothing
And the things that I've done and the man I've become disappear
I wish I was anywhere but here
Wish I was anywhere but here

Anywhere But Here

Even Later Edit:


Author: No One
•miercuri, noiembrie 14, 2012


Author: No One
•miercuri, noiembrie 14, 2012
Iar vreau sa vorbesc cu cineva. Si stiu de unde vine. Am lasat un mail unei persoane, care nu e din Ro, ca atunci cand vine prin tara sa imi dea un semn, poate stam la o vorba. Mi-ar placea sa vorbesc cu ea. Dar desi ma gandesc cum e sa vorbesc cu ea sau ce am putea sa discutam, incerc impotriva oricaror ganduri sa nu am asteptari. Poate nu ajunge sa-l citeasca si se pierde undeva printre celelalte mailuri, poate il citeste si apoi uita, poate nu vrea, poate i se face frica si nu imi raspunde. Asa ca incerc sa nu ma alimentez cu asteptari ptr ca asa voi fi dezamagit. Si nici nu ii voi mai scrie sau ii voi aduce aminte despre asta ptr ca nu vreau sa o bat pe umar de fiecare data cu asta. Si nici nu imi place sa insist ca sa ma vad cu sacii in caruta. O data e de ajuns, daca nu vom vorbi, nu o vom face.

De ce cu ea? Ptr ca simt ca ar putea sa ma asculte si sa ne intelegem bine (si poate sa ma inteleaga), ptr ca vreau sa am incredere in ea, ptr ca am nevoie sa vorbesc cu cineva si poate ea ar fi acel cineva. Si ptr ca, ma gandesc acum, o vad intr-o lumina buna si mi-e draga datorita chestiei asteia. Nu ma gandesc la mai mult de o data si o discutie. Doar vreau sa vorbesc cu cineva.

Sunt pe site-ul asta de socializare OkCupid si mai intru cand am chef de viata. Cred ca, in secret, o fac ptr ca vreau sa vorbesc cu cineva. Las mesaje ici si colo dar nimic. Cel mult se uita la profilul meu. Mai primesc cu pipeta un mesaj la care raspund si care nu e urmat de un doilea. Asa ca ptr mine Okcupid e de cacat. Sunt cam radical in ce spun si probabil asa este, dar am senzatia asta tampita ca trebuie sa pup in cur pe una sau pe alta ca sa vorbeasca cu mine. Fuck you. Acum ii inteleg pe tipii care se uita la tipe si vad numai printese simandicoase. Dar vad si partea lor, a tipelor, care sunt bombardate constant cu mesaje de la idioti si nesimtiti. Asa ca cei ca mine sunt prinsi in rahatul asta.

E asa de trist cand femeile cer sa fie vazute asa cum sunt ele dar cer de la noi sa ne dam peste cap sa fim ce vor ele si nu ce suntem noi. Generalizez dar exista si ideea asta. "Ne vom da noi seama pana la urma" Nu, nu va veti da seama. Probabil ptr ca atunci cand va trece unul prin fata voastra nu veti fi atente. Va veti uita dupa altceva, veti astepta altceva, veti visa altceva. Si cand va veti prinde (daca o veti face), tipul probabil deja a trecut.

Aceeasi chestie cred ca se poate aplica si barbatiilor care cer de la femei sa fie ce vor ei (probabil o pitipoanca de late night show) si se plang, intre timp, unde sunt femeile adevarate. Pai alea au trecut pe sub nasul vostru cand voi va uitati dupa silicoane.

Traim intr-o lume trist de stupida. Si din pacate ea naste victime colaterale care la randul lor vor naste intr-o zi alte victime colaterale.

Dar ca sa rasfrang lumea la lumea din interiorul meu, eu acum vreau sa vorbesc cu cineva. Mai bine zis sa simt ca intradevar vorbesc. Dar vreau sa fie cineva ales de mine :)) (rad eu autoironic) so... . So.

ps: fara legatura cu ce am scris, doar ca imi place cum suna... o melodie



ps2: recitind ce am scris am ajuns la concluzia ca un blog personal nu trebuie sa fie politically correct

Author: No One
•marți, noiembrie 13, 2012


Author: No One
•duminică, noiembrie 11, 2012
Keira Knightley sexy si adorabila cu parul ei scurt. Roxana Ionescu dulce si lipicioasa cu o personalitate de milioane. Astea sunt femeile adevarate. Un fel de sweetheart for your soul.

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 10, 2012
Sunt de acoird cu moartea asistata (assisted death), dar sa se intample sub niste conditii stricte. E mai numita de unii si sinucidere asistata (assisted suicide) dar cum voi incerca sa arat, conditiile sub care cred ca trebuie sa se desfasoare vor arata de ce nu o consider o sinucidere.

Stiu ca in Elvetia si in Belgia e legalizata, iar Elvetia accepta si straini sa faca asta acolo. Cred ca este legala si unele state americane. Citesc acum pe wilkipedia ca e leagal si in Olanda si Lxxemburg.

Din putinul pe care-l stiu, stiu ca in tarile unde este legalizata se face intr-o forma organizata si ca "substanta" care ii aduce moartea celui bolnav este data omului sa si-o administreze singur (o bea). Probabil daca cineva ii administreaza asta se poate considera omucidere, asa ca sa nu existe complicatii legale si etice (oameni, doctori care nu vor sa faca asta) se lase pacientul sa faca asta. E posibil sa existe si instante in care altcineva decat cel ce vrea sa moara poate face asta dar nu ma avant in astfel de explicatii daca nu stiu bine daca e asa sau nu.

Acum, ce vreau eu sa zic prin conditii e in primul rand ca asta trebuie sa se faca intr-un cadru legal si organizat adica sa nu se permita sa faca fiecare dupa capul lui. Ar trebui sa se aplice numai celor cu boli incurabile care au ajuns in stadiul in care nu mai pot face absolut nimic. Adica nu sunt de acord cu moartea asistata a celor care vor sa se sinucida fara sa fie pe moarte sau cei care inca pot sa aiba acces la un tratament. Numai atunci cand nu mai exista nici o posibilitate, oricat de mica, atunci se poate recurge la asta. O alta conditie ar fi ca atata vreme cat cel bolnav nu a ajuns intr-un stadiu avansat al bolii acesta sa nu i se permita sa faca asta. Numai atunci cand el nu mai poate fi activ (fizic, dar si mental) si cand suferita si durerile sunt prea mari atunci sa se faca asta. Eu vad moartea asistata ca o modalitate de a-l feri pe om de o moarte lenta si foarte dureroasa. De exemplu in cazul cancerului spre final esti o leguma, slab si frant, tinut constant sub medicamente ca sa nu ai dureri, imobilizat intr-un pat. Un om n-ar trebui sa sufere ca intr-o tortura numai ca sa aiba cica o moarte "onorabila". El are dreptul sa aiba o moarte linistita si fara suferinta. Sunt unele boli care te afecteaza incet incet, practic tu mori cu incetinitorul, nu e ca un infarc in care poti sa mori pe loc. Aici agonia e ora de ora, zi de zi. In asta as sustine moartea asistata.

Um alt lucru ar fi ca evaluarea sa fie facuta numai de un doctor si ca acesta sa arate cand nu mai este cale de intoarcere (recuperare prin tratament) si cand se agraveaza situatia. Asa s-ar evita toate situatiile in care cineva alege sa moara desi nu are nimic (ptr ca are depresie cronica de exemplu sau o boala psihiatrica care il predispine spre suicid) sau daca mai are sanse de recuperare. Ideea e ca atat timp cat mai poti sa stai pe picioare sa mergi inainte cu viata ta iar atunci cand nu mai poti si situatia trece peste o limita a suportabilului sa apara aceasta optiune. O alta chestie ar fi ca cei ce se ocupa de asta sa aiba posibilitatea sa se ofere voluntari daca vor, nu sa fie obligati, iar ca cei care se ofera sa faca asta (fie personal medical ori personal calificat) sa fie si bine instruiti (chiar si sa abordeze situatia cu bolnavul la nivel psihologic, ptr ca psihicul e la fel de important ca si fizicul) dar si testati periodic psihologic ca sa se vada daca fac fata. Daca nu fac ar trebui sa nu mai faca asta. Nu e usor sa asisti la moartea cuiva si nimeni nu trebuie sa ajunga sa fie afectat intr-un sens pur negativ de asta.

