Author: No One
•vineri, iulie 13, 2012
Sunt prins in asta acum si simt nevoia sa explic ceva. As vrea sa discut asta cu Alex (cred ca ea ar intelege cumva), dar nu e pe mess, asa ca o sa scriu aici.

De cand am blogul asta, am vorbit cu cateva persoane pana acum. Si imi cer scuze daca supar pe cineva, chiar nu vreau, dar nu inteleg de ce ma credeti asa de special? Sunt un om normal, banal de normal. Nu ma consider o persoana speciala si nu consider ca pot fi asa pentru cineva. Observ ca unii dintre voi ma cititi si considerati ca ceea ce scriu arata ca sunt nu stiu ce personaj special, cu care va veti intelege super perfect. Doamne, dar eu nu sunt asa, am si eu chestiile mele, sunt si eu om. Faceti si voi distinctia intre ceea ce cititi si va place si omul care este John. Scriu sincer si cinstit, scriu aici ca sa ma pot exprima, scriu, cred eu, ca sa ma pot descarca. Nu o fac, sincer, ca sa considerati ce om special sunt eu. Din contra scriu ca sa ma stiti exact asa cum sunt, cu toate bubele mele. Nu mai confundati va rog imaginea pe care v-o formati despre mine cu imaginea mea reala. Tratati-ma ca un om normal nu ca un obiect special al imaginatiei voastre. Ma cititi si credeti ca suntem prieteni de o viata cu toate ca nu ati stat nici o clipa langa mine, nu m-ati vazut, nu m-ati cunoscut in lumea reala. Suntem pe net, nu poti considera ca ai o relatie speciala cu cineva aici numai din ceea ce vezi sau ce citesti.

Nu e prima oara cand patesc asta. E, cred, a patra oara. Si de fiecare data am fost impins cumva intr-un colt, pus sa dau explicatii intr-un mod brusc si din scurt, considerat nu stiu ce persoana cu suflet foarte frumos. Ma supraestimati si nici macar nu mai sunt eu, cel real, in ochii vostri. Vreti sa ma stiti, faceti-o la rece si in timp, nu dupa imaginea pe care v-o construiti despre mine. Intrebati-ma, va voi raspunde. Intelegeti ca si eu am momentele mele, ca nu pot fi disponibil si placut in orice moment. Cu Alex am avut prima oara problema asta si nici pana acum nu am reusit sa-i explic cum trebuie de ce. Ea a luat-o personal atunci, pentru ca s-a deschis asa de mult, fara sa inteleaga ca trebuie sa ma ia mai usor, ca am si eu nevoie de acomodare, ca nu trebuie sa ma trateze dupa o imaginea pe care si-a format-o despre mine.

Si eu citesc bloguri, si imi plac persoanele pe care le citesc, si uneori as vrea sa vorbesc cu ele si chiar sa le intalnesc undeva, intr-un oras, la o masa. Dar stiu ca nu merge asa dupa cum imi imaginez eu. Stiu ca trebuie sa fac o delimitare intre ceea ce citesc si persoana care scrie acolo. Stiu ca, cel mai probabil, nu le voi vedea niciodata si nici nu-mi inchipui ca poate intr-o zi, poate poate va fi ceva acolo. Nu merge asa, nu pot sa intru asa brusc in viata cuiva de pe net gandind, din ce mi-am imaginat eu, ca va fi ceva super special. Trebuie sa inteleg ca pot deranja, ca pot sa fiu pe langa in totalitate, ca pot sa imi imaginez ceva ce nu se poate realiza. Si eu vreau sa intalnesc unele persoane, credeti-ma. Vreau sa le cunosc mai mult, vreau sa fiu chiar prieten in lumea reala cu ele. Nu stiu cum sunteti voi dar eu imi fac scenarii in mintea mea, cum va fi, ce vom discuta, ca vom rade, ca ne vom simti super bine. Dar asta e doar imaginatia mea, e ceva utopic creat de mine, care poate nu are nici o legatura cu realitatea si cu persoana aia.

Vroiam ca Secrets sa ramana cel putin o zi ca prima postare pentru ca e o postare asa esentiala pentru mne. Dar am simtit nevoia sa scriu asta si am scris-o. Imi cer scuze daca am suparat pe cineva. Probabil ca am facut-o prin postarea asta. Imi cer scuze. Mi s-a atras candva atentia de cineva pe mess ca intr-o postare mai veche am jignit probabil cel putin doua persoane. Asa ca sunt constient ca pot jigni, supara sau cum vreti voi sa ii ziceti. Asta e tot. Ma opresc aici.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, iulie 13, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.