Author: No One
•duminică, iunie 10, 2012
Tot incerc sa ma conving sa scriu. Vreau sa scriu dar tot astept momentul ala bun sa scriu. Well... o sa incerc sa scriu acum. Sa vedem ce iese.

Intai si intai sa explic titlul. Acum multa vreme, cand eram prin clasa a sasea sau a saptea (deci avem vreo 13-14 ani) un vecin de scara, ca sa ma jigneasca, mi-a zis ca sunt afemeiat. Idiotul credea ca inseamna ca nu ai femei, ca nu esti cu nici o femeie. A-femeiat :)) Well... mi-a placut prostia lui si de aici si titlul. Stiti ca imi place sa ma ironizez :P

Simt ca m-am schimbat. Sau asa imi zic. Dar totusi ceva parca e off. Ca sa aveti un reper, simt ca nu mai sunt acelasi care eram atunci cand am inceput acest blog. Parca scriam altfel atunci, aveam o alta inclinare. Cei ce ma citesc de mai mult s-ar putea sa fi sesizat asta, zic eu. Eram mai siropos, mai putin sexual... mai normal :)) O data ce am inceput sa scriu despre problemele mele si sa fac "dezvaluiri" (ca la OTV :))) ) perspectiva mea s-a schimbat. Eu m-am schimbat. M-am resemnat in primul rand. Dar stiti asta. Iar un efect secundar a fost ca am devenit mai neserios. A inceput sa nu-mi mai pese. Asta, de cand am luat pauza de scris din perioada asta.

Desi inca mai am lucruri ce nu le-am zis despre mine, parca majoritatea lucrurilor care erau in mintea mea le-am expus aici, intr-o forma sau alta. Sunt adeptul ideii ca blogul, prin scris, prin felul cum o faci, prin poze, filme (adica ceea ce postezi), prin nuantele si micile schimbari care apar, este o oglinda a ta. Nu una completa, dar totusi o oglinda. Tot ceea ce postez exprima o stare a mea, fie ca sunt horny, siropos, visator, trist, resemnat etc. Imi place ideea asta. Dar sa revin la ideea de la care am plecat. Cum am zis o groaza despre mine, lucruri care-mi bantuiau mintea, cum m-am descarcat, acum sunt un altul, cel putin aici pe blog. M-am mai linistit (zen cum ii zic eu), m-am acceptat asa cum sunt (totusi cu o doza de resemnare care mi-am impus-o, care mi-am inoculat-o). Adica m-am schimbat, ca sa revin la ce ziceam in paragraful de mai sus.

Nu stiu cum sa pun punctul pe I :)) Tot imi caut cuvintele. Nu e numai ideea de schimbare, ci ce s-a schimbat. Nu-mi mai pasa. Ca sunt singur, ca sunt virgin, ca sunt cum sunt. Accept toate astea si undeva in coltul mintii mele nu mai vreau sa le schimb. Adica nu mai vreau sa mai fac nici un efort in privinta asta. Imi place cum ma simt acum si o sa incerc sa mentin starea asta cat mai mult cu putinta.

Cred ca undeva in adancul meu am devenit mai rece. Nu mai incerc sa intru in contact cu oamenii. Cum am zis, nu-mi mai pasa. Poate sunt neserios dar asta e. Sunt inca a nice guy, respect si am grija sa nu supar pe nimeni dar nu-mi mai dau interesul.

Vorbeam cu Alex... Fii fara grija, nu o sa spun prostii Alex :P Deci vorbeam cu ea si cateva lucruri din discutie le-am simtit ca mi se aplica mie. Ea zicea ca nu vrea sa fie singura. Ei bine pe mine singuratea nu ma sperie acum. Chiar sunt obisnuit cu ea. Nu am nici o frica fata de ea. Nu-mi pasa ca sunt singur sau ca o sa raman asa. Nu mai simt nevoia de a fi cu cineva intr-o relatie. Poate sex dar mai mult nu mai vreau. Cum am zis, m-am racit, m-am schimbat fata de cel ce scria acum 2-3 ani. Evident ca nu stiu ce va fi in viitor, poate ma voi indragosti de cineva, dar pentru moment nu simt nevoia de o relatie. Oricum chiar daca ma voi indragosti vreodata, voi fi mai rece, mai calculat, stiu asta.