Treaba mai spinoasa e cand pacientul mai e capabil sa ia o decizie constienta si cu discernamant. In unele stadii ale bolii bolnavul nu mai este asa de constient. Ideea ar fi ca acesta sa-si dea acordul cand inca mai este capabil mental sa o faca (ceva in genul donatului de organe, desi nu le aseman pe cele doua) si sa o faca numai el, nu altii (altfel s-ar evita situatia in care altii i-ar vrea moartea). Pe langa actele semnate ar trebui ca acesta sa fie consultat periodic sa se vada daca isi mentine pozitia (si daca argumentele sale sunt solide) ca se vada ca nu e un "moft". Adica selectia sa fie foarte riguroasa.

Dar ca lucrurile sa fie riguros facute trebuie facuta o baza legala (de la care se porneste) foarte bine inchegata, care nu aiba portite ce pot fi speculate, sau interpretate intr-un sens extrem de larg (nu poti in mod normal, fara sa impui, sa eviti total interpretarea, doar o poti minimiza cat de mult poti). Cadrul legal trebuie sa fie teapan, de nezdruncinat, si cat mai obiectiv posibil. Tot timpul vor mai fi doze de subiectivitate, traim intr-o lume umana pana la urma, dar la fel ca si interpretabilitatea si acesta sa fie redusa la un minim cat mai mic posibil.

Eu asa as face lucrurile. Dar din pacate nu e ca mine si oamenii nu sunt stricti ca mine si doritori ca lucrurile sa fie cat mai clare posibil. Ideea e ca daca tot faci ceva sa o faci bine de tot, nu sa o faci de mantuiala. Cand e o treaba serioasa abordezi treaba foarte serios, din toate unghiurile posibile si incercand sa nu-ti scape nimic.

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 10, 2012

Things they change my friend


Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 10, 2012


Sam Mendes este regizorul lui American Beauty, Road to Perdition, Jarhead si Revolutionary Road, iar Skyfall ar trebui sa stiti ce este. In continuare, daca nu stiti Andrew Garfield si Emma Stone sunt un cuplu acum iar ce imi place in acest interviu e atat interactiunea dintre ei cat si cat de treaba sunt ei ca oameni. Plus niste raspunsuri foarte bune si naturale.


Author: No One
•vineri, noiembrie 09, 2012
Nu-mi place cand oamenii nu sunt corecti cu mine *pufnesc* Mda, dezamagitori mai sunt oamenii. Ce senzatie tampita e cand iti dai seama ca nu poti conta (in sensul ca nu poti sa ai incredere) pe nimeni. Toti isi au damblaua lor. Nu m-ar deranja asta daca nu m-ar afecta si pe mine. Dar ajunge si la mine pentru ca fiecare nu-si poate tine tampeniile ptr ei. Nu am chef de voi si de prostiile voastre. Dar banuiesc ca trebuie sa traiesc in continuare printre voi. Mda, ce bucurie.

Ma simt singur. Dar nu singur-nu e nimeni aici-nu vorbeste nimeni cu mine, chestii din astea, ci in sensul ca nu e nimeni sa-mi imparta gandurile, sentimentele, prostii de astea. Nimeni sa intelega asa cum inteleg eu, sa vada cum vad eu..Toti, ptr mine, sunteti acolo departe in lumea voastra si v-o traiti numai cu nasul in ea. Credeti ca vedeti  in afara dar nu o faceti cu adevarat. Doar voi in jurul vietii voastre plina de drame si prostioare. Fiecare ne traim drama, mda drama noastra de toate zilele. Un fel de first world problems.

Ceea ce ma diferentiaza pe mine de multi dintre voi e ca eu imi dau seama ca fac aceeasi greseala ca si aceea impotriva careia ma revolt. Eu sunt constient de mine, constient cum stau lucrurile cu mine. Macar in mare. Nu ma pacalesc ca altii ca sunt o victima a altora. Nu sunt. Altii ma ating pe mine, si eu ii ating pe altii. Altii imi gresesc si eu gresesc la randul meu catre altii. As vrea sa fiu mai bun decat asta, sa nu afectez, dar... nu cred ca e cazul cu mine. Chiar mi-as dori sa fie cazul, sa ma ridic din mocirla asta, dar... sunt un muritor, un numar intr-o statistica, ca si voi. Nu suntem asa de speciali pe cat am vrea sa credem despre noi. Si totusi... culmea, suntem, cumva, intr-un fel, speciali.

N-ar trebui sa vreau atentie, n-ar trebui sa vreau aprobarea celorlalti, n-ar trebui sa vreau sa impresionez pe nimeni. Ar trebui sa nu-mi pese. Sa nu dau doi bani pe altii. De ce sa vreau atentia voastra? Nu are nici o valoare. Nu-mi face viata mai buna sau mai fericita. Caut omul care sa-mi redea increderea in mine. Dar omul ala nu exista. O fi murit la putin timp dupa ce m-am nascut, cine stie?

N-ar trebui sa depind de voi. Sa nu-mi pese. Eu sunt singurul care face jocurile in viata mea si ar trebui sa traiesc viata asa, in modul asta. Eu, stapanul vietii mele, fara voi sa-mi influentati sau sa-mi decideti viata. Eu, stapanul vietii mele.

Culmea, parca izolat in virtual imi ofera o mai mare libertate. Cel putin asa-mi pare acum. Voi vedea pe parcurs.

Voi aveti nebuniile voastre, eu doar vreau sa-mi traiesc viata in liniste. Daca linistea asta pentru mine inseamna eu cu mine atunci sa fie asa. Recunosc ca ma atrage gandul. Dintotdeauna m-a atras. Eu nu sunt un om care sa ma trag de sireturi cu oamenii, sa stau la o bere cu baieti si sa vorbesc porcarii, sa ascult toate prostiile de pe lume. Nu sunt. Nu am abilitatea asta. La un moment dat mi se face sila. Unora li se potriveste asta, mie nu. Probabil ca in timp mi s-a format caracteristica asta.  Nu vreau sa o tratez ca pe o tumoare. Face parte din mine, eu asa sunt, de ce sa fiu ca altii? Altii sa fie cum vor ei, eu vreau sa fiu cum vreau eu.

Asta am ingropat se pare. Ideea de a-mi pasa. Imi pasa mai putin acum. Am devenit ca voi. Si culmea eu m-am impins aici. Eu cred ca tu iti ai viata in propriile maini. Tu decizi cum va fi viata ta. Daca esti nemultumit atunci sa stii ca, din partea mea, tu te-ai adus acolo. Poti sa dai vina pe altii, si chiar cred ca altii te pot influenta, chiar mult, dar la sfarsitul zilei tot tu decizi ptr tine. Nu o fac altii ptr tine. Asta e o iluzie. "Dar m-a obligat sa fac cutare lucru". Dar cine te-a pus sa ti se faca frica si sa faci ca el/ea? Putea sa nu-ti fie si sa fii multumit acum. Dar ti-a fost si astfel tu ai decis ptr tine."Dar n-am facut nimic. De ce merit asta?" Pai, tocmai asta e, n-ai facut nimic. Si as putea continua. On and on.

Inainte ma temeam ca nu va citi nimeni ce am scris, mai ales cand scriam o postare lunga sau cand scriam multe postari intr-o zi. Acum nu-mi mai pasa. Nu conteaza. Eu, tot ce pot sa fac e sa scriu. Daca se citeste ok, daca nu, nu. Nu conteaza. Daca e sa ajunga undeva va ajunge. Ma mai temeam sa nu sar calul. Dar nici asta nu conteaza. Eu trebuie sa scriu. Atat. Tot ce vine. Restul e cancan.

"...and the radio"

Author: No One
•joi, noiembrie 08, 2012
Cum sa explic asta? In mintea mea acum, probabil era dintotdeauna, daca as vrea sa fiu cu o fata, sa am o relatie, hai sa zicem ca s-ar intampla, as vrea sa fie asa cum imi doresc. Cum imi imaginez probabil. Nu cred ca m-as multumi cu mai putin. Dar stiu, stiu, ca ceea ce iti imaginezi nu se poate raporta la realitate. Idealul tau asa cum il vezi, nu ca nu e comparatibl cu realitatea, ci pur si simplu realitatea, viata, iti aseaza, sa zicem, altfel masa. Dar eu imi doresc ce imi doresc. Mai putin... e mai putin. Asa ca sa zicem ca din punctul asta de vedere chestia asta tine de mine, de mintea mea.

