•duminică, ianuarie 22, 2012
Suntem suflete singuratice. Toti vrem sa fim prietenii altora. Dar unde sa-i gasim?
Asist pe bloguri la oameni care citesc blogul respectiv si isi doresc sa ia legatura si sa se imprieteneasca cu autorul. E bine sa faci asta? Nu e oare o iluzie? Asta imi arata cat de singuri suntem daca ne cautam prietenii pe blogurile pe care le citit. Eu insumi am simtit nevoia sa iau legatura cu anumite persoane. Nu zic ca e rau dar cat de mult ne arata asta singuratatea interioara.
Ne atasam de si comunicam mai bine cu niste necunoscuti.
M-am surprins zilele astea ca am stat pe un blog si am vorbit cu autoarea. E prea mult spus am vorbit. Eu puneam in joaca niste intrebari penibile si ea raspundea. Vroiam, simteam nevoia sa vorbesc cu cineva. Nu e ea persoana cu care sa legi prietenii dar un fel de fascinatie ma face sa tot ma bag pe acolo :))
Chiar si cand scriu aici eu de fapt vorbesc cu voi. De fapt la concluzia asta am ajuns, scriu ca sa tin legatura si sa vorbesc pe aici cu oameni. Asta motorul care ma face sa scriu.
As vrea sa scriu fara oprire pana maine dimineata. Sa umplu pagini si pagini. Sa zic nimicuri peste nimicuri dar sa simt ca iau plictiseala asta apasatoare de la mine.
Maine incepe oficial sesiunea (primul examen e mai incolo). Iar eu nici nu vreau sa aud de ea. O luna de stres si ganduri la altele si la altele. Asta e pentru mine.
Parca sunt un mare copil :)
Pun aici si videoclipul si o versiune live
ta hand om dig cititorule
Asist pe bloguri la oameni care citesc blogul respectiv si isi doresc sa ia legatura si sa se imprieteneasca cu autorul. E bine sa faci asta? Nu e oare o iluzie? Asta imi arata cat de singuri suntem daca ne cautam prietenii pe blogurile pe care le citit. Eu insumi am simtit nevoia sa iau legatura cu anumite persoane. Nu zic ca e rau dar cat de mult ne arata asta singuratatea interioara.
Ne atasam de si comunicam mai bine cu niste necunoscuti.
M-am surprins zilele astea ca am stat pe un blog si am vorbit cu autoarea. E prea mult spus am vorbit. Eu puneam in joaca niste intrebari penibile si ea raspundea. Vroiam, simteam nevoia sa vorbesc cu cineva. Nu e ea persoana cu care sa legi prietenii dar un fel de fascinatie ma face sa tot ma bag pe acolo :))
Chiar si cand scriu aici eu de fapt vorbesc cu voi. De fapt la concluzia asta am ajuns, scriu ca sa tin legatura si sa vorbesc pe aici cu oameni. Asta motorul care ma face sa scriu.
As vrea sa scriu fara oprire pana maine dimineata. Sa umplu pagini si pagini. Sa zic nimicuri peste nimicuri dar sa simt ca iau plictiseala asta apasatoare de la mine.
Maine incepe oficial sesiunea (primul examen e mai incolo). Iar eu nici nu vreau sa aud de ea. O luna de stres si ganduri la altele si la altele. Asta e pentru mine.
Parca sunt un mare copil :)
Cause I’ve started falling apart I’m not savouring life
I’ve forgotten how good it could be to feel alive
I’ve forgotten how good it could be to feel alive
Pun aici si videoclipul si o versiune live
ta hand om dig cititorule
9 comentarii:
Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.-Octavian Paler
FAZA CU PRIETENIA VIRTUALA ..... NU SE DEOSEBESTE DE CEA REALA , DACA ESTE SA AI LIPICI LA OAMENI BULANGII , TE LIPESTI VIRTUAL SAU REAL .
SINGURATATEA ...... NENEA CIOARAN SPUNEA : " SINGURATATEA NU TE INVATA CA ESTI SINGUR , CI SINGURUL .
TOATE CELE BUNE !
multumesc ptr vorbe
toate cele bune si tie
o sa razi sau nu, dar si eu am scris un txt pe aceasi tema, in capul meu zilele trecute dar la mine dureaza pana se "asterne" pe "hartie"
succes la examene!
știi de ce cred eu că e mai bună comunicarea cu necunoscuții? ți-e mai ușor să te deschizi în fața lor, atunci când ai probleme. un necunoscut te ia așa cum i te prezinți în momentul ăla, îi poți spune ce vrei și el te va crede, un prieten te poate interpreta în mii de feluri și poate să te judece. și chiar dacă ne place să credem că prietenia e valoroasă prin prisma "umărului la nevoie", parcă tot mai bun e uneori umărul neștiut
@Z.e
si eu patesc din cand in cand asa ceva. raman cu textele in cap :P (sau le uit)
@darkleya
multumesc
si inca un lucru, un necunoscut nu face parte efectiv din viata ta, el e pe net. pe cand unui prienten din viata ta daca ii zici ceva trebuie mai apoi sa-l si vezi a doua zi :)) e mai usor sa te deschizi cuiva care nu face parte din viata ta de zi cu zi.
exact :)
si daca e mai usor sa ne deschidem in fata cuiva care nu face parte din viata noastra, mai avem nevoie de prieteni cu adevarat?
da, si te oftici cand le uiti? eu da, big time:D
probabil ca mai avem nevoie :P
da, ma oftic putin :))) mai ales cand era o idee buna (sau mi se parea buna :)) )