Author: No One
•marți, iulie 31, 2012
Cu fiecare ora care trece imi dau seama ca nu ma va mai cauta. Daca ieri asteptam cu telefonul langa mine sau mai intram pe mess din cand in cand, azi, desi am inca telefonul langa mine, nu ma mai astept sa faca o miscare. Daca pana maine inclusiv nu va da un semn nici nu cred ca va mai da dupa aceea.

Nu regret ca am invitat-o la film, dar nu sunt sigur ca e bine ceea ce am facut. Sa va explic. Ea e mai mica decat mine cu 10 -11 ani. Daca nu stiti pana acum va zic ca eu am 27 de ani. Deci ea ar avea 16 sau 17 ani. E o adolescenta, o pustoaica. O copilă. E frumoasa da, dar e o copilă frumoasa. Nu ca eu as fi matur asa cum trebuie sa fiu la 27 de ani dar nu mai sunt deloc un adolescent. Si totusi daca ar accepta sa vina as accepta si eu sa ma duc cu ea. Si nu pot sa nu ma intreb, oare vreau sa o fac pe taticul cu ea? Stiu ca acum sunteti pe jos de ras dar nu am putut sa nu ma gandesc la asta. E totusi o diferenta mare, ce as putea eu discuta cu ea? Zece-unspre ani poate sa faca o diferenta de la cer la pamant, mai ales daca e adolescenta. Si o sa va sune poate aiurea dar la varsta asta cred ca e si virgina. Nu ca eu as fi mai breaz. Recunosc faptul ca in zilele cat am fost in excursie am tavalit-o prin pat in mintea mea de ar face-o sa fuga cat mai repede unde o apuca. Dar in astea doua zile cat m-am gandit la varsta ei nu mi-am mai lasat mintea libera la astfel de fantezii. Sunt curios sa o cunosc pentru ca poate nu e asa pustoaica cum o arata varsta.

Dar astea sunt prostii. Ea nici ca nu a dat nici un semn si eu ma gandesc ce va fi dupa. Tipic mie, sa stiti. Nu mi-am propus niciodata sa fac pe taticul sau maturul cu o fata mult mai mica ca mine. Vreau sa clarific asta. Am invitat-o doar pentru ca mi s-a parut frumoasa. Era asa serioasa zilele alea, nu prea zambea. Dar nici nu stie probabil cat de frumos ii era chipul cand chiar zambea. Asta m-a lovit cand am vorbit cu ea de aproape, in acele cateva minute.

Probabil si-a facut calculul, pentru ca i-am zis ca sunt mai mare decat ea cu zece ani, si probabil si-a zis ca sunt un bosorog libidinos. Sau poate faptul ca nu am abordat-o timp de opt zile a atarnat greu in decizia ei. Sau poate nici nu o interesez de fapt. Totul e posibil.

Sa nu intelegeti din ceea ce am scris ca fac din asta o drama, sau ca cine stie, ca m-am indragostit asa nebuneste ca un pusti. Doar sunt curios sa o cunosc, asa pustoaica cum e. Sa vad ce poate.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, iulie 30, 2012
E 01:56 si am ajuns acasa de vreo 10 minute, poate putin mai mult. Asta e ultima postare, cred, despre excursie.

Sunt putin obosit asa ca voi scrie doar ce imi vine in minte la ora asta. Sambata am fost la palatul Shonbrunn in Viena. E un palat foarte mare (are 1441 de camere din care am vizitat doar 40) si are niste gradini si mai mari. Am incercat sa strabat acele gradini in 2 ore ca sa fac poze si cred ca am trecut prin putin mai mult de jumatate din ele ca suprafata. Apoi am plecat inapoi inspre Budapesta, unde ne-am cazat la un hotel comunist pe dinafara si decent inauntru. Era mai inspre periferie, asa ca am vazut si partea comunista din Budapesta :P Pe inserat am facut o croaziera de o ora pe Dunare, prin Budapesta. Chiar mi-a placut.

Azi, adica duminica, am facut cale intoarsa Budapesta-Bucuresti si apoi am venit cu trenul acasa. A fost un drum oarecum obositor si am avut si partea mea de nervi la un moment dat.

Ne zicea ghidul ca in general la vest de noi stelele unui hotel sunt cu o stea mai putin ca la noi. Adica un hotel de trei stele la ei e cam doua stele la noi. In prima noapte am fost in Budapesta la un hotel de patru stele  (care arata mai mult de trei) si apoi restul au fost de trei stele (doua dintre ele fiind mai mult inspre doua stele zic eu). Dar in mare au fost camere bune, nu ma pot plange de asta. Hotelul care mi-a placut cel mai mult a fost cel din Viena care era de trei stele si camera chiar arata de trei stele. Plus ca era cel mai aproape de centru (vreo 30-45 de minute zic eu) fata de celelalte. Cea mai buna autoservire (micul dejun adica) a fost in primul hotel din Budapesta, cel de patru stele. Mi-au placut toate castelele si palatele vizitate, desi la unele mi-as fi dorit ca turul prin ele sa fie mai lung. Autocarul a fost de doua stele mi se pare, dar modern si de calitate. Cand am fost in Grecia, acum ceva ani, ni s-a stricat autocarul de cateva ori pe drum, aici nu am avut probleme din astea. Oricum serviciile, cu totul, au fost bune. Cel mai mult mi-a placut centrul Pragai desi centrul Austriei e foarte aproape. Sunt singurele locuri in care m-am plimbat cele mai mult ore de fapt.

Nu-mi mai vine nimic in minte ce sa mai spun.

Ziceam in postarea anterioara ca sunt un mare natarau. Am mers in autocar cu o fata frumusica foc si nu am putut timp de opt zile (din noua) sa ma duc la ea sa deschid o conversatie. Tot ma uitam ca un natarau la ea. Da, sunt un natarau :)) Azi mi-am luat inima in dinti si am discutat cateva minute intr-o pauza de autocar. E si mai draguta de aproape. Are ochii albastrii. Si desi banuiam ca e mai mica ca mine ca varsta, totusi am aflat ca e o diferenta destul de mare de ani intre noi. Oricum cand am ajuns in Bucuresti m-am dus la ea si am invitat-o la un film. I-am dat adresa mea de mess si telefonul si am lasat la latitudinea ei sa decida daca sa dea curs invitatiei sau nu. Ceva imi zice ca nu am prea mari sanse. Dar vom vedea.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, iulie 27, 2012
Azi am fost la abatia Melk, la 80 km de Viena. Foarte frumoasa. Si apoi in dupa-amiaza asta am stat vreo 5-6 ore prin centrul Vienei. Am mancat, m-am plimbat, am stat, am ascultat, am vazut, chestii de astea. E foarte frumos centrul. Merita vizitat.

Scriu foarte scurt caci sunt frant. O ultima chestie pe care o zic e ca sunt un mare natarau. Ca de obicei. E vorba de o chestie din excursia asta. Nu are rost sa o dezvolt.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, iulie 26, 2012
Am ajuns in Viena. Sunt la hotel si au internet aici, dupa cum vedeti. Numai un calculator :)

Azi am fost la palatul Konopiste, in Cehia. E un fel de Peles, mai simplu la exterior si plin de trofee si tablouri in interior. Am facut si un tur al centrului Vienei cu autocarul. Nu am apucat sa ma plimb prin oras. Acum, daca nu s-a oprit, ploua.

Sa va mai zic cateva lucruri. Daca Austria si Slovacia au ca moneda euro, Ungaria si Cehia au inca monezile nationale, forintul respectiv coroana ceheasca. Dar poti folosi si euro in aceste tari. Austria e mai scumpa decat Cehia. Centrul Vienei e foarte frumos si interesant, diferit si mult mai spatios decat centrul Pragai. Mai zic odata ca in tarile astea centrul e de fapt partea veche a orasului, ce e in jurul lui e mai nou, respectiv cladiri pentru diferite firme si blocuri. Austria are un peisaj foarte frumos, foarte curat si, as zice eu, foarte bine aranjat. Am vazut multa padure pe drum si pamantul, parcelat, e bine delimitat ca hotar. Sunt toate la linie. Se vede ca Austria nu a fost in estul comunist. Dupa cum poate stiti de la Ungaria incolo e spatiu Schengen. Abia acum mi-am dat seama cum functioneaza. Daca la granita cu Ungaria ne-au cerut cartile de identitate, pe urma de la granita Ungariei de vest incolo, adica in spatiul Schengen, poti sa treci prin vama practic fara sa opresti. Ai libera trecere, cum zic la televizor, nu-ti cere nimeni nici o legitimatie. Desi am inteles ca germanii mai opresc masinile romanesti, si probabil pe cele din afara Schengen. De asta banuiesc eu acum ca sunt cam reticenti sa ne bage si pe noi in Schengen, pentru ca noi am fi practic granita de est si numai la noi s-ar face de fapt controlul, pe cand in tarile din centru nu s-ar cere nicio legitimatie.