Plus ca mai e partea sexuala a lucrurilor, unde sunt, sa zicem, complexele mele. Si aici, in mare, e tot vorba de mintea mea.

Si asta e. End of story.


Author: No One
•miercuri, noiembrie 07, 2012
My soulmate is dead now. She knew too much. Sadly, I had to kill her. Now she's buried in the backyard, earth still fresh, with a shovel stuck into the ground above her.

Now no woman will ever reach me. Even if I want it to. If. I don't believe in such things anymore.

Author: No One
•marți, noiembrie 06, 2012
Ma uit asa din click in click pe FB si gasesc numai tzarani si tzarancutze Genul ala de oameni pe care nici nu stii ca exista pe lumea asta. Probabil ca sunt mai prostut eu ptr ca nu sunt intr-o situatie sa ma intalnesc cu ei zi de zi. Asa ca sunt ferit de realitate. Dar si cand ii vad ma loveste realitatea in toata splendoarea sa. Se pare ca eu traiesc in alta lume. Ati putea zice in interiorul meu, in "lumea" mea. Si acolo nu ma intalnesc cu astfel de specimene. Dar probabil e doar o chestiune de timp cand si eu voi fi pus la punct de viata si voi avea de a face cu ei ceva mai mult decat sa trec pe langa ei pe strada. Pana atunci sunt protejat si izolat in lumea mea de lumea reala. Aia urata adica. Ca trag nadejde ca exista si o lume reala frumoasa.

In rest abia am terminat de vazut un film cu Chloe Moretz si am luat de la biblioteca niste carti de Soljeniţîn pe care le voi citi azi, maine.

Urata lumea asta cand o privesti din interior.

Author: No One
•luni, noiembrie 05, 2012
Daca as putea face numai un lucru bun in lumea asta as facea o lume mai buna ptr femei. Daca unii se ocupa de foamete, altii de educatie, altii de cancer sau alte boli, eu as alege asta. Violenta domestica, violurile, prostitutia, drepturi egale, educatie, sanse egale la un loc de munca sau la un post de conducere, toate chestiile astea care ne-ar scoate din patriahat (men's world) dar nu ne-ar aduce in matriarhat ci ar crea o lume unde sa fim pe aceeasi treapta. Dar bineinteles nu voi face asta (prea comod si poate prea temator) si apoi poate gresesc si eu aici, cine imi da dreptul ca eu, un tip, sa vin sa salvez femei? Oare nu e si asta un fel de afirmare a unei "superioritati"?

Author: No One
•vineri, noiembrie 02, 2012
Cred ca am inceput sa vad femeile ca niste 'obiecte" intr-un context mai mult sau mai putin sexual. Adica "ce bucata buna". In sensul asta. Nu ca as vrea sa le si fut, nu ma gandesc la asta cand ma uit la ele, doar ideea asta de "ce bucata buna".

Author: No One
•joi, noiembrie 01, 2012
Toti ne continuam viata. Nu stiu ce ramane in urma dar intr-un fel sau in altul mergem inainte. Nu vorbesc de evolutie, putem sa stagnam, dar viata noastra merge inainte.

Fiecare cu lumea lui care il inconjoara. Si uneori ne mai busim unii de altii. Asa, straini si necunoscuti.

Parca sunt o insula in mare. Numai eu. Asta e sentimentul meu de cand scriu blogul, sau chiar dinainte. Adica stiu ca sunt alte insule sau continente poate, alte vapoare, dar sentimentul ramane de insula undeva intr-un loc pe ocean.

Lumea mi se pare ciudata de pe insula mea. Uneori ciudata intr-un sens pozitiv, alteori ciudata asa cum sunt chestiile fascinante dar si stranii dintr-un muzeu. Dar poate de cele mai multe ori ciudata intr-un sens gri, stupid, dezamagitor, imperfect.

Author: No One
•miercuri, octombrie 31, 2012
Revin aici oarecum schimbat. Nu stiu ce vreau sa reaprind. Poate vreau sa stiu ca am din nou atentie. Poate vreau si sa ma afund in ceva. Poate vreau sa o iau razna aici.

Viata mea e stupida acum. M-am indepartat si de interactiunea virtuala in acest timp. Nu mai vorbesc cu nimeni pe net. Oarecum. Am vorbit din nou dupa daou luni cu Gladiola acum cateva zile dar a fost o scurta conversatie in care mi-am dat seama ca pot fi aiurea si ca e mai bine sa o las in pace si pe ea. Si pe ea si pe altii. Nu mai am chef de oameni acum.

Ma chinui sa ma uit la tastatura acum caci e neagra si e intuneric aici. In rest viata e stupida cum am zis. Stau mai mult prin casa. Simt ca m-am schimbat si nu chiar in bine, si ca m-am impins inspre asta. Incerc sa imi dau seama cum sa explic dar se pare ca odata ce sunt la calculator pur si simplu nu-mi mai vin cuvintele asa de usor.

Ma scufund in mine si cred ca voi face mai greu pentru cei care vor interactiona cu mine sa ajunga la mine. E ce voi ati numi uracios sau aricios. Simt nevoia masochista de a-i da pe toti la o parte, desi undeva in interior imi doresc ca cineva sa ramana acolo pe baricade si sa ajunga intr-un final la mine. Dar voi face treaba asta mai grea pentru altii. Stiu ca oamenii sunt puturosi cand e vorba sa depuna eforturi pentru a ajunge la altii, asa cum probabil sunt si eu, asa ca nu ma astept la minuni. Stiu cum bate vantul in zona asta.

De ce oare cand stau intins pe canapea imi vin tot timpul cuvintele in minte pe care sa le scriu aici, fie ca sunt bune sau rele, dar cand ma asez aici pur si simplu nu mai vine nimic asa de la sine. Ei bine, ma opresc aici.

Author: No One
•luni, octombrie 22, 2012
Daca as avea curaj si daca as avea posibilitatea as pleca in lume. Oriunde. As lasa casa asta unde stau, as lasa oamenii in urma si m-as duce. La inceput de curiozitate sa vad daca viata asta nomada mi-ar prii. Si daca ar fi asa atunci asta as incerca sa fac in restul vietii mele. Sa ma duc din loc in loc. Nu as vrea sa am un loc de munca stabil la un birou. Nu. Probabil nu mi-as face o familie. As fi doar eu, un calator prin lumea asta. Nu e vorba de o dorinta de a vedea lumea, de vedea locuri, nu neaparat, ci e mai degraba dorinta mea de a fi calator, de a-mi trai un destin. Poate intr-o zi m-as satura si m-as aseza undeva la locul meu. Dar sper sa fie cat mai tarziu posibil. Nu vreau, poate, sa apartin undeva sau cuiva. Poate as vrea sa-mi duc singuratatea la un alt nivel. Nu stiu, dar daca as putea as face-o. Macar sa vad daca mi se potriveste.

Dar e putin probabil. Am nevoie de o anumita siguranta sa fac asta, siguranta pe care nu o am. Oricum in mintea mea povestea asta e putin putin mai fantastica :P Pana la urma e o poveste, o fantezie.

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•sâmbătă, octombrie 13, 2012
Mi-am facut clatite la 5 dimineata. M-am gandit, uitandu-ma la al meu, ca-mi plac cainii care stau cuminti si tacuti cand ii mangai. I-am dat si lui o clatita, prima pe care am facut-o. Am terminat o carte. M-am gandit la cum sa am o prietena surdo-muta, cum am comunica prin semne, cum as atinge-o ca sa stie ca sunt acolo, cum as dansa cu ea chiar daca ea nu-ar auzi melodia. Am ascultat din nou Pink. Am scris pe blog.

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•joi, octombrie 11, 2012
M-am intors. Si acum, stand aici in fata monitorului si scriind, ascult din nou Pink. Abia asteptam sa aud inca o data melodia asta.

Cand trenul pleca dintr-o gara de pe traseul sau am vazut cum i se facea resuscitare unui om. Dar trenul nu s-a oprit. Si dupa un numar de secunde m-am reapucat de citit. Acum scriind aici ma gandesc ca poate era un exercitiu. Poate. Dar nu vom stii niciodata.

Pentru cine a vazut filmul va stii ce scriu acum. Closing the loop.

Mi-am luat o tastatura neagra imediat ce am ajuns. Cea veche mi-au confiscat-o ai mei. Dar oricum aia era veche de aproape zece ani si luata tot cand cea dinaintea ei a fost tot confiscata. Acum toate piesele (tastatura, mouse, monitor, unitate, boxe, casti) calcului meu sunt negre, eventual si cu ceva argintiu. Asta noua e cam incomoda totusi cand scriu.

