Author: John Constantine
•vineri, ianuarie 13, 2012
As vrea sa ma imprastii in mii de firicele de nisip. Si sa cad pe gresia rece. Sa bata vantul si sa ma duc in cele patru zari. Sa vad lumea si sa fiu in fiecare bucatica un unu

As vrea sa ma recompun apoi bucatica cu bucatica, firicel cu firicel. Si sa redevin eu dar un altul. Un alt eu format din aceeasi substanta. Un alt nou eu.

N-ar fi frumos sa putem, cand simtim nevoia, sa ne rupem in bucati si apoi sa ne refacem, mai buni si mai "noi"? N-ar fi frumos sa pot sa ma schimb, sa devin un alt nou eu? N-ar fi frumos sa pot sa ies din zona mea de confort si sa nu mai visez ca ies din ea? N-ar fi frumos chiar sa fac ceva?

Simt ca ma blochez singur si ca nu-mi dau sansa sa imi revin. Totul tine de mine si eu ma incapatanez cu determinare sa raman in aceeasi situatie. Zona mea de confort. O iubesc pe cat o urasc.

Oare voi iesi vreodata din asta?

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, ianuarie 13, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

9 comentarii:

On sâmbătă, ianuarie 14, 2012 3:10:00 PM , Z.e spunea...

http://www.trilulilu.ro/an22ro/b9f28e699fe65c

asta poate sa ramana:D

 
On sâmbătă, ianuarie 14, 2012 3:12:00 PM , John Constantine spunea...

frumoasa melodie :) dar nu am inteles ce ai zis dupa

 
On sâmbătă, ianuarie 14, 2012 3:13:00 PM , John Constantine spunea...

ok, asta a ramas :D

 
On sâmbătă, ianuarie 14, 2012 4:41:00 PM , Z.e spunea...

ca nu poti sa actionezi in acelasi fel si sa te astepti la rezultate diferite:P

 
On duminică, ianuarie 15, 2012 12:06:00 PM , Iris spunea...

Nu-i nici simplu, nici comod să te fărâmiţezi. Başca că există posibilitatea să pierzi lucruri importante din tine.
Eu aş merge mai degrabă pe adaptare, pe flexibilitate. Mai bine să fii o bucată de plastilină ÎN PROPRIA MÂNĂ, decât o traistă de piese de schimb.
:))
Am subliniat prin majuscule că modelarea tre'i să-ţi aparţină.

 
On luni, ianuarie 16, 2012 2:25:00 PM , fyamma spunea...

poate ca ar trebui mai intai sa te accepti, iar apoi sa inveti sa te schimbi.

 
On luni, ianuarie 16, 2012 3:55:00 PM , John Constantine spunea...

eu cred ca sunt interdependente. nu se poate realiza una fara cealalata.

unele lucruri nu le pot accepta. cum ar fi zona mea de confort. nu-mi place ce am devenit.

 
On marţi, ianuarie 17, 2012 9:42:00 AM , fyamma spunea...

nu-ti place ce ai devenit prin prisma asteptarilor cui? ce nu poti tu accepta e ca esti om, nu "dumnezeu fara de pacat", iar oamenii nu sunt perfecti. gresesc tot timpul, au succese si insuccese, dezamagesc si sunt departe de perfectiune.

Daca poti accepta ca cel de langa tine nu e perfect...de ce nu poti accepta ca si tu esti imperfect?
Atunci cand ai un scop, si-l ratezi, nu fi suparat pentru asta, intreaba-te...am facut tot ce am putut?

A te ura...este partea usoara. iubirea, chiar si fata de propria persoana, este greu de dat...de parca ar fi o resursa limitata...dar ghici ce...nu e.

ma scuzi pentru comentariul gigant, inteleg ce simti pentru ca fiecare om, se confrunta cu fix aceleasi probleme ca si tine intr=o masura sau alta, ce depinde deobicei de cat de mult te autoanalizezi si autocritici. Ceea ce faci tu, este sa te programezi pe modul "ratat" prin gandurile negative pe care le ai la adresa ta. Ia fi mai atent si ai sa observi singur. Concentreaza-te mai degraba sa vezi ce e bun in tine si lucreaza de acolo.

 
On marţi, ianuarie 17, 2012 12:14:00 PM , John Constantine spunea...

din prisma asteptarilor mele. pot mai mult si fac atat de putin. sunt comod, sunt las (dau inapoi de la situatii), sunt nesociabil. dar pot sa fiu peste si nu o fac.

stiu ca ma programez.

multumesc ptr vorbe :) le apreciez