Author: No One
•sâmbătă, ianuarie 28, 2012
Pic, pic, pic. Apa picura in chiuveta. Lumina palpaie in camera goala. Cartea isi deschide copertile si foile sale se misca in bataia vantului. Scaunul cade. Poc. Si se imprastie pe podea. Peretele se scorojeste iar tabloul isi modifica unghiul pe perete. Geamuri nu-s, si nici patul. Unde am dormit noi doi acum mai mult de 2 ani. Unde am facut dragoste si am asistat la povestile tale. Masa plina praf... bate vantul peste el. Si peste ea. Usa de la baie scartaie usor si manerul dusului aluneca in cada. Ai disparut din aceasta casa. Am disparut amandoi. Copii nu se mai joaca in ea, iar cainele e de mult mort. Ce singuratate incearca acesti pereti crapati. Ce tristete apasa aceste podele care scartaie la cea mai mica atingere. Canapaua veche si rupta zace intr-un colt cu un arc iesit in afara. Ma cutremur. Aici am locuit. Aici ne-am trait fericirea si necazul. Aici ne-am nascut si am murit. Relatia noastra a parasit acesta casa si apoi ea la randul ei si-a pierdut sufletul. Aceasta e casa noastra acum. Casa noastra fara suflet.

This entry was posted on sâmbătă, ianuarie 28, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.