Pe o masa ticsita cu pahare goale, zace o masina de scris cu o foaie de hartie roz gata pregatita. Pagina e neinceputa, dar sunt convins ca-ntr-o buna zi acolo va fi un mesaj pentru mine. Astept.

Jean-Dominique Bauby (Le scaphandre et le papillion)

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•miercuri, octombrie 10, 2012
Stau si scriu din micul meu colt. In miez de noapte. Trebuie sa plec si sunt somnoros. O sa citesc pe drum. Ar trebui sa dorm dar nu vreau. Si daca nu vreau, nu vreau. Pink... du-ma departe.

Incepe sa nu-mi mai pese daca sunt citit. Si cred ca e mai bine asa.

Stiu deja ca sunt singur. Si vreau sa simt tot timpul senzatia pe care o simt chiar acum. O singuratate care ma alina. Voi nu veti fi alaturi de mine. Nu, nu veti fi cu adevarat. Veti fi doar oameni care trec prin viata mea. Singura constanta sunt eu.

Eu stiu mai bine.

I'm the kid that falls. Suna versul. Trebuie sa incep sa fac micile lucruri care vreau sa le fac. Chitara, pian, fotografie, sala, baschet, voluntariat unde sa incerc sa ajut oameni, scris. Macar una dintre ele. Si un tatuaj daca voi fi convins de unul pe care vreau sa-l tin pe mine toata viata. Acum vreau sa-mi tatuez o mare cicatrice pe spate. Ca sa se uite oamenii ca niste prosti la el cand imi voi da tricoul jos.

Cand am fost la nunta acum o luna stateam la masa singur fara o prietena si ma uitam la gagici cum dansau si la toti asa zisii aia barbati care stateau ca niste mui la masa uitandu-se la tipele lor cum dansau singure. Sau si mai rau stateau ca niste fraieri la masa cu tipele lor si nu faceau nimic. Cica barbati. Eu as fi vrut sa am pe cineva langa mine si sa o scot la dans. Tipele adora sa danseze fraierilor. Stiu ca sunt o cizma la dans si ca m-as fi temut sa nu se uite lumea la mine si sa sa faca misto dar atunci, la masa aia, as fi vrut sa fi avut o ea pe care sa o iau de mana si sa dansez cu ea. Gagica-mea ar fi meritat asta.

Dar nu am scris asta, dupa, din cauza lui Seth si a cardului. Fuck you all. Deciziile imi apartin. La fel si visele. Fuck off.

Acum o las pe Pink sa cante. In repeat :)

I don't mind it, 
I don't mind it at all.
It's like...

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•marți, octombrie 09, 2012
Iti dai seama cat de mult le pasa oamenilor de tine dupa cata atentie iti dau (sau: how much shit they give about you).

Si totusi desi cred ca asta e valabila in cazul meu, asta s-ar putea sa nu fie valabila si in alte cazuri. De exemplu daca primesti multa atentie de la oameni asta inseamna ca oamenilor respectivi le pasa de tine? Atentie nu este egal cu a ii pasa cuiva de tine. Sau, de exemplu, eu am darul asta "minunat" de a nu depune eforturi de a da atentie unor oameni desi imi pasa de ei. Asa ca logica mea de mai sus are gauri in ea.

Si totusi nu pot sa nu o spun, subiectiv vorbind, ca totusi mi se aplica.

Si daca mi se aplica atunci cine e (mai) vinovat pentru asta? Ei care nu o fac sau eu care nu ii incurajez sa o faca?

ta hand om dig cititorule
 
Author: No One
•duminică, septembrie 30, 2012
Totul tine de mintea ta. Daca nu m-ai lasa sa te excit, n-ai face-o.

Author: No One
•vineri, septembrie 28, 2012
Ce inseamna asta? Adica nimeni nu va mai ajunge sa-i dau a treia sansa.

Daca de exemplu ma jignesti sau ma ranesti grav, daca iti bati joc de mine, daca ma iei de prost, daca crezi ca imi poti face rau etc, atunci you're out. Nu mai stam la discutii.

Pentru majoritatea oamenilor va fi numai o sansa. You fuck it up you're out of my life. Pentru cei putini pe care ii consider mai speciali atunci mai e o sansa. Daca nici de data asta nu ai inteles atunci nu mai avem ce discuta.

Ma uit la oameni, mai ales la femei, cum sunt dispusi sa dea sansa dupa sansa. Eu nu vreau asta. Ce te impiedica daca m-ai ranit grav o data sa nu o mai faci inca o data? Trebuie sa fiu de-a dreptul prost sa te iert si te las sa iti bati joc de mine data dupa data. Nu vreau sa ajung in punctul asta.

Eu nu ma cert, nu fac scandal, nu dau cu pumnul in masa. Daca imi faci ceva grav te dau afara din viata mea. Asa vreau sa pun eu piciorul in prag. Fara prea multa galagie.

Deci spre ideea asta vreau sa tind.

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•joi, septembrie 27, 2012
This is a promise and I'll try to keep it

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•joi, septembrie 27, 2012


Yeap

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•miercuri, septembrie 26, 2012
Author: No One
•miercuri, septembrie 26, 2012
Wish I could talk to somebody right now. As I imagine in my mind I guess. But that's not a realistic thing, so I'll just shut up.

ta hand om dig cititorule

|
Author: No One
•luni, septembrie 24, 2012
Mi-am promis ca nu o sa mai comentez la ea pe blog asa ca o fac aici. De ce? Pentru ca nu ma pot abtine (si nu zic asta la misto)

...și dacă scriu aici, nu o fac pentru sfaturi, ci pentru că e singurul loc unde mă descarc. bineînțeles că uneori o vorbă bună contează, dar cel mai tare mă enervează când știu alții mai bine ca mine ce simt și ce voi face

You don't say.

Si pe mine ma enerveaza cand stiu altii mai bine ca mine ce simt si ce voi face. Dar asta nu te-a impiedicat pe tine si pe altii sa stiti mai bine ca mine.

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•duminică, septembrie 23, 2012
Mi-am facut un gratar din carne de pui, si mancand numai carnea asta (data cu condimente) cu paine si inmuiata periodic intr-o combinatie de ketchup, sos de usturoi si sos de maioneza, ma gandeam, cu ironie asa, cat de sanatos mananc. Macar bine ca nu fumez, sau beau, sau nu ma droghez (nici macar nu am fumat weed sau marijuana sau joint sau cum s-o numi) :))

Si imi plac cat de curajosi si inconstienti sunt viciosii nostri de azi si de ieri. Cat de la "maxim" isi traiesc ei viata, cum stau ei cu nasul pe sus cand trec prin fata vietii (si a ideii de moarte), cat de incapatanati si ofensati sunt ei cand le arati ca nu fac bine ceea ce fac. Cand esti tanar esti tot timpul curajos in fata mortii :)) Numai cand treci de 40-45 de ani incepi sa te plangi de una, de alta :) Si atunci incepe distractia ;)

Die young, you say? Ahahahaha :) Nope, imi pare rau sa te dezamagesc. Majoritatea dintre noi vom muri mai incolo de o boala, fie macinati de ea la batranete (desi treaba poate sa inceapa de la vreo 40 de ani), fie instant, pe loc (un infarct poate, ca si asa e popular). Restul vor muri intr-un accident, de orice fel. Poate cu putin noroc cativa dintre voi vor muri la batranete in somn. Bine, poti muri si tanar, caci cancerul sau accidentul de masina nu face discriminare.

Apropo, cred ca mortalitatea infantila in Romania e una din cele mai mari din Europa. Asta daca vrei sa incepi de acolo :)

Toti avem vicii intr-un fel sau in altul. Si toti pe care-i stiu si care au ajuns sa treaca peste 40 de ani ii vad cum incep sa se planga ba de una, ba de alta. Si ei au fost curajosi candva in tineretea lor. Si nu au murit atunci.

Cat despre mine? Desi nu sunt curajos sunt la fel de inconstient ca si voi. Numai ca eu stiu ca o sa crap la un moment dat si nu in cel mai stralucit fel. Am avut un accident de masina la 13 ani (nu grav) si de atunci m-am prins ca pot muri din orice rahat (de aici probabil si anxietatea mea de peste ani). Merg pe strada si imi cade o caramida in cap. Game over.

