Author: No One
•duminică, august 12, 2012
Oscilez. Stiti ca am zis ca am fost invitat la o intalnire de socializare. Si acum oscilez. Si o fac asa de rau ca o parte din mine (nu una mica) incearca sa ma convinga sa nu ma duc. La suprafata e chestia cu tipa aia, fotografa kinkoasa de pe okcupid. Dar poate de fapt, in adancul meu, e doar un motiv sa ma scot din sarite si sa nu ma duc. Ca sa-mi fac rau probabil.

In excursie am fost pe cai mari. Am mancat cat trebuie (chiar m-am ingrasat 2-3 kg si am revenit la 67 de kg), am dormit cand trebuie, am facut in fiecare zi miscare (si multa), mi-am ocupat timpul timp de 9 zile. Dar de cand am venit, am stat mai mult prin casa, am mancat putin (si ca sa intelegeti ce inseamna putin, imaginati-va ca in cele mai multe zile am mancat echivalentul unei mese pe zi; pepene si 2 felii cu pate daca vreti un exemplu si mai rau), am inceput sa dorm aiurea (nu mai dorm noaptea si adorm inspre dimineata), n-am mai vorbit cu ai mei, sunt nervos, ma simt singur, am acumulat multa energie negativa, ma simt respins si neluat in seama. Stau in unele nopti sa ma cert imaginar cu unele persoane poate pentru ca vreau sa ma enervez asa de mult pe cineva ca sa ajung ma descarc. De asta ziceam de micile reprosuri care s-au acumulat in mintea mea in ultimul timp. Nu-mi place sa o zic dar poate s-a acumulat frustrare. Pentru ca nu pot sa o iau razna asa si deci tac si tin in mine.

Nu stiu cat e de adevarat dar faza cu tipa din autocar m-a facut sa ma gandesc sa vreau sa am pe cineva, stiti? Ca am nevoie ca cineva de langa mine sa... Uite, hai sa creez un scenariu. Sa ne imaginam ca sunt intins cu fata in jos si o ea se aseaza cu toata greutatea corpului ei pe spatele meu si ca isi baga mainile in umerii mei ori o mana in ceafa mea facandu-mi masaj si acelasi timp prin prezenta ei obligandu-ma sa nu scot nici un cuvant. Pur si simplu dominandu-ma la un anumit nivel. Dar sunt putine tipe de acest fel, pentru ca majoritatea fetelor sunt sau le place sa se joace de-a sensibiloasele, sa fie vanate de vanatori si all that shit. Sa aiba o atitudine si o personalitate pasiva asteptand de la el sa fie cel care se impune prin dominare, care sa joace tot timpul rolul activ. Ei bine, in minte mea, imi doresc o tipa cu personalitate puternica, nu ca sa ma domine intr-o "joaca" BDSMista, ci sa contracareze momente din astea cand o iau la vale. Sa se infiga in mine si sa nu ma lase sa ma duc. Si asta cere, asa cum vad eu, o anumita mana forte. Poate suna aiurea pentru voi dar pentru mine are sens.

Am o parte din mine careia ii "place" sa ma distruga. Sa imi faca rau. De exemplu chestia asta cu socializarea are partea ei buna, poate sa fie o experienta, cine stie poate ma poate ajuta sa mai ies din zona mea de confort. Iar eu pur si simplu acum nu mai vreau sa ma duc numai ca sa dau cu mine de pamant pentru ca mi s-a pus pata ca sunt ignorat. Daca altii isi taie venele, eu pur si simplu sunt, pentru mine, tortionarul ala care te-a tintuit pe scaun si iti zdrobeste genunchii cu barosul. Nu te omoara, da, dar te fute pana te pune jos, fizic sau psihic. Asa sunt si eu uneori. Imi fac rau, in pasi mici si chiar subtil la un anumit nivel. Ma comport ca un tortionar cu mine, nu ma spulber dintrodata, ci o fac in lovituri mici, una dupa alta, pana ma pun jos. Si da, intr-o logica sucita, imi doresc ca cineva sa ma salveze, sa aiba o asa influenta puternica in viata mea incat sa ma opreasca sa mai fac asta.

Oscilez si incerc sa ma agat de ceva. Si intreb "Vrei sa vin?" in speranta sa ma voi putea agata de un "da". Dar nu primesc nici un raspuns. Si apoi ma gandesc la fata aia si la faptul ca nici macar nu s-a chinuit sa-mi dea un raspuns, ma gandesc la Jo si la faptul ca am prins-o online pe mess, ca am incercat sa vorbesc cu ea si nici macar nu s-a chinuit sa-mi zica ceva, ma gandesc la C careia i-am trimis un offline la care bineinteles nu am primit nimic, ma gandesc la fotografa kinkoasa care si-a zis "de ce sa-mi pierd timpul cu asta?" si mi-a dat ignore si apoi ajung la acest "Vrei sa vin?' care n-are nici el niciun raspuns. Ce pot sa mai zic? M-as putea enerva (ceea ce am si facut-o de cateva ori de cand am venit din excursie) dar acum ma gandesc obosit... why bother?, si asa nu ajung nicaieri. Ma stresez degeaba pentru niste persoane care nici macar nu-si dau interesul sa-mi zica un simplu "nu " sau "nu vreau sa vorbesc cu tine". Middle finger, intelegeti? Asa cum a fost si gluma cu manusa. Middle finger John, de ce sa ma chinui eu pentru tine?

Si cine stie, poate printr-o logica absurda aveti dreptate. De ce sa va chinuiti voi pentru mine? Ce am facut eu, catre voi, sa merit asta? Poate si eu i-am ignorat pe altii care au vrut sa vorbeasca cu mine. Poate nu ma pricep sa comunic cu oamenii si asta se intoarce acum asupra mea sa ma muste de fund. Poate am jignit, am suparat, am fost ciudat. Poate mi-am luat anumite libertati si am trecut peste niste limite peste care nu trebuia sa trec. Poate am dezamagit prin vorbele ori comportamentul meu. Totul e posibil.

Credeti-ma ca daca asta va pare dur (sau ciudat) din partea mea, nu ati vrea sa stiti ce se intampla in mintea mea cateodata. Asa cum, ca sa fiu corect, nici eu nu as vrea sa stiu, atunci cand sunteti suparati, ce e in mintea voastra.

Da, par ciudat, aiurea, am, dupa cum vad, issues, sunt orgolios, imi poate sari tandara repede, sunt dificil, nu stiu de gluma, devin aiurea de serios si de incordat etc.

Imi doresc sa merg acolo si in stupizenia mea acum imi doresc un miracol sa ma convinga sa ma duc acolo. Nu ca postarea asta o sa ma ajute cu ceva. In momentul asta nu sunt prea user friendly, ca sa zic asa.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, august 12, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.