Ca sa-mi fac damblaua pana la capat o sa zic ca cehoaicele sunt frumoase, dar nu mi-au placut germancele. Multi oameni inalti in Praga, atat barbati cat si femei. Desi am vazut cativa obezi si in Praga, totusi la Dresda chiar sunt ceva grasi. Cand intri in Cehia dar mai ales in Germania te izbeste blondul ala deschis si pielea aia rozalie cu roseata in obraji. Blond asa dechis sincer nu am prea vazut in Romania. O chestie ce am observat-o in Praga dar si in Dresda e ca daca cineva se opreste in drum nu il mai dai deloc de acolo, trebuie tu sa te schimonosesti pe langa el ca sa treci. La fel e si cu cei din care vin din fata, o parte dintre ei nu se dau la o parte atunci cand vrei sa treci pe langa ei.

Cam atat pentru astazi. O sa incerc sa scriu si maine, daca am ceva de zis.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, iulie 25, 2012
Azi am fost pana la castelul Karlstein din Cehia. Imaginati-va un Bran mai mare, dar cu un interior mai bogat. Tineti cont ca este din secolul al 14-lea asa ca nu este un Peles sau asa ceva. E mai simplu, ca pe vremurile alea. Apoi am fost vreo 3 ore prin centrul vechi al Pragai. Nu e prima data cand merg acolo. Am mai mers prin centrul vechi acum doua zile.

Hai sa va povestesc despre orase. Orasele mai mari pe care le-am vizitat pana acum (mai este Viena) au fost: Budapesta, Bratislava, Brno, Praga si Dresda. Cel mai mult mi-au placut Praga si Budapesta.

Budapesta e un oras intins, mai mare decat Bucurestiul dar cred ca cu o populatie tot pe acolo. Stati sa ma uit Wikipedia... Gata, le-am gasit. Deci, pentru Bucuresti, are o suprafata de 285 km2 si o populatie de putin peste 2 milioane de oameni, asta la nivel urban (nu metropolitan, adica cu asezarile si terenurile invecinate). Pe cand Budapesta are 2538 km2 si 2,551 milioane de oameni. E cu mult mai intins decat Bucurestiul, de aproape o suta de ori. Pe ruta pe care am intrat eu cu autocarul nu am vazut nici un blog comunist. Or fi fiind dar eu nu le-am vazut. Centrul e foarte mare si frumos (l-am vazut noapte), numai cu cladiri, fara blocuri comuniste cum e in Bucuresti. O particularitate anume la orasele pe care le-am vizitat e ca cladirile nu sunt inghesuite una in alta, nici macar blocurile de pe la marginea orasului. Orasele, mai ales Budapesta si Praga, sunt intinse pe multi km ceea ce nu permite ca aceste cladiri sa stea inghesuite. Din pacate nu m-am plimbat prin centrul Budapestei, doar am trecut cu autocarul prin el, dar m-am plimbat prin zona unde era hotelul, o zona semicentrala zic eu. Imaginati-va ca zona aia semicentrala era comparabila cu centrul Bucurestiului. Nu mi-am imaginat ca Budapesta sa fie asa frumoasa. As vrea ca intr-o zi sa-i vizitez centrul.

O sa zic si de autostrazi daca tot sunt aici. In Ungaria, infrastructura e foarte bine pusa la punct, cu sute de kilometri de autostraza de buna calitate, fara gropi sau crapaturi. Mai tot drumul aici am mers pe autostrada. Practic am strabatut toata tara asta pe autostrada.

Ok, Bratislava, capitala Slovaciei. Ei bine, dupa mine, Bratislava e o Praga in miniatura, cu un centru vechi mai mic, dar frumos si de data asta cu blocuri comuniste pana acolo. Ca populatie e mult mai mic decat Bucurestiul, iar ca suprafata e de 2-3 ori mai mare. Bratislava l-am vazut numai intr-o ora doua, dar nu m-a impresionat asa cum a facut-o Budapesta (si cum o va face Praga)

In Slovacia autostrada e buna, poate putin mai slaba decat in Ungaria.

Brno, ei bine, el e mai comunist asa. Are si el un centru cu cladiri mai vechi, dar e mai micut cred eu (nu l-am vazut, n-am ajuns pana acolo). Are o suprafata comparabila cu Bucurestiul, dar o populatie mult mai mica. Nu m-a impresionat in mod deosebit, dar recunosc ca nu am stat in el mai mult de o ora.

Si ajungem la Praga. Imaginati-va ca Praga a avut sansa ca in timpul comunismului sa nu i se darame cladirile vechi asa cum a fost la noi in Bucuresti, asa ca zona centrala veche e incomparabil mai mare decat micul nostru centru istoric Bucurestean. Bucurestiul e mult prea comunist si un mic copil pe langa Praga (si pe langa Budapesta la o adica). Orasul are partea veche in centru, care e chiar mare, si apoi pe margine si apoi la periferie sunt blocurile comuniste. Ideea e ca nici blocurile lor nu sunt chiar cum sunt ale noastre. Ei sunt chiar sprijiniti de stat sa aiba o fatada frumoasa, atat la blocuri, dar mai ales la cladirile vechi din centru. Are o populatie ceva mai mica decat a Bucurestiului, dar o suprafata mai mare, desi nu stiu exact cat pentru ca nu gasesc pe net cat e la nivel urban. Banuiesc ca e mai mica decat Budapesta. Stiu ca din centru pana la hotelul meu sunt 5 kilometri, si cica asta e zona semicentrala. Oricum nu e periferie. Centrul vechi l-am vizitat de 2 ori, alaltaieri si azi. Ce sa zic... chiar arata bine, cu strazi mai mici (unde pot trece numai persoane) si cu strazi mai mari, cu strazi pietruite si cu strazi normale cu asfalt. Orasul lor chiar e de vazut, cu mult mai frumos decat capitala noastra. Si nu chiar asa de aglomerat, din punct de vedere al traficului. Din nou subliniez ca exceptand centrul vechi care e ceva mai compact, restul, ce e in jur, e foarte spatios, adica nu simti ca cladirile sunt inghesuite. Cand iesi din zona centrala ai senzatia ca ai iesit din oras :)), dar nu e asa. Au o strada acolo in centru, strada Parizska (Paris), care e plina si pe o parte si pe alta de magazine de firma (de genul Prada, Dior, Rolex si altele), unele din ele cu paznici la usa, care ti-o deschid. Si nu vorbesc de niste paznici amarati, ci unii de zici ca sunt de la serviciile secrete in costume negre si cu casca in ureche :)) Ce pot sa zic e ca foarte frumos centrul, chiar merita vizitat orasul asta. Eu daca as putea as sta ceva zile pe aici (sunt tot in Praga acum) asa numai de capul meu ca sa-l vad.

Autostrazile din Cehia nu sunt asa de stralucite. Da, au kilometri multi de autostrada dar unele portiuni destul de mari sunt facute din placi de beton si nu cu asfalt, ceea ce face ca masina sa salte la imbinarile, mai mici sau mai mari, dintre ele. Nu se compara cu Ungaria la capitolul asta.

Dresda, din Germania, e altfel de oras. Destul de mare (cu o mai putina populatie decat Bucurestiul) dar cu o amestecatura intre cladiri construite in timpul comunismului si cladiri contruite dupa '89. Explicatia sta in faptul ca Dresda a fost bombardata in '45 (parca) de aliati, chestie care a dus tot orasul in ruine. Banuiesc ca chiar si cladirile care eu un aspect mai vechi de '45 au fost de fapt construite dupa anul ala. E un oras german, destul de modern, dar nu cred ca se compara cu orasele din vestul Germaniei, zic eu. Inca mai are amprenta estului in el. Nu are acea partea boema, pitoreasca in el, asa cum o are de exemplu Praga.

Am scris ceva. Dar am sentimentul ca nu am descris sau explicat nimic cum trebuie, ca am fost prea superficial in ceea ce am scris, asa ca daca aveti intrebari voi incerca sa va raspund cat de bine pot.

Maine plec in Austria la Viena, unde o sa fiu cazat 2 nopti. Nu stiu daca o sa am internet acolo in hotel, o sa vedem la fata locului. Ceea ce vreau sa zic e ca e posibil sa nu mai scriu pana ajung acasa. Vas las acum si va zic noapte buna :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, iulie 24, 2012
E 22 si 15 aici in Praga (la voi e 23 si 15) si abia am ajuns la hotel. Am net aici. Acum sunt foarte obosit asa ca nu o sa scriu prea mult acum. Sunt in a patra zi de excursie si a treia noapte la Praga. Azi am fost in Dresda, in Germania. Despre orasele ce le-am vizitat o sa povestesc cand o sa am timp. Ce pot sa zic acum e ca nu se compara cu orasele de la noi. Mai stau o noapte in Praga si poimaine noapte ma cazez in Viena, unde o sa stau doua nopti. Ne mai citim :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, iulie 20, 2012
Asta e ultima postare pentru o perioada. Maine dimineata plec, intai cu trenul pana la Bucuresti si apoi cu autocarul prin Budapesta, Praga, Viena si alte orase. Plec pentru 9 zile, perioada in care nu voi putea, evident, sa raspund la comentarii, asa raspunsurile vor veni cand ma voi intoarce.