Eu nu sunt incapatanat si ofensat in legatura cu viciile mele. Asta daca nu luati lipsa activitatii sexuale ca viciu :)) Acolo sunt incapatanat si ofensat :D Mi-am dat seama ca e un subiect pe care nu vreau sa-l mai dezbat cu oamenii. Pe asta il tin pentru mine.

Si la final, cand zic vicii ma refer la tot ceea ce va poate veni in minte in legatura cu asta, nu numai la chestiile arhicunoscute.

ps: stiu unu pe care l-am intalnit care a facut infarct la 32 de ani. Si tot avea, atunci cand l-am intalnit, 120 de kile si consuma carne la greu :)) Si cand te gandesti ca avea sotie si doua fete... Ehh, cand zic ca oamenii se considera curajosi si sunt inconstienti nu cred ca vorbesc prostii.

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•duminică, septembrie 23, 2012

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•sâmbătă, septembrie 22, 2012
Oamenii uita.
Oamenii nu au initiativa daca eu nu am o initiativa catre ei.

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•joi, septembrie 20, 2012

I don't care, I have no luck, I don't miss it all that much
There's just so many things that I can't touch


ta hand om dig cititorule
 
Author: No One
•marți, septembrie 18, 2012
Unul din lucrurile cele mai bune pe care le pot face ca om e sa stiu sa merg mai departe, in orice situatie. Si sa incerc sa nu ranesc pe nimeni in timp ce fac asta.

Si fara legatura directa cu ce am scris mai sus, l-am citit astazi pe Pitici Gratis. N-as vrea sa devin ca el. Si nici ca Seth, care tot pe acolo este. Desi risc, cu cinisnul si pesimismul meu care creste, sa ma trezesc intr-o zi ca ei. Macar la vorbe.

O poza care-mi place.


De ce zic ca sunt de pe Pluto? E cea mai departata "planeta" din Sistemul Solar (de fapt nici nu mai e considerata o planeta ca celelalte), e rece si de gheata, e asa departata ca nimeni nu prea stie concret ceva despre ea, e la margine, e mica, e ca si cum nici nu ar exista si ea, zic eu, nu priveste inspre Soare ci inspre spatiu (cine stie poate intr-o zi se va desprinde si va pleca de capul ei prin Univers). Plus, nu e Marte, nici Venus, locul unde stau barbatii si respectiv femeile. Cu cat mai departe de Venus, Pamant si Marte (unde se afla oamenii) cu atat mai bine.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, septembrie 18, 2012

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, septembrie 17, 2012
*ne stim de pe un site de socializare unde am schimbat un numar de mesaje. am vorbit aseara pe mess, o conversatie care mi-a placut si care banuiesc ca si ei i-a placut. ma gandeam azi ca abia astept sa mai vorbesc cu ea. intra pe mess. ieiii, sunt entuziasmat in felul meu. 

Eu: buna :)
*astept putin timp
Eu: hello :P
Eu: poate asa merge :))
Ea: hey
Eu: cum a fost ziua ta?
Ea: asa si asa
*astept sa mai zica ceva. nu zice. dap, entuziasmul ei trece prin acoperis. ma gandesc sa nu mai scriu, de ce as mai face-o? astept. hai totusi sa mai scriu ceva, poate va raspunde.
Eu: cum a fost expetimentul de aseara cand te-ai dus la culcare
*nimic. mai asteptam un timp.
Eu: ce faci acum?
*nimic. mai asteptam ceva timp, in timp ce ma gandesc sa nu o mai deranjez altadata. totusi ma conving sa ii atrag putin atentia.
Eu: ma simt putin ignorat aici :P
*nimic. nu mai scriu nimic. mai astept un timp ceva mai lung pana iese de pe mess.

Chiar mi-a placut conversatia de aseara. Si mi-ar fi placut sa mai vorbim. Chiar si acum as vrea. Dar ohh well, asta e, nu o sa mai deranjez de acum incolo.

Si stiu ca daca nu voi mai da nici un semn nici ea nu va mai da. Yeap, e o regula care am invatat-o de mult.

Dap, first world problem indeed :P

Later Edit: cand mi-am deschis calculatorul in seara asta am vazut ca mi-a raspuns in sfarsit. Am gasit-o online asa ca am discutat putin. Am inteles ca a avut/are o zi grea, asa ca am incercat sa fiu intelegator. Totusi nu-mi place stilul asta la oameni cand au o zi proasta sau au un mood prost sa nu zica ce au, in ideea sa intelegi si tu ce se intampla. Si revenind la ea pe la sfarsit iar m-a lasat cu propozitiile in aer. So, una peste alta, we live to talk another day. Dar nu o sa mai fiu entuziasmat de data asta.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, septembrie 17, 2012
Fugi in restaurant stiind ce se va intampla. Nu stia ce era in capul sau, nu mai avea cum sa o opreasca. Era prea tarziu. Mult prea tarziu.

Bubuitura zgudui camera, dizolva spatiul, incetini timpul. Unda de soc il arunca intr-un perete. Aschii din lemn, bucati mai mici sau mai mari, zburau in toate partile. Lovi peretele cu partea stanga a corpului. Simti cum se lipeste de el. Cioburi de sticla loveau peretele in jurul sau, parca picurau pe el din pozitia in care le vedea el. Tipete si zgomot, in timp ce lumea asa cum o stiau ei se dezintegra in aer. Durerea nici nu o mai simti. Doar sunetul. Sunetul tacerii de apoi. 

Nu va uita niciodata.tipetele, teroarea si frica. Si nici cioburile alea mici de sticla care loveau cu incetinitorul peretele.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, septembrie 16, 2012
That day, That day,
What a marvelous mess
This is all that I can do
I'm done to be me
Sad, scared, small, alone, beautiful
It's supposed to be like this
I accept everything
It's supposed to be like this

That day, That day
I lay down beside myself
In this feeling of pain, sadness
Scared, small, climbing, crawling
Towards the light
And it's all that I see and
I'm tired and I'm right
And I'm wrong
And it's beautiful


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, septembrie 15, 2012
Postarea si-a atins scopul. Ti-am banat si al doilea ip. Astept si altele.


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, septembrie 13, 2012
Seth de capul lui pe aici nu ma deranjeaza si cuvintele sale nu au cum sa ajunga la mine. M-as fi asteptat de la mine sa ma tem putin pentru ca a citit ce am scris aici despre mine, dar nu a fost cazul. Cuvintele unei persoane nu pot ajunge in interiorul tau daca nu le dai voie. Si asta era in cazul lui Seth. Dar spre neplacerea mea am vazut ca si alte persoane sunt de acord cu Seth si nici in cazul asta nu ar fi fost o problema daca nu erau persoane cu care nu aveam nici o legatura (chiar si la nivel virtual cum e in general cazul aici). Dar din pacate sunt persoane pe care in felul meu le apreciez si faptul ca sunt de acord cu Seth fac ca cuvintele sale sa se infiripe in interiorul meu, lucru pe care nu-l vreau. Intai a fost D care mi-a zis direct sa ascult ce zice Seth lucru care, dupa un numar de mailuri, a dus la ruperea amicitiei noastre virtuale. Si acum ma trezesc ca si Jo vine cu aceeasi chestie. Pur si simplu acum nu-mi mai place deloc situatia si nu mai sunt dispus sa il tolerez pe Seth. Atata vreme cat era el de capul sau nu era nici o problema dar faptul ca aflu acum ca si altii sunt de acord cu el... o zic sincer ca ma deranjeaza si chiar imi afecteaza felul in care imi privesc blogul si ceea ce scriu aici. Pur si simplu nu-mi mai vine sa ma exprim in anumite lucruri si asta nu-mi place.

