Author: No One
•marți, martie 20, 2012
Am scapat de agitatie, confuzie, ganduri despre sex si regrete. Si mi-am dat seama ca fac ceva ce n-ar trebui sa fac si anume sa astept. N-ar trebui sa fac asta. Ar trebui sa actionez. Dar... nu o fac :( In schimb, astept. Nu stiu de ce sunt asa. Cred ca eu m-am facut asa.

De unde a pornit agitatia? Am fost intr-un cafe-bar cu niste colegi si am fost invitat la sfarsit, cand sa plecam, de o colega, sa stau cu ele, cu celelalte colege. Dar eu am plecat :( Ma simteam intimidat, era ceva neasteptat si nu ma asteptam sa ma invite o ea sa stau cu ea. Dar am plecat, pentru ca asa stiu eu sa fac. Sa fug, speriat. Nu stiu... cand am plecat, eram in aceasi masura si usurat si dezamagit de mine.

Si cand am ajuns acasa eram agitat (nu gasesc alt cuvant starii mele), intors pe dos. Mi-as fi dorit sa fi fost mai golan, sa nu ma sperii si sa ma intimidez in halul asta, sa nu dau inapoi. Si pe urma au venit gandurile despre sex, pentru ca asa procedez cand ma baga o fata in seama. Se aprinde ceva in mine, imi dau seama ca inca mai am lipici, ca inca se mai poate. Poate ca sunt disperat, nu stiu.

Si la sfarsit incerc sa ma conving ca nu se va intampla nimic, sa imi zic ca asa voi ramane pentru totdeauna, ca asa sunt eu. Incerc sa ma resemnez. Sa ma linistesc si sa revin in "normal", ca sa nu imi mai fac ganduri si sa nu regret. Nu stiu daca mai am sanse. Ma sperie prea mult lumea asta si tot ceea ce e in ea. Parca sunt un salbatic, rupt de lume si de socializare. Din nou imi vine sa zic, nu stiu de ce sunt asa. Cum de am devenit asa. De ce? Ce s-a intamplat cu mine?

Sunt propriul meu inamic. Stiu asta. Cum zicea o vorba vazuta de mine pe net? Nu poti construi o lume pozitiva cu ganduri sau cu o atitudine negativa.

Mi-e frica sa nu se profite de mine. Din cauza naivitatii mele. Pentru ca sunt tacut si timid. Pentru ca las impresia ca sunt manevrabil.

Dar oricum, am scapat acum de ganduri si sunt mai linistit. E bine asa. Plus a venit caldura, lucru care ma face sa ma simt bine.

Am mai scris putin despre mine, cate putin de fiecare data. Temele se repeta, gandurile vin si pleaca. Eu raman la fel si nimic nu se schimba. Ma simt singur si parasit, dar nu-i nimic. Nu e ca si cum ar fi ceva nou. Dar in final ma simt binisor, chiar daca sunt asa cum sunt. Poate va fi mai bine pe viitor. Poate voi invata ceva. Si daca nu va fi mai bine macar voi incerca sa-mi contruiesc o lume a mea, cam singuratica ce-i drept, in care sa ma simt bine.

Cam atat pana acum.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, martie 20, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.