Author: No One
•vineri, iulie 13, 2012
Offf, sunt plin de nervi. Dar vreau sa scriu ceva aici si dupa aia, la sfarsit, voi scrie si ce m-a enervat.

Voi incerca sa spun un secret fara sa-l spun :)) Pentru ca nu-l pot spune nimanui, dar evident ma apasa. Mi-am dat seama de ceva timp, un an probabil, ca ma influenteaza, chiar mult. Ca are asa un impact asupra mea, incat chiar imi influenteaza viata. E adanc infipt in mintea mea si din pacate nu pot gasi argumente sa-l pot combate. Pentru ca, daca e sa fiu cinstit, e adevarat, daca as fi in locul altei persoane si eu as proceda asa. Nu mai intelegeti nimic, nu-i asa? :)) Nu e corect, dar nu am nimic ce sa-i fac, nu depinde de mine, lucrul de la care porneste pur si simplu imi e in afara atingerii mele, ca sa zic asa. Si ma intristeaza pentru ca nu mi se pare corect, pentru ca trebuie sa duc asta si sa stiu ca lumea ma poate lua in ras pentru asta. Putini, dupa mine, pot intelege si sincer si eu inteleg asa ca nu pot sa-i cer cuiva sa... cum sa zic, sa accepte asta. Inteleg de ce si-ar dori altceva, si eu daca as fi locul lor mi-as dori la fel. Ma gandesc ca voi duce asta toata viata mea si ca orice as face nu va disparea niciodata, chiar daca uneori nu ma voi gandi la asta sau daca voi avea un feedback neasteptat de bun totusi. Nu ma astept sa am un feedback bun. Nu e o drama, nu pentru altcineva, dar e pentru mine. Nu vreau sa ma simt prost. Nu vreau sa traiesc momentul ala in care sa-mi cer scuze pentru asta stiind si intelegand de ce nu vrea asta. E vorba de orgoliul meu, de mandria mea si de gandul ca pot fi facute praf printr-un cuvant, un gest, o privire. Si mai trist e ca inteleg, ca nu pot gasi argumente sa combat asta, ca nu pot face galagie fiind evident deranjat. Ma pregatesc in mintea mea sa pot accepta asta pentru toata viata mea, sa o pot duce fara sa ma enervez si fara sa ma intristez, sa ma impac cu asta. Si sa accept ca asa va fi. Ca unele lucruri nu le voi putea face din cauza asta. E atat de adanc infipta in mintea mea incat stiu ca nu voi scapa niciodata de asta. Tot ma voi gandi la asta, chiar daca voi avea cele mai bune feedback-uri.

Stiu ca am zis ceva lucruri aici. De curand m-am gandit ca am zis aici lucruri pe care nu le zic celor din viata mea. Dar ce am zis acum nu am zis niciodata aici, asa ca daca va ganditi la alte postari care zica mai clar ce am zis aici nu exista. Desi, ca sa fiu sincer e o postare undeva care se leaga de asta, o postare la care stiu ca nu v-ati prins ce am vrut sa zic de fapt acolo. Si mai zic ca unele lucruri care chiar le-am zis aici, pe blog, rezulta din asta. Acum imi dau seama cat de bine rezulta din asta. Dar, daca aveti banuieli, va cer sa nu comentati despre asta. Nu va subestimez si stiu ca veti face niste leagaturi desi nu veti ajunge, cred eu, la lucrul de care porneste chestia asta.

Si acum sa va zic ce m-a enervat azi. Nu are legatura cu ce am scris mai sus. Nu am fost la Constanta la psihiatra, pentru ca nu am putut din cauza examenelor, si am rugat pe cineva ca in locul meu sa ia reteta. Si ma trezesc acum ca mi-a mai pus niste medicamente in plus. Aveam numai un medicamt, unul pentru anxietate care cred ca e si antidepresiv, care isi facea treaba. Dar doctorita asta si-a zis ca, de ce nu, sa mai puna doua medicamente. Asa ca mi-a mai bagat un antidepresiv si, sa vedeti aici, unul pentru schizofrenie. Cica pentru ca sa ma invioreze putin. Mai, eu am anxietate, probabil si mici atacuri de panica. Sau aveam inainte de tratament. Dar la ce dracu imi trebuie un medicament pentru schizofrenie? O sa ma transform intr-o farmacie ambulanta? O sa le iau pe astea ani la rand? Sunt asa nervos acum ca ma gandesc sa continui numai cu medicamentul vechi si sa le dau dracu pe astea. Isi face efectul medicamentul initial, de ce naiba sa mai iau si altele? Asa ca sa ma aflu in treaba? Ca sa fac consum? Dau astia medicamente ca pe bomboane. Mi-am propus de data asta sa duc un tratament pana la capat, dar what the fuck?

Scriu ca sa incerc sa ma descarc, stiti asta.

Wow, ascult Coldplay - Sparks si sunt teribil de melancolic (sau trist? habar n-am). M-a prins.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, iulie 13, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.