O zic o singura data si cat de clar pot eu. Nu sunt de acord cu modul de gandire a lui Seth si cu felul sau de a pune problema. Nu v-ati gandit ca poate nu vreau sa-mi incep viata sexuala cu o curva/prostituata? Poate vreau si eu mai mult de atat, nu basme, dar ceva mai mult, ceva mai intim, mai placut. Sa simt si eu ceva, nu sa vad o tipa care se uita in tavan in timp ce i-o trag si care apoi intinde mana sa-i dau banii. Nu v-ati gandit ca poate nu pun sexul pe cel mai inalt piedestal chiar si cand imi doresc sa o fac? Nu v-ati gandit ca poate acum la varsta asta caut sa ajung la o relatie si nu la sex asa aiurea pe aici si pe dincolo? Nu v-ati gandit ca acum, in perioada asta, nu mai am chef de sex si de relatii pentru ca am indoieli atat cand vine vorba de femei cat si cand vine vorba de mine? Ca ma uit acum la femei si simt o oarecare dezamagire si confuzie si ca ma uit la mine si ma indoiesc de mine ca potential amant, iubit, chiar si ca om? Nu v-ati gandit ca poate am si eu temerile mele si sperantele mele, ca si eu imi doresc anumite lucruri asa cum si voi va doriti anumite lucruri? Nu v-ati gandit ca si eu incerc sa-mi vad pozitia in lumea asta (unde ma incadrez eu adica) dar si in viata mea si ca, uneori, asa cum e acum de exemplu dupa vara asta, nici nu mai stiu ce sa cred, unde sa ma mai pun sa am si eu putina perspectiva asupra lucrurilor si a viitorului meu? Dar nu, voi dati-o cu Seth. Ce conteaza ca eu vad lucrurile altfel si ma raportez altfel la lucrurile astea.

I-am banat ip-ul lui Seth. Sper ca va merge. Daca are ip dinamic atunci probabil voi mai da aici de el, dar il voi bana din nou, si din nou, si din nou, de oricate ori e necesar. Plus toate comentariile sale de acum incolo, daca vor mai fi, vor fi sterse. In caz ca gluma se ingroasa o sa trec la moderarea comentariilor.

Mi-am dorit ca acest blog sa fie un loc unde sa reusesc chiar sa ma exprim, orice as zice. Sa pot zice orice. Mi-am zis, daca nu aici atunci unde? Si ma vad acum in pozitia de a ma cenzura, de a tace din gura pentru ca trebuie sa ma intreb oare cati altii mai sunt de acord cu Seth sau cu personaje ca el, oare nu exagerez si ii stresez pe cei care ma citesc, oare intrec masura? Oare nu e mai bine sa tac? Si asta nu-mi place. Tac peste tot. Trebuie sa tac si aici?

Trebuie sa iau o pozitie si sa ma gandesc cat de mult conteaza blogul asta pentru mine (ca fiind parte din mine) si pana unde sunt dispus sa merg cu el. Si imi doresc sa am libertatea, atat cat se poate, de a ma exprima aici. Iar daca asta va face sa nu ma mai inteleg cu anumite persoane atunci asa sa fie.

Nu scriu acest blog ca sa am parte de mila, de compatimire, sau, cine stie, sa ametesc pe una sa faca sex cu mine. Pur si simplu scriu, si atat. Scriu si imi traiesc viata, scriu si imi traiesc viata si tot asa. Blogul asta nu l-am facut cu alte ganduri decat sa scriu in el.

Acum o sa revin la vechea mea viata (lucru ptr care Z.e m-a certat; stiu si imi pare rau ca te voi dezamagi). In momentul asta nu stiu unde sa merg si nici nu stiu daca vreau sa merg in alta parte. Nu mai vreau sa mai visez si sa sper la niste lucruri, nu mai vreau sa ma mai indoiesc, nu mai vreau sa ma mai gandesc la una si la alta. Vreau doar o stare de "zen". Da, imi doresc mai mult de atat dar... now it's over. Cel putin pana vara viitoare. E un fel de exil autoimpus, daca are sens ce am zis. Nu-mi place si simt ca nu e cel mai bun lucru pe care-l fac (va afecta niste lucruri in relatia mea cu unii dintre voi) dar mi-l voi impune.

Asta va fi ultima postare mai "directa" si mai serioasa. De acum incolo, ptr o perioada, voi incerca sa scriu in "pe foi albe", sa pun melodii sau sa scriu chestii mai light ori mai scurte.

Si va las si mailul lui Seth (calatorulvesnic@yahoo.com). Pentru cei care simtiti asa nevoia sa fiti de acord cu el. Sunt sigur ca aveti ce discuta.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, septembrie 13, 2012
This is it. Self-doubt. I shouldn't doubt myself, but I do. So there you have it. Self-doubt.

Plus de ce nu se chinuie nimeni sa imi afle si punctul meu de vedere sau de ce e asa? Intreb si eu asa, degeaba.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, septembrie 12, 2012
Imi ridic gulerul de la camasa. Imi scot cravata si o trec peste capul ei. Apoi ii strang putin nodul si ii asez mai bine cravata la gat. Imi bag degetul pe sub ochiul putin larg facut de cravata in jurul gatului ei si, privind-o in ochi, o trag inspre mine. Atat de aproape incat buzele abia se ating. Ei bine, poate ele se ating pentru cateva secunde :) Dar apoi dau drumul cravatei si ma dau in spate, indepartandu-ma in mijlocul acelor oameni care danseaza. Ridic jucaus mainele si umerii putin in sus zambind. Vreau sa te fac sa vrei mai mult.

***

Pentru ca nu vreau sa mai deschid o postare... Scriam pe FB:

XY: Sunt femeie, cum ar fi sa ma intelegi din prima? :))
JC: mi-ar placea sincer sa cunosc o femeie chiar si din prima.
JC: fara "noi nu vom fi intelese vreodata" bullshit :)))
JC: poate e o magie sa nu intelegi femeia dar daca nu o faci pana la urma ca tip atunci... e naspa din pct meu de vedere.
JC: nu cer sa le inteleg pe toate doar pe cele pe care vreau sa le inteleg.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, septembrie 09, 2012
E noapte si abia am venit acasa de la nunta (care a fost ieri). As zice niste chestii, dar mi-am pierdut "entuziasmul" de a le mai scrie. Nu mai vreau sa fiu acuzat ca sufar, citez, "aproape zilnic ca un câine".

Titlul inseamna mai mult decat ca am fost acolo si ca m-am intors.

Nu stiu daca acum, in perioada asta, sunt cinic, sau pesimist, sau pur simplu obraznic. Daca s-ar da un premiu pentru atitudine ironica ori sarcastica atunci as lua si eu ceva.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, septembrie 08, 2012
Cadeau amandoi pe acoperisul alunecos. Rostogolindu-se. Inspre margine. Ea cazu peste margine. El se propti in ceva si o prinse de haine.

Suddenly I have this feelin'

Erau amandoi asa, ea atarnand in gol, el fixat pe margine tinand-o pe ea. El o privi. "Hai vino, salveaza-te" sau "Esti a mea, nu poti sa-mi scapi" sau "Nu ma parasi, te iubesc". Nu stiu ce a zis de fapt. Atatea variante, atatea posibilitati. Toate intr-o singura imagine.

Tasting copper in my mouth

Ea se uita in jos. Un lung drum pana acolo. Si apoi se uita inspre el. In ochii lui. Si isi scose pistolul. Il indrepta inspre capul lui. Puteai privi in teava. El sigur o facea. "Lasa-ma" sau "Nu sunt a ta" sau "Nu te iubesc". Nu stiu ce a zis de fapt. Atatea variante, atatea posibilitati. Toate de-al lungul tevii pistolului.

I look towards the clouds for comfort

Si trase. Un singur zgomot puternic in tacere. Glontul ii trecu prin ochi, ii imprastie creierii in craniu si iesi violent pe partea cealalta intr-o ploaie de sange si materie cenusie. El ii dadu drumul. Si ea cazu.


*nota de subsol: Ideea e ca e orice posibilitate aici, atat din partea lui cat si din partea ei. Nu conteaza ca ea cade si ca nu e un el. Am folosit-o pe ea pentru ca e mai dramatic. Si mai frumos. Ideea e ca ea decide sa scape chiar si cu caderea ei. De ce sa scape? De viata, de iubirea lui, de posesivitatea sau abuzul lui, etc. E oricare dintre variantele astea si chiar si altele care nu-mi vin acum in minte. Poate nu vrea sa fie a nimanui, poate nu mai vrea sa traiasca, poate ii e frica sa iubeasca, sau poate nu mai crede. De ce el moare? Pentru ca asta e singura posibilitate ca el sa-i de-a drumul si ea sa cada. Si pur si simplu mi-a placut imaginea. Si faptul ca ea nu a ezitat. Sau puteti sa o interpretati si altfel. Poate femeia si barbatul depind unul de celalalt. S daca unul se duce si celalalt se duce. Ori traiesc amandoi, ori mor amandoi. Sau ea putea sa zica "Stiu" sau "Imi pare rau" sau "Nu intelegi". Orice, dupa interpretarea fiecaruia. Daca vedem lumea diferit, de ce sa nu vedem si o imagine sau o poveste diferit?