Profit de ocazie sa mai spun cateva lucruri despre mine. Mi-am dat seama ca sunt mai mult un ascultator decat un vorbitor. Nu sunt genul sa vorbesc mult despre mine, ceea ce e cumva diferit fata de cel ce scrie aici, pe blog. Aici, zic eu, scriu ceva lucruri despre mine, incerc sa le explic, vorbesc mai mult, sunt eu cat mai aproape de cel din mintea mea, de cel pe care il stiu eu. Daca m-ati stii fara sa cititi aici si daca m-ati stii pentru ca m-ati citit aici, daca ati urma in acelasi timp aceste doua drumuri paralele, ati observa diferenta cand vine vorba de cat vorbesc despre mine, dar si in general. Ma pricep sa ascult si sa inteleg si imi dau seama si mai bine acum ca la nivel de conversatie caut oameni care sa stie sa alimenteze una, care sa vorbesca, nu aiurea sau prost, dar sa avem o conversatie placuta. Imi zicea cineva, se scuza cumva, ca vorbeste prea mult, si eu imi ziceam in mintea mea "dar nu ma deranjeaza, chiar vreau asta de la tine". Am fost la Constanta si am discutat mult si placut cu gazdele mele si mi s-a confirmat din nou ca sunt cel mai comod/relaxat atunci cand port o conversatie unu la unu. Daca mai era cineva acolo, fie parinti (caci gazdele mele sunt de varsta lor), fie altcineva atunci as fi tacut. Ma pui la o masa cu mai multa lume, sa nu te miri ca nu scot niciun cunvant. Faptul ca tac da senzatia, din pacate, ca nu stiu nimic sau ca nu am nimic de zis. Doua lucruri trebuie intelese. Uneori tac pentru ca nu ma intereseaza, si chiar ma plictiseste, ce se intampla la masa aia, de exemplu. Al doilea lucru este ca eu stiu ca sunt capabil si ca pot discuta despre ce se vorbeste la masa, ca pot fi logic si ca am o parere a mea despre care stiu ca e buna. Dar din pacate, pentru ca tac, ceilalti nu stiu asta, si ori cred ca nu stiu nimic sau ca nu am nimic de zis ori ca trebuie sa imi arate ei, sa ma lumineze ei despre un subiect sau altul, de parca eu nu pot gandi asta asa cum trebuie sau pentru ca sunt prea mic si mucos (vorbesc de cei mai mari decat mine ca varsta) si ca ei, ca adulti si oameni maturi ce sunt, sa imi arate cum trebuie vazute si gandite lucrurile. Cateodata ma surprind ca tac si il las pe cel din fata sa trancaneasca. Imi dau seama ca mai mult ma voi obosi daca ma voi contrazice. Las omul sa zica si sa vorbesca cat vrea si sa isi faca nebunia. Iar cateodata am placerea de a purta o discutie lunga si placuta, la care sunt atent si inteleg totul. Acolo nu ma plictisesc niciodata si nici nu simt nevoia sa ma contrazic. Doctorita a intrat in prima categorie, doamna la care am stat a intrat in a doua categorie. E de preferabil, din punctul in care vad eu lucrurile cand vine vorba de mine, sa ma auzi ca ma contrazic cu tine, decat sa te auzi numai pe tine vorbind.

Cred ca relatia mea cu maica-mea se deterioreaza. Nu foarte grav dar oricum... e ceva acolo. Cu taica-miu, sa zicem ca it's no turning back. Nu din partea mea oricum. Asa ca pentru mine, in familie, maica-mea era persoana care compensa cumva lipsa relatiei mele cu taica-miu. Stiu ca are problemele si greutatile ei, care vin din mai multe parti (chiar si din partea mea), inteleg asta si incerc sa o menajez, atat cat pot eu. Dar ele o schimba, nu mai e parca mama asa cum o stiam eu cand eram mai mic. Cred ca vom ajunge la o anumita raceala, de vreme ce nu mai simt ca pot sa vorbesc cu ea. Eu, o recunosc, nu sunt genul sa vorbesca despre chestii personale si intime in lumea reala. Nu-mi prea place sa vorbesc despre mine. O fac aici, o fac eventual pe chat, o fac uneori catre maica-mea si atat. Pentru restul nu e treaba lor sa dau eu explicatii despre mine. Dar imi doresc sa gasesc o persoana sau doua in care sa am incredere si cu care sa pot discuta niste lucruri, sa aud un sfat, sa ma pot descarca. Dar nu e asa de simplu, atat din partea mea cat si a lor, a lumii.

Plec dar va las cu postarile pe care le-am scris pana acum. Daca va place ce cititi aici atunci in timpul asta puteti sa cititi ce e in urma, ce nu ati citit pana cum... nu stiu, cum vreti voi. Eu las aici doua linkuri la doua postari de luna asta ce mi-au placut. Chiar daca sunt fictiune (probabil de asta imi plac mai mult) consider ca zic ceva despre mine in ele. De fapt in toate postarile mele zic ceva despre mine, intr-un fel sau altul. Ele sunt I saw sparks si Confidence.

Gata, pentru 9 zile nu voi mai fi prezent pe aici. Raspunsurile la comentarii, daca vor fi, le voi da cand ma voi intoarce. Va urez niste zile frumoase, cu soare dar nu foarte calduroase. Aveti grija de voi.

Titlul e as random as it gets.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, iulie 19, 2012
Am scris asta pe un forum si m-am gandit ca daca tot o am scrisa acolo sa o pun si aici in sectiunea mea cu filme pe care le-am vazut, sectiune pe care am abandonat-o de ceva timp. Cand cititi asta eu sunt deja in tren. Ma intorc acasa.

I just saw it today. I really liked it. I knew it was good but I didn't expect it to be better than Raimi's first 2 Spiderman movies (I can't compare it to SP 3. That was shit). Let me get this straight. For me the first SP movie was good, corny sometimes, nothing special. The second one I really liked at that time, and I still think it is the best in the trilogy. In my opinion Doc Ock was better than Green Goblin, the action was better, even Peter was better. While I watched this movie (ASM) I knew that it was better than the first SP and I tried to compare it to the second. At first they were tied, but at the end of the moveie I knew, for me, that ASM surpassed even SP 2. That said ASM imo it's the best spiderman movie till now. And I know that for some this may sound as blasphemy but I Iiked ASM more than The Avengers. Now I wait for TDKR to be the best comicbook (related) movie of this year  :-D

Peter Parker, in this case played by Andrew Garfield, was much better. Witty, awkward, funny, lovable, cute. Now, under the influence of the movie, I want to be like him :P  And Spiderman was more similar to the one in the comics. Ironic and funny. I don't love when they talk while they fight, in comics or in the movie, but in this one they pulled it off and now I see that it suits Spiderman to do that. I really liked the fight sequences. Much more... I don't know how to say it, Spidey and the Lizard fought very close one to each other, I style that I liked. Very different from the ones with Green Goblin and Doc Ock. I liked the fact that this time Spiderman knew how to use his web shot. He used it in a very inteligent way, trying to immobilize his enemy in different ways and to keep the civilians safe catching them in a way that afterward they would be safe. They took more time in this movie with Peter, his origin and his transformation. As someone mantioned here they tried also to put a psihological aspect to his transformation, not only a physical one. And I dare to say that he is closer to a teenager this time (as a character, I know Garfield is almost 29). Garfield really did his job. He is better, imo, than Tobey.

Gwen, what can I say, she is no damsel in distress  :-D Which I like. She is smart, courageous, daring, sexy in a cute way. She understands things without any explanation (like "why did you do that or that?"). She understands and she takes the risk being with Spidey. Some words at the end of the movie may hint her future, let's say, destiny.  Emma Stone is a good actress, maybe not Oscar material, but very likable on screen.

Peter, Gwen, the actors that play them and their chemistry is the strongpoint of this movie. This movie is really the Amazing Peter Parker and his amazing relationship with Gwen Stacy  :lol:

Uncle Ben and aunt May were ok, but they had little screen time to show their strenght as characters. But I''ll say that they, the actors, did their job well. Same as Denis Leary. Let's say, that, as a character, he was a father, a cop, but a fair man.

Curt Connors was a little undeveloped, but I undertood his reasons (when he was only dr. Connors). When he transforms into the Lizard he becomes a standard villain. Doc Ock,for instance, was a better villan. I liked the little twist at the end of the last fight. The CGI Lizard was ok, I had no problem with it, except maybe his face. But one argument for this type of face may be that it makes his face more.... human? vulnerable?