Alex mi-a mai zis ca atunci cand esti singur incepe ca nu-ti mai placa nimeni. Ma gandeam ca asta poate mi se aplica mie. Cum vedeti devin din ce in ce mai pretentios, si sincer chiar nu-mi mai place nimeni. Vorbesc din pct de vedere al unei relatii, sau undeva pe aici. Nu mai mai fascineaza nici o fata, toate ma lasa rece. Chiar si Emma Stone, saraca, e mai banala :)) Inainte parca eram mai bland cu ele, mai intelegator, mai siropos, acum ma lasa rece toate astea. Cum am zis nu imi mai doresc sa fac nici un efort. Poate am devenit egoist, I don't know.

Tot timpul mi-am dorit sa fiu asa. To not give a damn. Cred ca incet, incet m-am impins in punctul asta. I-am zis lui Alex ca n-as sta intr-o relatie daca nu m-as simti bine, ca as pleca chiar daca "nu mai pap pussy" ever. Asa vreau sa devin, sa nu-mi mai pese. Poate pare ca bravez, nu stiu, nu o sa pretind ca stiu ce va fi in viitor, poate ma voi schmba din nou. Dar ma stiu destul de bine si stiu ca sunt destul de incapatanat ca sa ma tin de o idee. Acum ideea asta imi bantuie in cap de ceva timp si stiu ca mai bine ma predau ei decat sa ma impotrivesc. Vreau sa am nebunia asta de a nu-mi pasa, de a fi rece, de a lasa totul in urma si de a intoarce spatele cand e prea mult shit. Nu o sa accept ca altcineva sa-mi faca viata grea. Mai bine plec. Pot trai eu cu mine, imi pot accepta prostiile dar din afara nu mi le doresc. Ma am pe mine, imi e destul.

Sunt ca plastilina acum. Ma modelez. Poate e o nebunie, poate e o prostie, poate gresesc, dar in nebunia mea asta e drumul meu acum. Vreau sa raman omul bun care sunt dar vreau in acelasi timp sa ma eliberez de lumea asta. Sa traiesc cumva in afara ei. Sa fiu calatorul sau privitorul de care faceam aluzie in postari mai vechi. Poate e un act de lasitate sa ma predau acum, sa ma resemnez, dar simt ca asta imi va da linistea pe care o caut. Poate imi tes o imagine ca sa imi dau sens incapacitatii mele de a-mi face viata mai buna. Poate. Vom vedea.

Sunt destul de constient de cum merge timpul incat sa stiu ca nimic nu e definiv, ca perceptiile mele se pot schimba, ca viitorul e o necunoscuta unde orice se poate intampla. Eu vorbesc de acum, de schimbarile pe care zic ca le simt in mine si de ce imi doresc. Nu stiu ce va veni, nu stiu care vor fi rezultatele alegerilor mele. Incerc sa fiu flexibil in gandire caci stiu ca nu totul e batut in cuie chiar daca tu zici ca asa este. De aceea zic, vom vedea. Dar voi zice ca cumva mi-am ales drumul. Asa cred.

Mi-am schimbat imaginea la profil :P Parca e in rezonanta cu starea mea de acum. Oricum imi place ca fumeaza desi, dupa cum stiti, eu nu fumez. Nu am fumat nici o tigare in viata mea :P Si nici nu o sa fac.

Nu stiu cum e textul meu. Nu l-am citit inca o data (imi recitesc textele ca sa le corectez inainte sa le public). Sper sa nu para ca aberez la greu. Sunt cuvinte ce vroiam sa le scriu. Sper ca m-am facut inteles si ca are sens. Niciodata parca nu poti aseaza pe "foaie" toate cuvintele si sensurile pe care doresti sa le dai. Sper sa fie cat mai aproape de ce e in mintea mea.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, iunie 10, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.