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, septembrie 07, 2012
Fac ce fac si tot ajung aici.

Maine, adica sambata, ma duc la o nunta. Probabil o sa stau o zi acolo, probabil mai multe. Sunt niste prieteni vechi si abia astept sa-i revad. N-am mai vorbit de mult. In rest o sa fac act de prezenta pe acolo. N-am chef de oameni si de socializare.

De cativa ani vad ca pe multi din generatia mea (adica pe langa mine ca varsta) i-a apucat dorinte de maritis. Recunosc ca ma uit putin ciudat la ei pentru ca eu la varsta asta nu ma vad in ipostaza asta. Probabil nici mai tarziu. Pe langa altele privesc casatoria cu suspiciune. Adica cine iti garanteaza ca va fi bine? Am gustul amar al casniciei alor mei si a altora. Daca nu va fi bine n-am nevoie de chestia asta. Nu vreau sa ajung la o varsta si sa regret ca nu mai iubesc persoana de langa mine si sa-mi para rau ca am facut pasul asta. Sa fie prea tarziu.

A venit toamna si ma vad din nou intr-o alta stare. Daca vara nutream niste ganduri acum nu mai am "entuziasmul" ala. E timpul sa ma gandesc din nou la prioritatile mele. Trebuie sa inchei anul asta, ultimul de facultate, sa o fac cu bine si in sfarsit sa am si eu o diploma. Sa am ceva de la care sa pornesc. Si apoi job. Si stiu ca va fi greu, daca persoane care au doua facultati la stat nu sunt sigure ca vor gasi ceva decent, eu cu o facultate particulara facuta intr-un oras non-univesitar ce sa mai sper? Da, nu va fi usor deloc. Si apoi dupa ce o sa am asigurat un job o sa ma mut de acasa. Cu cat mai repede cu atat mai bine. Am o garsoniera proprietatea mea in alt oras. O sa vad daca ma mut acolo sau daca nu pot atunci undeva intr-un oras mai mare pe langa orasul meu sau chiar si aici daca altfel nu se poate. Si atat. Nu ca n-as dori ca am pe cineva in viata mea dar acum nu mai am pornirea aia sa-mi doresc asta si sa fac ceva in privinta asta. Cum am zis, vara a trecut.

Nu stiu, cu cat avansez ca varsta cu atat imi doresc pe cineva cu care sa imi impart viata, cu care sa fie bine si sa ma inteleg, un sprijin in lumea asta. Sunt atatea cuvinte de zis dar nu are rost. Daca veti intelege o veti face, daca nu, nu. Expectations versus reality, remember? Dar din pacate noi traim in realitate. Aici nu exista ceea ce iti doresti. Aici exista compromisuri, unele pe care sunt dispus sa le fac, dar altele pe care nu vreau sa le fac. Nici nu stiu de ce scriu asta. Probabil pentru ca nu ma pot abtine.

Hai sa ridicam un pahar imaginar pentru toti cei care decid sa isi traiasca viata impreuna si sa speram ca ne vor arata ce inseamna un cuplu armonios si fericit. Eu din pacate nu mai pot fi asa de optimist, dar ma bucur pentru oricine care imi demonstreaza contrariul.



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, septembrie 04, 2012
Stiti, pentru un moment am stiut ce vreau si acum... nu mai sunt asa sigur. Poate maine voi stii din nou ce vreau si poate din nou nu voi mai fi asa sigur. Stiu sigur ca si ieri am stiut ce vreau si dupa nu am mai fost asa sigur. Daca o sa ma ajute Dumnezeu o sa vorbim si atunci o sa stiu ce vreau, sau macar sper. Si nici atunci nu stiu daca voi fi sigur. I wonder... Is this it? Should I?

Imi imaginez scenarii si incerc sa ma conving ca nu pot sa ma astept ca realitatea sa fie asa. Stiti secventa? Expectations versus reality? Offff poor Tom. I know. But sometimes something in me wishes that expectations will be the reality.

Am scris o postare si am retras-o de pe blog. Nu pentru ca nu cred in ea. Dar pentru ca suna prea... naiv? Too good to be true? After all... we are only human.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, septembrie 02, 2012
Nu-mi place cand cineva trage linie in dreptul meu dupa cateva cuvinte si trage concluzia ca judec. O zic sincer ca ma simt prost pentru ca eu stiu ca nu judec, mai ales cand vine vorba de sex sau tot ce contine ideea de sex, erotic si tot asa. Adica n-am judecat in viata mea in partea asta si nu o sa incep de acum.

Toata lumea judeca sa stiti. Nimeni nu e in afara chestiei asteia orice ar zice ea. Toti o facem intr-un fel sau altul, si nu vorbesc aici de sex ci de orice. Eu de exemplu judec oamenii grasi sau fumatorii. Nu sunt mandru de asta dar n-am jignit in viata mea pe cineva din zona asta. Stiu sa fac diferenta intre persoana, adica nu o consider proasta, ca e o scursura a societatii sau eu stiu ce alte chestii fantastice, si ce nu-mi place la ea. Esti gras de exemplu (nu plinut sau asa ceva), ok nu-mi place asta, dar asta nu inseamna ca nu te pot gasi interesant sau amuzant sau placut ca persoana, sau ca nu am ceva de invatat de la tine si tot asa.

Nahh e aiurea, e aiurea cand cineva sare repede si imi zice "ahhh tu (o sa) ma judeci" cand eu stiu ca nu o sa fac asta. Si chiar, hai prin absurd am ceva cu care sa te judec, o sa-mi tin tata gura ca imi stiu lungul nasului.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, septembrie 02, 2012
Vad sau citesc destui de multi tipi care se plang ca prietena sau sotia lor vrea asta sau asta, sau ca nu vrea asta sau asta, ca e asa sau pe dincolo, sau ca nu e. Pai tata, atunci cine naiba te-a pus sa ti-o faci prietena sau sa te casatoresti cu ea? Doamne daca aveai putin mai multa minte... dar din pacate nu ai.

ps: Asta e valabil si pentru femei

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, septembrie 02, 2012
Generation X
Generation Y?
Generation Hell
Generation Emo
Generation Suicide
Generation War
Generation Victims
Generation "In my time..."
Generation Rebels
Generation Revenge
Generation Love
Generation Violence
Generation Non-Violent Civil Disobedience
Generation End it All
Generation For Future Generations

Where are you now?
Or maybe more accurately
Where DO YOU THINK you are now?

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, septembrie 01, 2012
Am si eu nelamurirea asta. Si intreb cinstit, fara misto sau asa ceva. De ce femeia considera ca e singura care se daruieste si iubeste, care merita sa fie descoperita, care sufera mult, care e dezamagita pana ajunge la cruzime si tot asa? Nu vorbesc in numele barbatiilor pentru ca nu le stiu hramul, dar vorbesc in numele meu. Si eu traiesc asa in interiorul meu. Si pentru mine cand aud asta de la o femeie, cum ea e singura fiinta de pe pamant care face asa, e ca o palma peste fata mea. Cine zice ca eu, care nu sunt femeie, nu ma pot darui sau iubi, ca nu merit sa fiu descoperit pentru ca sunt multe lucruri de descoperit la mine, ca nu sufar mult, ca nu pot fi dezamagit pana pot ajunge la cruzime si tot asa? Ne subestimati sa stiti, macar pe unii dintre noi (unde ma plasez si pe mine), supraestimandu-va pe voi.

Si de ce generalizati? Daca vedeti X numar de barbati asa atunci sunt toti asa. Si mie mi-ar fi usor sa generalizez cand vine vorba de femei dar nu o fac. Stiu ca daca exista o majoritate asa atunci stiu ca exista si o minoritate care e altfel.

Si fara legatura cu ce e mai sus (vreau sa o postez si nu stiu unde), copy/paste ceva aici care mi-a placut mult

She smiled understandingly – much more than understandingly. It was one of those rare smiles with a quality of eternal reassurance in it, that you may come across four or five times in life. It faced – or seemed to face – the whole external world for an instant, and then concentrated on you with an irresistible prejudice in your favour. It understood you so far as you wanted to be understood, believed in you as you would like to believe in yourself, and assured you that it had precisely the impression of you that, at your best, you hoped to convey.

I usually don't click "like" but when I do it's for something that I really like.

Si...


Sau..


