Author: No One
•vineri, august 31, 2012
In excursie. Suntem impreuna cu niste oameni si mergem prin oras. Vreau sa intru intr-un magazin si ea ma grabeste ca n-are timp sa stea dupa mine. Nu-mi place. Adica eu stau dupa ea cand intra in magazine si eu cand vreau sa intru intr-un singur magazin brusc ii consum timpul? Vorbesc cu maica-mea si ii explic asta, dar si alte chestii zise de femeia asta de-a lungul escursiei. Maica-mea imi zice ca am eu ceva cu oamenii. Dupa un timp femeia mai face o remarca de fata cu maica-mea (eu nu eram acolo) si maica-mea acum se intoarce la 180 de grade fata de cei doi (erau un cuplu) si decide politicos ca ar fi bine sa strabatem orasul fiecare in ritmul nostru. Ma intreb mai apoi, maica-mea nu imi ia mie apararea cand ii zic asta, eu fiind singurul ei fiu, si decide ca am eu ceva cu ei si apoi cand nu ii mai convine se intoarce cu 180 de grade? Ce sa mai zic? Fara cuvinte.

Cand am venit din excursie, dupa o absenta de 9 zile, taica-miu nu mi-a zis nici un cuvant. Nimic. Nici "buna", nici nimic. Dupa trei zile de tacere vine la mine (ptr ca avea nevoie de mine) si imi cere sa il ajut cu ceva. Fara alte cuvinte. Fara "te rog", fara nimic. Taica-miu nu zice "te rog", sa stiti. E sub demnitatea sa. El cere si atat.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, august 31, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.