Author: No One
•marți, iunie 12, 2012
Moneda lui Oponn se invarte si eu sunt pionul lor. Pionul norocului ce guverneaza acum peste treburile lumesti. Pionul Doamnei si a Lordului.

Mi-am decis drumul si nu imi mai stiu cuvintele. Ceea ce scriu e ruina iar cenusa lor curge peste dealurile celor patru neamuri strabune.

Lumea oamenilor e o lume a haosului guvernata de nestiinta lor. Ceea ce vreau sa zic e ca nu vreau sa ma pun cu mintea omeneasca, smechera si haina. Imperfecta. Ea incearca sa isi creeze viitorul calcand peste alte cadavre. Omul, biata fiinta, care nu stie nici cat negru sub unghie. Suntem cu totii pioni in mainile zeilor.

Privesc din afara si ma mir de zambetul meu. Noaptea e lunga. Linistea mea curge in cuvinte de neinteles. Nici eu nu le inteleg. Nu are nici un rost sa o fac. Ceea ce scriu a fost deja scris.

Mastile curg si noi ne ascundem in spatele lor. Eternul joc muritor. Ne credem mai buni decat suntem. Vrem sa ne pacalim mintea. Suntem doar pioni ai destinului. Nimic mai mult. Zeii rad de stradaniile noastre.

Incerc sa ma decid daca merita. Sa cred in om. Parem draguti de la distanta, dar cum suntem de mai de aproape? Traim in iluzia asta, lumea ce ne-o cream in jurul nostru. Poate ca trebuie sa credem, pentru ca asfel ne-am dezintegra. Vise in vant. Oare cat de mult visam? La marire, la iubire, la putere, la bani, la apreciere. Oh zei ma simt atat de muritor acum.

Vreau sa stau deoparte, sa nu simt adierea ce spulbera totul. Sa stau ferit si sa privesc. Dar ceva din mine va vrea sa intervina. Inca mai cred in inocenta, in omul bun. Suntem atat de flawed, ascundem atat de multe. Suntem atat de prostuti. Nu stim, sau nu vrem sa stim.

Oare ne asteapta mai mult in lumea asta? Oare exista mai mult in noi decat masti, frica si nesiguranta? Oare vom avea, sau ne vom crea, un destin mai bun?

Ochii mei au obosit, cuvintele ma parasesc, dar senzatia staruie. Cuvintele trebuie sa curga, sa umple pagina, iar eu trebuie sa simt ca am ajuns undeva. Las in urma mea o urma. Cuvinte scrise. Trebuie sa am (sa imi impun?) un colt al meu. Si ma bat cu gandul ca raman singur in asta. Dar ma conving sa continui. Asta e urma mea in lume. Aici eu exist.

Moneda inca se invarte. Sub zodia norocului totul e arbitrar. Nici un plan facut dinainte nu ajunge pana la capat caci norocul il poate curma. Incertitudine. Cred ca ma aflu in balansul monedei. Oponn imi va cerne dinainte drumul.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, iunie 12, 2012 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.