Sau asta? :)))


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, august 31, 2012
In excursie. Suntem impreuna cu niste oameni si mergem prin oras. Vreau sa intru intr-un magazin si ea ma grabeste ca n-are timp sa stea dupa mine. Nu-mi place. Adica eu stau dupa ea cand intra in magazine si eu cand vreau sa intru intr-un singur magazin brusc ii consum timpul? Vorbesc cu maica-mea si ii explic asta, dar si alte chestii zise de femeia asta de-a lungul escursiei. Maica-mea imi zice ca am eu ceva cu oamenii. Dupa un timp femeia mai face o remarca de fata cu maica-mea (eu nu eram acolo) si maica-mea acum se intoarce la 180 de grade fata de cei doi (erau un cuplu) si decide politicos ca ar fi bine sa strabatem orasul fiecare in ritmul nostru. Ma intreb mai apoi, maica-mea nu imi ia mie apararea cand ii zic asta, eu fiind singurul ei fiu, si decide ca am eu ceva cu ei si apoi cand nu ii mai convine se intoarce cu 180 de grade? Ce sa mai zic? Fara cuvinte.

Cand am venit din excursie, dupa o absenta de 9 zile, taica-miu nu mi-a zis nici un cuvant. Nimic. Nici "buna", nici nimic. Dupa trei zile de tacere vine la mine (ptr ca avea nevoie de mine) si imi cere sa il ajut cu ceva. Fara alte cuvinte. Fara "te rog", fara nimic. Taica-miu nu zice "te rog", sa stiti. E sub demnitatea sa. El cere si atat.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, august 31, 2012
...femeia e cea mai crudă fiinţă care poate exista pe planeta asta. Nu ai idee câtă răutate avem toate în noi.

Hmmm... comentati. Astept sa-mi ziceti daca sunteti de acord sau nu cu asta si sa-mi argumentati ca lumea de ce e asa sau nu e asa.

Dar trebuie sa o zic si pe asta. De ce barbatii si femeile simt nevoia sa gaseasca o trasatura care sa-i ridice peste celalalt sex? Adica daca, de exemplu, femeia se considera mama suprema, centrul maternitatii, asta inseamna ca un barbat nu e in stare sa creasca un copil, chiar si singur, cu grija si cu dragoste? Sau daca barbatul se considera personajul stapan si sigur pe el, stapanul si pilonul de rezistenta al femeilor, asta inseamna ca o femeie nu poate fi stapana si sigura pe ea, pe picioarele ei?

Si oare cand incerci sa te pui peste altcineva, nu neaparat celalalt sex, si sa arati cat de tare esti sau cat de rau esti, nu este un semn de nesiguranta?

Am crezut, naiv ce-i drept, ca numai barbatii sunt in stare sa scoata bullshituri pe gura. De la ei ma astept in fiecare zi la asta. Dar am revelatia acum, de un numar de luni, ca si o parte din femei numai bullshituri zic pe gurita aia a lor. Deci traim intr-o lume plina de bullshit, si dintr-o parte si din alta. Pai tata daca e asa, atunci ma retrag in lumea mea utopica, ma fac gay (desi si gay-ii cred ca au bullshiturile lor)... Sau mai bine ma calugaresc, un calugar zen asa printr-un templu tibetan. Adica n-am vazut calugari frustrati. Si-o fi tragand-o pe ascuns si ne ascund noua asta? Buttsex cumva? Sau poate fac masaj cu happy end.

Traim intr-o lume foarte tampita, care se ghideaza dupa niste valori de toata cretinitatea. Numai timpul va zice daca si valorile mele sunt la fel de cretine.

Ma rog, nu o sa explic ca ceea ce scriu aici nu mai are deloc treaba cu virginitatea. Aia e chestia unde v-a ramas voua mintea. Are legatura cu caracterul meu ca om, cu principiile mele, cu felul meu de a-mi guverna viata dupa aceste principii si tot asa. Adica prefer sa incerc sa imi "utopizez" lumea mea (cat e posibil bineinteles) si sa ma cac (LE: hmmm, I went too far with this) pe lumea voastra reala, da? Pentru ca daca nu esti dispus sa incerci sa schimbi chestiile, sa treci peste toate aceste bullshituri, macar in viata ta, atunci poti sa stai mult si bine pe margine plangandu-te ca lumea e de cacat. Prefer sa am o viata grea si ma iau in bot cu toti aia care imi dau bullshit pe banda rulanta dar sa stiu ca eu am facut un pas unde trebuie. Dar eu vorbesc prostii, nu stiu cati dintre voi vor intelege.

Am zis-o de cateva ori ca m-am schimbat. Mi-e teama ca nu in bine. Dar o sa iau acesta chestie... Voi aveti senzatia ca rantuiesc aici din frustrare, pe cand eu incep sa iau o pozitie mai clara fata de lume. Aleg sa-mi sustin ideiile si principiile si sa merg cu ele. Oriunde ma vor duce ele. Hai ca am ajuns din nou la "path". Eu stiu ca pentru mine drumul pe care mi-l aleg CA OM e corect. Si tot ceea ce consider eu bullshit il scot din viata mea. N-am nevoie de chestiile astea. Voi intalni mult bullshit toata viata mea, ideea e sa nu ajunga el in interiorul meu. Sa nu ajung eu sa cred lucrurile astea care stiu ca sunt gresite, pentru mine si viata mea. Suntem diferiti si toti avem o logica. Si eu sunt guvernat de aceeasi regula, deci am si eu o logica a mea, o perceptie a mea cum e lumea si o perceptie a mea cum as vrea sa fie lumea. Pentru mine ceea ce conteaza e sa stiu ca logica mea si felul cum ma raportez eu la mine ca om e corecta. Pentru mine, repet. Fiecare cu realitatea lui, cum era vorba cuiva. Faptul ca nu va dati seama ca nu exista o singura realitate batuta in cuie, tocmai ptr ca traim asa subiectiv in mintea noastra, asta nu mai e problema mea.

Be yourself. Oare de ce credeti ca exista vorba asta? Ca sa dea bine? Nu, are un sens. Inseamna sa fii tu insuti in concordanta cu ceea ce vrei tu sa fii, ce te face fericit si tot asa. Si cand iti dai seama asta iti dai seama ca nu poti sa-ti impui modul tau de gandire asupra altuia tocmai ptr ca acea persoana nu esti tu. Tu te ghidezi dupa alte astre decat cel de langa tine. Si asta e bine. Ptr ca asta ne face, printre altele, asa de unici. Si faptul ca nu puteti fi de acord cu mine si ca puteti gasi alta interpretare lui "be yourself" ne intoarce inapoi la faptul ca traim asa subiectiv in mintea noastra.

Wow m-am lungit. N-as fi vrut sa ma cert cu persoana de la care am luat cuvintele de mai sus dar asta este. Nu vad lucrurile asa cum le vede ea. Si nu sunt de acord cu modul ei agresiv de a incerca sa ajute (ptr ca inteleg ca vrea sa ma ajute, chiar daca isi bate capul cu mine si nu stie de ce o face). De a ma ameninta asa cu facaletzu ca o sa ma distrug din virginitate si ca o sa mor singur. Poate merge asa cu altcineva dar cu mine nu merge. Detest sa fiu "amenintat" cu chestii, intelegi? Detest sa se insiste la greu pe langa mine fara sa fiu lasat sa mai respir, intelegi? Detest sa se concluzioneze si sa se gandesca in locul meu, intelegi? Din pacate le detest pentru ca sunt chestii pe care mi le-au administrat parintii mei ani de zile. Revenind. Nu am nevoie sa fiu mangaiat pe cap, dar sunt oameni aici care au inteles sa mai zica o vorba dar si sa ma lase sa imi gasesc eu drumul chiar daca o fac mai incet.

Si asa cum zicea si ea, asta e selectia naturala, instant. Pierzi oameni interesanti pe drum, da. Dar asta e, trebuie sa te obisnuiesti cu asta. Fiecare isi are drumul sau.

Tot timpul am tacut din gura cand nu mi-a placut ceva, ca sa nu ma cert. Dar daca ar fi sa zic de fiecare data cand nu-mi place ceva, cred ca m-as certa cu 90% dintre oamenii pe care ii stiu.

ps: And... it went downhill from here.

pps: M-am gandit mai devreme sa sterg aceasta postare sau sa elimin citatul din ea. Dar nu, nu o voi sterge. Daca va iesi urat, va iesi urat si gata. Plus ma opresc din postari de genul asta, voi trece la unele sper mai normale. E timpul sa mai reduc din viteza pentru ca risc sa trec peste o limita a ei.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare