Author: No One
•vineri, iulie 20, 2012
Asta e ultima postare pentru o perioada. Maine dimineata plec, intai cu trenul pana la Bucuresti si apoi cu autocarul prin Budapesta, Praga, Viena si alte orase. Plec pentru 9 zile, perioada in care nu voi putea, evident, sa raspund la comentarii, asa raspunsurile vor veni cand ma voi intoarce.

Profit de ocazie sa mai spun cateva lucruri despre mine. Mi-am dat seama ca sunt mai mult un ascultator decat un vorbitor. Nu sunt genul sa vorbesc mult despre mine, ceea ce e cumva diferit fata de cel ce scrie aici, pe blog. Aici, zic eu, scriu ceva lucruri despre mine, incerc sa le explic, vorbesc mai mult, sunt eu cat mai aproape de cel din mintea mea, de cel pe care il stiu eu. Daca m-ati stii fara sa cititi aici si daca m-ati stii pentru ca m-ati citit aici, daca ati urma in acelasi timp aceste doua drumuri paralele, ati observa diferenta cand vine vorba de cat vorbesc despre mine, dar si in general. Ma pricep sa ascult si sa inteleg si imi dau seama si mai bine acum ca la nivel de conversatie caut oameni care sa stie sa alimenteze una, care sa vorbesca, nu aiurea sau prost, dar sa avem o conversatie placuta. Imi zicea cineva, se scuza cumva, ca vorbeste prea mult, si eu imi ziceam in mintea mea "dar nu ma deranjeaza, chiar vreau asta de la tine". Am fost la Constanta si am discutat mult si placut cu gazdele mele si mi s-a confirmat din nou ca sunt cel mai comod/relaxat atunci cand port o conversatie unu la unu. Daca mai era cineva acolo, fie parinti (caci gazdele mele sunt de varsta lor), fie altcineva atunci as fi tacut. Ma pui la o masa cu mai multa lume, sa nu te miri ca nu scot niciun cunvant. Faptul ca tac da senzatia, din pacate, ca nu stiu nimic sau ca nu am nimic de zis. Doua lucruri trebuie intelese. Uneori tac pentru ca nu ma intereseaza, si chiar ma plictiseste, ce se intampla la masa aia, de exemplu. Al doilea lucru este ca eu stiu ca sunt capabil si ca pot discuta despre ce se vorbeste la masa, ca pot fi logic si ca am o parere a mea despre care stiu ca e buna. Dar din pacate, pentru ca tac, ceilalti nu stiu asta, si ori cred ca nu stiu nimic sau ca nu am nimic de zis ori ca trebuie sa imi arate ei, sa ma lumineze ei despre un subiect sau altul, de parca eu nu pot gandi asta asa cum trebuie sau pentru ca sunt prea mic si mucos (vorbesc de cei mai mari decat mine ca varsta) si ca ei, ca adulti si oameni maturi ce sunt, sa imi arate cum trebuie vazute si gandite lucrurile. Cateodata ma surprind ca tac si il las pe cel din fata sa trancaneasca. Imi dau seama ca mai mult ma voi obosi daca ma voi contrazice. Las omul sa zica si sa vorbesca cat vrea si sa isi faca nebunia. Iar cateodata am placerea de a purta o discutie lunga si placuta, la care sunt atent si inteleg totul. Acolo nu ma plictisesc niciodata si nici nu simt nevoia sa ma contrazic. Doctorita a intrat in prima categorie, doamna la care am stat a intrat in a doua categorie. E de preferabil, din punctul in care vad eu lucrurile cand vine vorba de mine, sa ma auzi ca ma contrazic cu tine, decat sa te auzi numai pe tine vorbind.

Cred ca relatia mea cu maica-mea se deterioreaza. Nu foarte grav dar oricum... e ceva acolo. Cu taica-miu, sa zicem ca it's no turning back. Nu din partea mea oricum. Asa ca pentru mine, in familie, maica-mea era persoana care compensa cumva lipsa relatiei mele cu taica-miu. Stiu ca are problemele si greutatile ei, care vin din mai multe parti (chiar si din partea mea), inteleg asta si incerc sa o menajez, atat cat pot eu. Dar ele o schimba, nu mai e parca mama asa cum o stiam eu cand eram mai mic. Cred ca vom ajunge la o anumita raceala, de vreme ce nu mai simt ca pot sa vorbesc cu ea. Eu, o recunosc, nu sunt genul sa vorbesca despre chestii personale si intime in lumea reala. Nu-mi prea place sa vorbesc despre mine. O fac aici, o fac eventual pe chat, o fac uneori catre maica-mea si atat. Pentru restul nu e treaba lor sa dau eu explicatii despre mine. Dar imi doresc sa gasesc o persoana sau doua in care sa am incredere si cu care sa pot discuta niste lucruri, sa aud un sfat, sa ma pot descarca. Dar nu e asa de simplu, atat din partea mea cat si a lor, a lumii.

Plec dar va las cu postarile pe care le-am scris pana acum. Daca va place ce cititi aici atunci in timpul asta puteti sa cititi ce e in urma, ce nu ati citit pana cum... nu stiu, cum vreti voi. Eu las aici doua linkuri la doua postari de luna asta ce mi-au placut. Chiar daca sunt fictiune (probabil de asta imi plac mai mult) consider ca zic ceva despre mine in ele. De fapt in toate postarile mele zic ceva despre mine, intr-un fel sau altul. Ele sunt I saw sparks si Confidence.

Gata, pentru 9 zile nu voi mai fi prezent pe aici. Raspunsurile la comentarii, daca vor fi, le voi da cand ma voi intoarce. Va urez niste zile frumoase, cu soare dar nu foarte calduroase. Aveti grija de voi.

Titlul e as random as it gets.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, iulie 20, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.