In ASM the action was much better than in SP movies, but I'll say this: Spidey vs Doc Ock on the clock tower and on the train and Spidey vs Harry Osborn, in the beginning of SP3, were just as strong. I liked the CGI comparing it to SP movies, but l  aknowledge that there is a ten years gap between this and SP and that the most of the action takes place at night. There are more practical stunts in this film, which is a plus in ASM. I liked the suit but I didn't like the dark glass eyes on the mask.

Horner's score did his job, served it's purpose. By no means it's a score that you can replay at home. It is strictly for movie atmosphere. But, subjectively speaking on my part, I got goosebumps right before the crane sequence when the music kicks in and I also like it in another scene. And I liked the skateboard scene with Coldplay's song "Till Kingdom Come". And speaking about music and a little scene, Stan Lee's cameo was really funny.

One thing that was a little strange was the fact that in this movie, and remember it's the first one, a few people get to know Spidey's identity. But you can say it's more realistic. Put yourself this question, in real life could you keep it a secret for a long time?

This film is kinda dark, but it's no Begins, as far as where an origin story and comicbook movie goes. But it's no Marvel studios movie either (I know Spidey is a Marvel character), which, imo, are light. I saw only two trailers and nothing more so I didn't feel spoiled. But I also agree that the marketing didn't help this movie at all.

Webb did his job well (he used his strenghts in here, the ones that he used in 500 Days of Summer), and I will, when the film hits the internet  :-D, see it again (I don't have a working theatre in my town, that's why). And finally I'll say that this review may be influenced by the fact that I saw it today. I don't know how it will stand the test of time.

ps: be kind, I know it's long
ps2: I saw it in 3D. It's my second time I see a movie in 3D and I can say that I don't like it. The glasses restrict your view and gets the image darker. I saw almost the entire movie without them. At points the image was out of focus, mainly in the background, but it was ok. 2D all the way for me.

Info pe imdb si wiki, iar trailerul e mai jos


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, iulie 17, 2012
Am venit la Constanta de vreo 6 ore. Sunt putin obosit dar sunt bine. Stau doar 2 zile. Plec joi.

Am fost la doctorita si m-am interesat de medicamentele noi. Nu mi-a placut explicatia sa si nici felul cum a pus problema. Ce am inteles eu e ca ea vrea sa am o personalitate mai energica si ca medicamentele ma vor ajuta sa fac asta. Ce nu mi-a placut e ca ea are o imagine despre tanarul la 27 de ani si isi imagineaza ca si eu ar trebui sa fiu asa. Prefer sa fiu eu asa cum ma stiu, nu cum i-ar placea altcuiva sa fiu la 27 de ani. Am fost nice si nu m-am contrat cu ea, am ascultat-o pana la capat si am incercat, probabil fara succes, sa arat mai pe ocolite ca nu le cred necesare. N-am vrut sa ma cert cu ea. Stiam eu ce stiam cand am vazut prima oara cand ne-am intalnit ca nu pot sa o inghit complet. E ceva ce nu-mi place la ea, la felul cum ma priveste, la felul cum pune problema cu mine. Poate e ceva subiectiv din partea mea. Oricum, am vorbit cu ai mei dupa si mi-au zis sa merg si cu aceste medicamente. Acum ma gandesc daca sa ii ascult sau nu. Eu nu sunt de acord cu ele si nici nu sunt satisfacut de explicatia doctoritei, asa ca daca ma voi decide sa nu le iau, nu le voi lua, chiar daca asta ma va pune in situatia sa mint.

Maine as vrea sa ma duc la film, dar ce ma intereseaza e in 3D. Nu prea sunt fan al acestui mediu, dar cred totusi ca ma voi duce la film pentru ca n-am ce face. Nu ma duc sa stau pe plaja la soare pentru ca nu imi place sa fac plaja, dar recunosc ca seara marea e frumoasa. Mi-e sila sa ma plimb singur pe plaja sau prin oras.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, iulie 17, 2012
I ran away from you
That's all I ever do
And though I started here
I ran away from you

I'm gonna come on in
And see it through

I ran away from you
That's all I ever do

And when I heard you call to
Come back to me
And though I should stay
I don't have the stomach to

Everyone I know
Says I'm a fool to mess with you
Everyone I know
Says it's a stupid thing to do

I have your love on call
And yet my day is not so full
There might be nothing left to do
So I ran away from you

I'm gonna come on in
My eyes are closed

I can feel it there
The sun's so close
I'm gonna come on out
And burn the sky

A star arose in my own cage
I'm stuck in line
And in a cage

Just a single star
I sing for

Everyone I know
Says I'm a fool to mess with you
Everyone I know
Says it's a stupid thing to do

I have your love on call
And yet my day is not so full
And I did not know what to do
And so I ran away from you


Imi plac versurile astea. Puteti sa-mi ziceti cine o canta? :P
Acum, in timp ce cititi asta, sunt in tren in drum spre Constanta


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, iulie 15, 2012
Just go with it. A new motto, it seems.

Stateam pe marginea patului si ma uitam la ea cum sta intinsa, uitandu-se in tavan, fumand cu pofta dintr-o tigare. N-am zis nimic. Nici nu stiam care ii erau gandurile. Imi venea sa-i zic ca imi pare rau dar nu puteam sa scot cuvintele astea pe gura. Poate ea nu credea asta, ca fusese ceva de care sa-i para rau.

Incercasem sa facem sex. Cum am ajuns pana aici nu stiu. Dar ceva in mine nu a putut. Am incercat sa-i explic, sa gasesc o scuza de ce e asa. La un moment dat m-a oprit si s-a intins pe pat aprinzandu-si o tigara. Si de atunci e liniste, intrerupta ocazional de zgomotul respiratiei ei cand expira fumul.

- Nu-i nimic, imi spuse intr-un final
- Dar...
- Uite ce e, se intampla. Nu e...
- Dar nu intelegi. Ma simt asa aiurea. Simt ca te-am dezamagit.
Se uita lung la mine si imi zise:
- Dar nu m-ai dezamagit. Chiar nu...
- Nu pot sa cred asta.
Tacere
- Uite ce e. CHIAR nu m-ai dezamagit. Asculta-ma, am trecut prin multe. Nu mai sunt in starea aia de a judeca. Vrei sa iti zic ca inteleg?
- ...
- Asa cum pot, inteleg. Te-am ascultat ce mi-ai zis si inteleg. E naspa stiu. Dar trebuie sa accepti ca asa e. Si sa treci mai departe. Nu zic ca va fi usor, dar daca te urnesti va fi bine. Poate nu va fi perfect, dar cumva va fi bine si pentru tine.
- E greu sa accept asta. Stiu ca esti bine intentionata, dar...  nu stiu, nu pot sa... nu stiu.
- Stii, esti prea prins de asta. Trebuie sa inveti sa te relaxezi si sa accepti asta. Sa pornesti de aici. Citeam undeva ca increderea e cheia. Multe persoane nu sunt frumoase in sensul clasic si cunoscut al cuvantului, dar asta nu conteaza, caci ele au incredere in ele. Se simt bine in pielea lor. Intelegi? Nu raspunde. Pur si simplu intelege.

Si nu am raspuns. Am mai asteptat putin si apoi am deschis discutia in alte zone. Si am discutat asa toata noaptea. Despre ce ne-a venit in minte. Chiar m-am simtit bine cu ea. Ador sa pot discuta cu cineva care aduce echilibru in discutie, cu care simt ca pot discuta ore in sir. Si asa am si facut.

Nu stiu ce parere are despre mine cu adevarat, si nici nu am intrebat. M-am gandit mai bine sa pastrez parerea asta buna pe care o am despre ea. Si de dimineata, cumva inviorat de racoarea ei, am plecat din apartamentul ei. Nu, nu am facut sex. Si nici nu cred ca o voi mai vedea vreodata. Asa cred. A fost ceva de-o noapte banuiesc. Oricum eu nu voi insista pe langa ea, nu vreau sa o deranjez. Imi place sa cred ca m-a ajutat, ca a picat tocmai intr-un moment cand aveam nevoie de asta.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, iulie 14, 2012
As vrea sa las spatiu, ca timp, intre postari, dar imediat ce ma asez la calculator (dehh nu am laptop) simt nevoia sa scriu ceva pe aici. Chiar si chestii neinsemnate.

Stirea zilei? Pai, asa cum am banuit cand am vazut reteta, ea nu e valabila in orasul meu. Stati sa clarific putin. Reteta cu medicamentele compensate a fost data in Constanta, iar ea este valabila numai acolo, asa ca, ta daaaa, o sa ma duc in Constanta. Cred ca marti. De ce marti? Ma gandesc sa dau o tura si pe la doctorita sa o intreb cum si de ce. Ei bine, si daca insista cu medicamentele astea noi, o sa-i zic "buna ziua" si o sa iau numai medicamentul ala vechi pe care-l luam. Daca ai mei vor insista sa le iau si pe alea, ii voi minti si pe ei ca le iau. Stiu ca nu e cea mai desteapta chestie pe care o fac, dar cum nimeni nu ma asculta ce vreau eu, ce simt, ce imi doresc etc. atunci nu sunt obligat sa fac ca ei. Eu nu-mi doresc medicamentele alea. Punct.

Vad ca scriu in fiecare zi cel putin o postare. Ca in zilele bune. Pe 21 o sa plec din tara si pentru 9 zile o sa fie pauza pe aici. Asa ca o sa va las cu ce am scris in zilele astea. Ca sa aveti ce citi, daca vreti sa o faceti.

E lung drumul cu trenul pana in Constanta, cam 5 ore jumate. Asa ca o sa-mi iau rabdarea cu mine si 2 carti si o sa trecem cu bine peste aceste ore. E posibil sa merg singur. Daca va fi asa, atunci va fi prima data de mult timp cand voi iesi singur din orasul asta al meu.

La Constanta voi profita si voi vedea unu sau doua filme. La Tomis :P. Aici, in orasul meu, nu merge cinematograful. Sper sa vad Amazing Spider-Man si Prometheus. Vom vedea ce si cum. I say no to 3D :))

I saw Sparks. E a treia zi cand ascult pe repeat melodia asta :P Dar nu e o noutate ca fac asta cand imi place o melodie.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, iulie 13, 2012
Sunt prins in asta acum si simt nevoia sa explic ceva. As vrea sa discut asta cu Alex (cred ca ea ar intelege cumva), dar nu e pe mess, asa ca o sa scriu aici.

De cand am blogul asta, am vorbit cu cateva persoane pana acum. Si imi cer scuze daca supar pe cineva, chiar nu vreau, dar nu inteleg de ce ma credeti asa de special? Sunt un om normal, banal de normal. Nu ma consider o persoana speciala si nu consider ca pot fi asa pentru cineva. Observ ca unii dintre voi ma cititi si considerati ca ceea ce scriu arata ca sunt nu stiu ce personaj special, cu care va veti intelege super perfect. Doamne, dar eu nu sunt asa, am si eu chestiile mele, sunt si eu om. Faceti si voi distinctia intre ceea ce cititi si va place si omul care este John. Scriu sincer si cinstit, scriu aici ca sa ma pot exprima, scriu, cred eu, ca sa ma pot descarca. Nu o fac, sincer, ca sa considerati ce om special sunt eu. Din contra scriu ca sa ma stiti exact asa cum sunt, cu toate bubele mele. Nu mai confundati va rog imaginea pe care v-o formati despre mine cu imaginea mea reala. Tratati-ma ca un om normal nu ca un obiect special al imaginatiei voastre. Ma cititi si credeti ca suntem prieteni de o viata cu toate ca nu ati stat nici o clipa langa mine, nu m-ati vazut, nu m-ati cunoscut in lumea reala. Suntem pe net, nu poti considera ca ai o relatie speciala cu cineva aici numai din ceea ce vezi sau ce citesti.

Nu e prima oara cand patesc asta. E, cred, a patra oara. Si de fiecare data am fost impins cumva intr-un colt, pus sa dau explicatii intr-un mod brusc si din scurt, considerat nu stiu ce persoana cu suflet foarte frumos. Ma supraestimati si nici macar nu mai sunt eu, cel real, in ochii vostri. Vreti sa ma stiti, faceti-o la rece si in timp, nu dupa imaginea pe care v-o construiti despre mine. Intrebati-ma, va voi raspunde. Intelegeti ca si eu am momentele mele, ca nu pot fi disponibil si placut in orice moment. Cu Alex am avut prima oara problema asta si nici pana acum nu am reusit sa-i explic cum trebuie de ce. Ea a luat-o personal atunci, pentru ca s-a deschis asa de mult, fara sa inteleaga ca trebuie sa ma ia mai usor, ca am si eu nevoie de acomodare, ca nu trebuie sa ma trateze dupa o imaginea pe care si-a format-o despre mine.

Si eu citesc bloguri, si imi plac persoanele pe care le citesc, si uneori as vrea sa vorbesc cu ele si chiar sa le intalnesc undeva, intr-un oras, la o masa. Dar stiu ca nu merge asa dupa cum imi imaginez eu. Stiu ca trebuie sa fac o delimitare intre ceea ce citesc si persoana care scrie acolo. Stiu ca, cel mai probabil, nu le voi vedea niciodata si nici nu-mi inchipui ca poate intr-o zi, poate poate va fi ceva acolo. Nu merge asa, nu pot sa intru asa brusc in viata cuiva de pe net gandind, din ce mi-am imaginat eu, ca va fi ceva super special. Trebuie sa inteleg ca pot deranja, ca pot sa fiu pe langa in totalitate, ca pot sa imi imaginez ceva ce nu se poate realiza. Si eu vreau sa intalnesc unele persoane, credeti-ma. Vreau sa le cunosc mai mult, vreau sa fiu chiar prieten in lumea reala cu ele. Nu stiu cum sunteti voi dar eu imi fac scenarii in mintea mea, cum va fi, ce vom discuta, ca vom rade, ca ne vom simti super bine. Dar asta e doar imaginatia mea, e ceva utopic creat de mine, care poate nu are nici o legatura cu realitatea si cu persoana aia.

Vroiam ca Secrets sa ramana cel putin o zi ca prima postare pentru ca e o postare asa esentiala pentru mne. Dar am simtit nevoia sa scriu asta si am scris-o. Imi cer scuze daca am suparat pe cineva. Probabil ca am facut-o prin postarea asta. Imi cer scuze. Mi s-a atras candva atentia de cineva pe mess ca intr-o postare mai veche am jignit probabil cel putin doua persoane. Asa ca sunt constient ca pot jigni, supara sau cum vreti voi sa ii ziceti. Asta e tot. Ma opresc aici.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, iulie 13, 2012
Offf, sunt plin de nervi. Dar vreau sa scriu ceva aici si dupa aia, la sfarsit, voi scrie si ce m-a enervat.

Voi incerca sa spun un secret fara sa-l spun :)) Pentru ca nu-l pot spune nimanui, dar evident ma apasa. Mi-am dat seama de ceva timp, un an probabil, ca ma influenteaza, chiar mult. Ca are asa un impact asupra mea, incat chiar imi influenteaza viata. E adanc infipt in mintea mea si din pacate nu pot gasi argumente sa-l pot combate. Pentru ca, daca e sa fiu cinstit, e adevarat, daca as fi in locul altei persoane si eu as proceda asa. Nu mai intelegeti nimic, nu-i asa? :)) Nu e corect, dar nu am nimic ce sa-i fac, nu depinde de mine, lucrul de la care porneste pur si simplu imi e in afara atingerii mele, ca sa zic asa. Si ma intristeaza pentru ca nu mi se pare corect, pentru ca trebuie sa duc asta si sa stiu ca lumea ma poate lua in ras pentru asta. Putini, dupa mine, pot intelege si sincer si eu inteleg asa ca nu pot sa-i cer cuiva sa... cum sa zic, sa accepte asta. Inteleg de ce si-ar dori altceva, si eu daca as fi locul lor mi-as dori la fel. Ma gandesc ca voi duce asta toata viata mea si ca orice as face nu va disparea niciodata, chiar daca uneori nu ma voi gandi la asta sau daca voi avea un feedback neasteptat de bun totusi. Nu ma astept sa am un feedback bun. Nu e o drama, nu pentru altcineva, dar e pentru mine. Nu vreau sa ma simt prost. Nu vreau sa traiesc momentul ala in care sa-mi cer scuze pentru asta stiind si intelegand de ce nu vrea asta. E vorba de orgoliul meu, de mandria mea si de gandul ca pot fi facute praf printr-un cuvant, un gest, o privire. Si mai trist e ca inteleg, ca nu pot gasi argumente sa combat asta, ca nu pot face galagie fiind evident deranjat. Ma pregatesc in mintea mea sa pot accepta asta pentru toata viata mea, sa o pot duce fara sa ma enervez si fara sa ma intristez, sa ma impac cu asta. Si sa accept ca asa va fi. Ca unele lucruri nu le voi putea face din cauza asta. E atat de adanc infipta in mintea mea incat stiu ca nu voi scapa niciodata de asta. Tot ma voi gandi la asta, chiar daca voi avea cele mai bune feedback-uri.

Stiu ca am zis ceva lucruri aici. De curand m-am gandit ca am zis aici lucruri pe care nu le zic celor din viata mea. Dar ce am zis acum nu am zis niciodata aici, asa ca daca va ganditi la alte postari care zica mai clar ce am zis aici nu exista. Desi, ca sa fiu sincer e o postare undeva care se leaga de asta, o postare la care stiu ca nu v-ati prins ce am vrut sa zic de fapt acolo. Si mai zic ca unele lucruri care chiar le-am zis aici, pe blog, rezulta din asta. Acum imi dau seama cat de bine rezulta din asta. Dar, daca aveti banuieli, va cer sa nu comentati despre asta. Nu va subestimez si stiu ca veti face niste leagaturi desi nu veti ajunge, cred eu, la lucrul de care porneste chestia asta.

Si acum sa va zic ce m-a enervat azi. Nu are legatura cu ce am scris mai sus. Nu am fost la Constanta la psihiatra, pentru ca nu am putut din cauza examenelor, si am rugat pe cineva ca in locul meu sa ia reteta. Si ma trezesc acum ca mi-a mai pus niste medicamente in plus. Aveam numai un medicamt, unul pentru anxietate care cred ca e si antidepresiv, care isi facea treaba. Dar doctorita asta si-a zis ca, de ce nu, sa mai puna doua medicamente. Asa ca mi-a mai bagat un antidepresiv si, sa vedeti aici, unul pentru schizofrenie. Cica pentru ca sa ma invioreze putin. Mai, eu am anxietate, probabil si mici atacuri de panica. Sau aveam inainte de tratament. Dar la ce dracu imi trebuie un medicament pentru schizofrenie? O sa ma transform intr-o farmacie ambulanta? O sa le iau pe astea ani la rand? Sunt asa nervos acum ca ma gandesc sa continui numai cu medicamentul vechi si sa le dau dracu pe astea. Isi face efectul medicamentul initial, de ce naiba sa mai iau si altele? Asa ca sa ma aflu in treaba? Ca sa fac consum? Dau astia medicamente ca pe bomboane. Mi-am propus de data asta sa duc un tratament pana la capat, dar what the fuck?

Scriu ca sa incerc sa ma descarc, stiti asta.

Wow, ascult Coldplay - Sparks si sunt teribil de melancolic (sau trist? habar n-am). M-a prins.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, iulie 12, 2012
My heart is young
Been there at the end of the world
Crazy one-eyed dimension
But she is nowhere to be found
I remember the past
The feeling that was you
Engines one stop heart
You just don't exist anymore
Were you ever there to begin with?
A dream that I had
Have I imagined it all?


My heart is slow
Beating in it's own naive way
Too slow to say something 
As I should
Too slow to show you 
That I want you to talk to me
So I'm waiting
Still waiting
For you to make the first move
Again
And again, and again, and again

Imi place sa te privesc
Cand nu ma vezi
Sa imi mentin privirea mult prea mult
[Am cunoscut o fata]
Peste piciorul tau
[Ce in intuneric ochii ei privesc]
Asupra surasului tau
[Care si-a pierdut vederea intr-o zi fatala de mai]
Pe dupa parul tau negru si pana la umeri

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, iulie 11, 2012
Cum sa incep? :)) Desi nu constientizez prea bine (pana acum) ma uit la mine si descopar ca privirea (in cazul asta) imi e atrasa ciudat de parul femeilor. De felul cum le sta, cum e aranjat, de culoare, dar mai ales de scurtimea lui :)) Da, observ din ce in ce mai mult ca imi place parul scurt. Prin scurt eu inteleg maxim pana la umeri, desi probabil pana la umeri nu mai e deloc considerat scurt. Dar sa revin, scurt e sexy, baietos dar innebunitor de feminin, ăhhh, sexy :)) Nu stiu cum sa explic dar de fiecare data cand vad ca o ea are parul scurt asta imi atrage privirea, e ceva ce nu trec cu vederea la o fata.

Si culoarea :P Acum ceva timp ziceam ca orice culoarea imi place cu precizarea ca blondul iti atrage mai usor privirea. Acum, pai, ma gandesc ca si parul negru ti-o atrage, dar, dar, devin din ce in ce mai fascinat de roscat, fie el natural sau nu. Cred ca mi se trage de la visul ala :)) Nu stiu cum sa zic, din pacate nu am cuvinte, dar, ca si parul scurt, roscatul pare pur si simplu sexy, excitant, dulce... bla bla bla :)) E fascinant mai bine spus. Dehh, nu ma pricep la cuvinte :))

Stiu si incerc sa-mi tin mintea deschisa la orice, sa zicem, nuanta cand e vorba de femei. Stiu ca ceea ce i se potriveste uneia nu i se potriveste alteia, stiu ca in cazul asta conteaza cum se alcatuieste suma decat partile luate individual. Femeia, fizic vorbind, trebuie luata ca un tot. Poate sani mai mici sau un nas mai mare i se potriveste si o face extrem de sexy si de frumoasa. Stiu ca iti poate place o femeie cu parti (nuante) care luate individual nu ti-as place. E vorba doar de combinatie, cum se potrivesc toate nuantele. Ideea e sa fie o combinatie buna a diferitelor ei elemente fizice.

Dar nu pot sa nu zic ca nu ma atrage parul scurt, mai mult sau mai putin ondulat (chiar cret), si poate roscat, ca sa dau un exemplu. Sunt anumite nuante care in ochii mei ies mai mult in evidenta. Si pare putin dificil. Oare nu-mi place o fata cu parul foarte lung, care arata superb, doar pentru ca are parul asa lung? Sau, la cealalta extrema, gasesc parul scurt al unei femei extrem de frumos dar nu-mi place restul?

Oricum, o sa pun aici o poza ca sa arat, vizual, cam ceea ce am vrut sa zic. E pana la umeri, e roscat si... e ondulat, inca un lucru/"nuanta" care imi atrage privirea :) Arata super bine tipa :P


Dupa ce am terminat postarea asta, mi-am adus minte de un chip ce imi place. E al actritei Imogen Poots. O sa pun aici un link cu poze cu ea, dar pe blog o sa pun un profil pentru a scoate in evidenta ce imi place cel mai mult la chipul ei, si anume nasul ei :))


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, iulie 10, 2012
A innebunit lumea de tot. A dat caldurile in ea. Iar eu.... ei bine, eu m-am perpelit toata noaptea cu scenariile, gandurile si complexele mele. Voi completa azi, in timp, daca mai am ceva de spus.

Ma enerveaza la culme maica-mea. Doamne ar trebui sa fiu intelegator si rabdator pentru ca stiu ca ii e greu dar e stresanta rau de tot. Faptul ca sunt nervos si incordat nu ma ajuta deloc in asta. Dar tac si nu ma cert cu ea.

Caldura asta ma innebuneste. N-am mai transpirat in viata mea cum am facut-o in vara asta. Plus, ea imi da starea asta de discomfort care apasa si mai mult asupra nervozitatii mele.

Am ascultat melodia asta. Tre' sa zic ca tipu e cam sexy :))) plus ca imi cam place glasul sau cred ca ragusit. As scrie ceva fictiune pe refrenul acestei melodii dar nu ma pot convinge sa ma apuc sa scriu, desi am imaginile in cap.


Ma duc sa fac ceva curatenie in casa. Am promis.

Cred ca vine ploaia (tunetele au dat-o de gol :P). In sfarsit.

Chiar cred ce zice in poza de mai jos. Daca am face toti la fel, atunci chiar am schimba lumea asta. Asta in legatura cu postarile mele anterioare.


Cred ca am dezamagit ceva lume pe aici prin felul meu de a fi (stiti voi, comod si altele) si cred ca voi mai dezamagi de acum incolo. Inainte imi era rusine cand primeam un comentariu in care eram incurajat sa fac ceva si eu nu faceam nimic, acum sunt mai nepasator putin dar, in sinea mea, tot imi dau seama ca prin ceea ce scriu, si mai ales (nu) fac, tot dezamagesc.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, iulie 09, 2012
Nu stiu ce-i cu mine dar sunt foarte nervos acum. Ma simt foarte nervos. Cu dracusori asa :P M-a apucat de ieri si nu ma lasa. Pur si simplu, daca credeti in asta, simt ca m-am incarcat cu energie negativa. Imi simt capul incordat si plin de nervi. E si foarte cald, chestie care contribuie si ea la starea asta. Cumva sunt si foarte obosit, psihic vorbind. Nu stiu ce-i cu mine de ma simt asa, desi am banuielile mele de unde a pornit. Dar nu inteleg cum de persista. Parca e in afara controlului meu. Hmmm, ce bine mi-ar prinde un masaj acum :))

Nici nu mai am activitate acum de vreme ce am terminat cu examenele, si pur si simplu in momentul asta stau degeaba. Cel putin pana pe 21 cand voi pleca din tara :P

Mi-am pus o melodie pe repeat ca sa ma mai linisteasca. Asta, plus statul la calculator poate imi va lua mintea de la nervi. Cel putin acum ma mai linistesc.


Ok nu stiu cat o sa ma tina asa ca I'll keep my fingers crossed. Hmmm cred ca ma duc sus sa ma intind si sa stau la televizor.

Inca o melodie


Revin pentru ca m-am uitat la televizor si am cateva idei de scris. O sa incerc sa fiu scurt. Stiu ca nu va intereseaza chestiile astea, dar totusi o sa le scriu.

Stau si ma uit si tot ce vad e circul asta politic. Nesimtirea asta. Si apoi vad rezultatele de la bac (nu stiu exact daca sunt mai mici sau mai mari decat anul trecut) si ma gandesc ca copii astia (da, o sa ii numesc copii ptr ca se comporta ca unii) nici nu sunt constienti de ce fac. E viitorul lor in joc si lor nici ca nu le pasa. Sunt deja pe alta planeta, cu capul la prostii, bani, masini scumpe, frecat menta, orice decat viitorul lor. Nici ca nu sunt constienti de ce fel de repercursiuni poate avea asta asupra vietii lor. Dar lor nu le pasa. Nu am zis-o niciodata pana acum, dar in momentul asta, sub gandurile astea, ma gandesc ca ne ducem toti dracului. Parca lumea asta s-a tampit asa dintr-o data. Nu am vrut niciodata sa ma aliniez gandirii asteia dar, acum, lumea asta, oamenii, mi se par niste prosti. Adica chiar atata prostie poate sa fie pe lumea asta? Off off. Vorbesc degeaba, chiar ca o fac. Acum simt ca nimanui nu-i pasa. Si ma simt batran cand le zic astora copii. Poate si atunci cand eram eu adolescent aia "mari" ziceau de noi ca suntem inconstienti. Poate asa zice orice generatie despre cea ce va urma. Dar nu stiu de ce simt asa ca totul e din ce in ce mai rau. Poate vad numai partile rele si nu le vad pe cele bune, care poate sunt multe in lumea asta. E obositor sa stiti si poate nici nu ar trebui sa ma mai gandesc, asa cum fac multi dintre voi. Dar ma gandesc apoi ca daca nu ne mai gandim atunci unde naiba vom mai ajunge? Sa ignoram ce se intampla in jurul nostru nu cred ca e o solutie. Sa ne gandim numai la noi si sa dam dracului restul lumii nu cred ca e o solutie. E chiar periculos zic eu. Dar tot ma gandesc ca astea-s doar vorbe in vant. Ca nimeni nu da doi bani. Chiar asa de rau am ajuns?

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, iulie 09, 2012
Deci... incepem cu "deci". Deci e noapte, sunt singur acasa si, ce sa fac, scriu ca sa-mi dau putina liniste in mintea mea. Cel putin asa cred, sau ma justific. Ma rog, ce vreau sa zic e ca uneori (zic asa ptr ca sper ca e uneori) lumea asta e asa aiurea. Nu stiu de ce e asa aiurea. Dumnezeu stie. Nu stiu de ce suntem asa aiurea. Habar n-am.

De ce facem alegerile pe care le facem? De ce nu facem alegerile bune pentru noi? De ce ne incapatanam sa traim asa cum o facem? Vorbesc si despre mine aici, dar si despre lume in general. Adica incerc sa leg persoana mea de lume cand ma exprim, asa incat sa fac o observatie despre mine dar si despre lumea ce o vad in jurul meu.

Nu faceti greselile ce au fost deja facute de altii. Macar invatati din ele. Dar e usor de spus, nu? Pentru ca pana la urma tot drumul asta uman de aiurea il urmam. De ce ne place sa gresim si sa o simtim pe pielea noastra, cu consecinte mai mult sau mai putin grave in viata noastra, cand putem invata din sfaturi si greseli, atat ale noastre cat si ale altora?

Eu cred ca fiecare dintre voi va doriti o viata buna, frumoasa, fericita. Si atunci ce ne impiedica sa obtinem asta? Eu zic ca noi. Pentru ca noi suntem cei mai mari dusmani ai nostri. Cei din jurul nostru nu ne pot face chiar atat de mult rau pe cat ne facem sa credem. Noi suntem aia, dracii aia, care ne facem sa suferim. Noi ne facem propriul nostru iad.

Sunt obosit cand vad ceva ce nu-mi place si, in aiureala mea, imi doresc sincer sa pot schimba ceva. Pentru ca eu imi doresc sa fiu fericit si multumit cu viata mea, asa ca doresc si altora asta.

Recunosc ca nu fac ceea ce trebuie ca sa fiu fericit si multumit, asa ca inteleg, cumva. Poate si de asta reactionez cand altii fac greseli asemanatoare cu ale mele, sau undeva pe acolo. Sau cand vad clar ca e o greseala, cand ceva in mine zice ca e o greseala. Imi doresc de la fiecare om sa-si depaseasca conditia, poate pentru ca eu nu incerc, din pacate, sa mi-o depasesc. Cumva in mintea mea imi doresc sa faca ei ceea ce eu ar trebui sa fac. Sa imi arate ca se poate. Ca cineva e in stare sa-mi demonstreze ca e mai bun decat pare, ca are curajul de a face ceva.

Cred ca sunt putin dezamagit, si obosit cum am zis.

Asa ca pune-ti mah mana si faceti ceva, daca aveti lucruri care simtiti sau trebuie sa le schimbati in viata voastra. Nu va complaceti, nu va resemnati, nu va pacaliti ca poate poate asa cum e acum e bine. Dati-va naibii o sansa. Viata trece. Nu vreti sa regretati mai tarziu. Nu va jucati cu focul si nu va ziceti ca mai e timp. Timpul trece, chiar repede. Nu va trece mult si toti vom fi tarana si tot ce va ramane va fi o viata traita de un om. De voi depinde ce fel de viata. Eu zic ca conteaza.

Da, puteti sa ziceti ca sunt ipocrit, pentru ca dau sfaturi dar nu prea le aplic in viata mea. Dar nu puteti sa-mi ziceti ca nu pot sa am dreptate. Pentru ca eu stiu ca am dreptate, o simt. Cel putin asa zic eu. It's common sense, you know.

I don't know, asta sunt doar vorbe, care vor fi uitate peste putin timp (daca vor fi citite), inca o pagina pe un blog oarecare. Din pacate noi suntem singurii care ne facem destinul. Unii isi vor face un destin bun, cu tot cu greutatile prin care vor trece, altii, probabil mai multi, isi vor face un destin mai greu sau mai rau  Viata e grea, hai sa nu ne-o mai ingreunam si noi mai mult.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, iulie 07, 2012
Gata, am terminat cu examenele. Am reusit ca sa le dau chiar si pe cele la care nu am fost. Gata am scapat :) Acum am si eu restul verii ca sa o pierd degeaba :)))

Ieri seara mi-a trecut prin cap ca am o imaginatie preeea bogata. Imi imaginez situatii, ahhh, imposibile si pot sa zic ca-mi place, cumva. Nu pot sa nu ma gandesc ca desi in exterior nu simt nici o disperare totusi undeva in interior, in strafundurile mele, imaginatia asta porneste de la o forma de disperare. Din pacate nu pot da exemple sau sa explic mai clar pentru ca, ei bine, ar parea cel putin aiurea (nu gasesc alt cuvant). Am mai zis mai demult intr-o postare ca creez scenarii, mici filmulete in mintea mea in care, sa zicem, traiesc viata pe care mi-as dori sa o traiesc in realitate. Si din nou nu pot sa nu ma gandesc ca vine dintr-o forma ascunsa de disperare.

Azi trebuie sa ma duc la un botez. Mi-am luat costum, camasa, curea, cravata si pantofi :) Nu prea am fost la viata mea la multe evenimente pana acum. Si n-am nimic cu botezul in sine, la care o sa stau cuminte si o sa vad tot spectacolul, ci cu petrecerea de dupa. Maaaan, I'm so not used to this :))) Cred ca in forma de protest o sa stau toata seara la masa. Tacut bineinteles. Sa nu cumva sa ma puna cineva sa dansez :)) Nu, nu, nu. Sunt o cizma incaltata. Man, I'm so not used to this.

Ma gandesc acum, cand am scris asta, ca sunt anti-distractie :))) Ca fire, cred :P Inca un minus pentru mine :))

Am revenit. Hmmm. Scriu cu pauze, de aceea am zis "am revenit" :P

Stiu ca o sa sune, ahhh, exactly like me :)) dar cred ca o sa ma plictisesc la botezul asta. Si cand ma gandesc ca o sa tina pana dupa miezul noptii... Well, o sa ma inarmez cu rabdare si o sa astept sa treaca timpul. Atata vreme cat o sa fiu lasat in pace, va fi bine. Da, sunt exactly like me :)) Like always :P

Ai mei au darul asta de a se stresa cand trebuie sa se pregateasca pentru un eveniment. Devin enervanti si ajung sa te streseze si pe tine. Eu, in felul meu, nu prea ma stresez la chestii de astea. Am hainele pregatite, doar trebuie sa ma imbrac si sa ma urc in masina, restul nici nu se atinge de mine. Cumva cred ca nici nu-mi pasa de restul. Incerc sa-mi mentin capul gol :)) Asta e tot efortul ce trebuie sa-l fac :))

Am probleme cu auzul de multi ani, dar ma tem ca in ultimul timp am inceput sa surzesc. Ori oamenii au inceput dintrodata sa vorbesca incet ori eu chiar surzesc. Oricum, saptamana viitoare o sa ma duc la ORL sa vad ce este.

Gata, ma duc.

PS: maica-mea a pus muzica clasica pe calculator ceea ce mi-a distrus creierii :))

Later Edit: a fost ok :P Am dansat putin, am stat lipit in scaun mai mult :)) Nu fost nimeni de varsta mea. Numai copii si adulti, parinti, chestii de astea. Dupa cum vedeti, eu nu ma consider adult :)) desi am varsta legala pentru asta :P Am avut rabdare si am asteptat sa treaca timpul. Si a trecut. Dovada ca ma aflu aici, acum, scriind asta :)) In rest, e 6 dimineata si ascult Ai Se Eu Tu Pego :D V-am zis ca imi place portugheza? E uratica ea asa si tocmai de asta imi place :D Ai ai ai :)))

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, iulie 04, 2012
Tara aparent arde, iau eu, ei bine, eu stau pe margine si ma uit. De fapt cred ca toti stam pe margine si ne uitam. Credem ca avem un cuvant de spus in asta dar nu avem. Suntem spectatorii democratiei politice din Romania.

Nu-mi plac politicienii. De orice culoare politica. Nu imi plac oamenii care au simpatii politice, fie cu un partid, fie cu un altul. Cred ca sunt naivi. Daca 22 de ani de politica m-au invatat ceva, acel ceva e ca oricare ar fi culoarea politica lucrurile raman in esenta la fel. Sa nu credeti ca cineva din politica va veni sa va salveze sau sa faca ceva pentru voi ca popor. Daca aveti naivitati de astea, ori aveti cinci ani, ori sunteti inocent de naivi ca persoana, ori pur si simplu nu aveti capacitatea de a gandi la rece. Va ia valul, imaginatia si sperantele? Atunci va rog sa pasiti pe margine si sa analizati mai bine ce se intampla in interior.

Zilele astea este o lupta pentru putere. Nu o lupta pentru democratie. Nu o lupta pentru indepedenta institutiilor statului. Si sigur nu o lupta pentru poporul roman, cel care i-a pus acolo prin votul lui. Cand ajungi acolo simti gustul puterii, influentei si banilor. Cand pleci, simti lipsa acestora si dorinta de a le avea din nou. Daca vrei statul si vrei sa te imbogatesti, nu trebuie sa cauti mai departe decat lumea politica. Daca stii cum sa ajungi acolo, e simplu si accesibil. Daca voi credeti ca un partid, reprezentat prin membrii sai, vrea cu adevarat sa faca ceva pozitiv, progresiv pentru voi va rog sa pasiti din nou pe margine. De acolo veti vedea cat e de usor, chiar si pentru cel mai idealist dintre ei (asta daca ajunge o astfel de persoana acolo; ma indoiesc), sa devii corupt. Nu e vorba numai de putere si bani, dar si de colegii tai care nu-ti permit sa te abati de la politica de partid. Sunt grupuri si grupulete care te inglobeaza si te folosesc si care nu te lasa sa te misti asa dupa capul tau. Deci dragul meu spectator, nu fii naiv ca vei ajunge tu, sau altcineva, sa faca ceva acolo de unul singur. E nevoie de mai multi oameni de acelasi calibru pozitiv pentru a face asta, dar unde sa-i gasesti pe toti acestia la un loc cand si asa sunt putini dintre cei buni care chiar ajung acolo. Majoritatea intra acolo pentru binele lor si a familiei lor, nu pentru tine. Si majoritatea conduce minoritatea.

Da, sunt un cinic. Nu cred ca solutia vine din interiorul vietii politice ci din afara, de la popor. Dar aicea e problema. Poporul doarme, poporul se uita la televizor, poporul voteaza, poporul iese in strada pentru Ponta (guvern) sau pentru Basescu (presedentie), poporul face orice numai ordine nu. Demos kratos, puterea poporului. Dar poporul nu stie ca are cu adevarat aceasta putere si nici mijloacele prin care sa si-o exercite. Poporul e condus. Atat. Pentru acum.

Nu voi face un apel sa nu mai fiti naivi pentru ca unii dintre voi vor fi intodeauna naivi. Oameni mari, adulti cu copii si familie, cu o slujba la care se duc, incarcati de ani, ma uit la ei si descopar niste naivi din punct de vedere politic. Niste copii asteptand de la mama si de la tata sa faca ordine in tara. Niste mucosi care cred ca cei de sus o sa faca ceva pentru cei de jos. Un caracter al stratosferei e ca ea e prea sus ca sa mai vezi ce e jos. Deja sunt desprinsi de noi, astia, muritorii de rand. O sa o zic, si anume uitati-va la Nastase, omul s-a impuscat nu pentru un rau ce i s-a facut ci pentru ca acum ca om politic este distrus si nu mai are acces la beneficiile aduse de acest statut. A facut-o ca sa iasa, cica, cu demnitate, dar ce demnitate exista in a-ti lua viata? Parerea mea e ca trebuie sa faca inchisoare, respectand insasi decizia institutiei numita justitie, fie ca e buna sau nu, asta pana la proba contrarie, daca va exista una. Esti nevinovat pana la darea deciziei finale si irevocabile, esti vinovat daca ai fost gasit astfel prin acea decizie finala si irevocabila. Asa functioneaza justitia, cel putin ca teorie, pentru toti. Repet, pentru toti. Da, ai dreptul sa demonstrezi ca esti nevinovat si ca decizia e gresita, si o poti face, teoretic, prin caile legale disponibile. Dar asta din nou e valabil pentru toti. Pana va demonstra fara tagada ca e nevinovat, Nastase e vinovat si trebuie sa faca inchisoare. Si vorbind ceva mai subiectiv acum, voi zice ca va avea sigur un regim preferential, acolo, in inchisoare, lucru de care noi astialalti sigur nu putem avea. Deci inchisoarea va fi mai mult privarea unor drepturi si mai ales privarea de libertatea de a se misca liber oriunde in afara incintei inchisorii.

Dar am deviat. Sa revenim la ce acum eu ii zic o lupta pentru putere. PDL si deci Basescu au detinut puterea pana acum, si acum USL-ul prin reprezentatii sai vizibili, adica Ponta si Antonescu, vor sa preia puterea, putere ce le-a fost refuzata, legal sau mai putin legal, de catre PDL si Basescu. Puteti sa ziceti ca e o razbunare politica. Restul, ce auziti prin media, sunt vorbe. Incalcarea Constitutiei si legilor tarii de catre PDL ori in celalalt caz USL? Vorbe spuse ca sa dea un sens actiunilor celor doua tabere. Si ma rog, vreau sa aud si eu un articol, o lege, macar un alineat mentionat. Vreau si eu ceva negru pe alb care sa nu fie contestat. Nu vreau vorbe si demagogie politica. Dar din pacate asta e tot ceea ce primim. Declaratii, atacuri verbale, texte standard politicienesti. Adica vorbe.

USL actioneaza acum la limita (sau chiar peste acesta) legalitatii. Dar sa nu uitam ca Basescu, si PDL-ul, au actionat in anii trecuti tot la limita (sau chiar peste aceasta) legalitatii. Sunt oare unii mai nevinovati ca altii? Nu. Asta e parerea mea. Nu trebuie sa inchidem ochii ca sa-i pedepsim pe cei de acum si sa-i trecem cu vederea pe ceilalti pentru greselile lor. Nu trebuie sa ne agatam de simpatiile noastre politice de moment si sa uitam ceea ce mai demult am acuzat. Ceea ce se intampla acum e posibil sa fie de netolerat, dar ceea ce s-a intamplat atunci e la fel ca si acum, de netolerat. Nu tin nici cu USL-ul si nici cu PDL-ul, nici in asta, nici in trecut si posibil nici in viitor. Nu avem solutii politice pentru a ajuta tara asta asa cum trebuie, pentru a duce la implinire democratia asta atat de multa trambitata. Sunt toti aceiasi vechi jucatori, doar sub alte culori si alte denumiri. Si ma tem ca orice va fi nou in politica in viitor, atat ca om cat si ca partid, va parcurge aceeasi cale ca si cei ce au fost inainte.

Politica, asa cum e la noi dar si in lume, e, in strafundurile ei, doar o gaura neagra ce absoarbe tot ceea ce ar fi posibil sa fie bun pentru noi cei, din pacate, condusi. Eu, unul, nu gasesc o solutie in ea. Mai degraba vreau sa cred ca pot sa gasesc o solutie in noi, cetatenii simpli ai acestei tari si ai acestei lumi. Cred ca pana la urma depinde de noi, ca intotdeauna.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare