Author: No One
•duminică, august 26, 2012
Ar fi trebuit sa scriu ca ma simt tulburat (asta e cuvantul pe care l-am gasit) si ca e nasol sa stai intins (pe canapeaua de sub scara in cazul meu) si sa agonizezi in felul asta. Dar mi-a trecut. Pentru moment.

Voi aveti calea voastra, fiecare dintre voi, eu am calea mea. Iar eu imi voi urma calea oriunde ma va duce ea.

Acum in momentul asta ma gandesc sa-mi fac un tatuaj pe antebratul drept cu cuvantul "Path". E ideea de mai sus, ca imi voi urma calea oriunde va duce, fie ca va fi buna sau rea. Acum sa vedem daca ma voi razgandi. Pentru asta voi astepta un timp mai lung. Dar daca nu o voi face atunci imi voi face acest tatuaj.

In seara asta m-am certat cu maica-mea. Am incercat sa-i explic de ce sunt suparat pe ea si ea a ajuns la concluzia ca am ceva cu ea. Ca ea a avut intentii bune in totii anii astia (ceea ce e adevarat, a avut intentii bune dar cum am incercat sa-i explic asta nu inseamna ca ce a rezultat a fost bun; daca compensezi lipsa atentiei parintiilor tai cu o avalansa de intentii bune catre mine asta nu inseamna ca totul va fi roz si bine; intentii bune nu e necesar egal cu rezultate bune) si ca tot ce vreau eu acum e sa am ceva cu ea. Ma intreb, daca nici macar maica-mea nu ma intelege, atunci ce sa mai cer de la altii. Poate nu am ales cuvintele potrivite, poate nu am reusit sa ma fac clar inteles, dar nu mai conteaza asta acum. Voi inchide capitolul asta. Din partea mea nu va mai veni nimic.

Nu sunt suparat (desi am plans dupa). Stiu ca trebuie sa merg mai departe si asta imi aduce acum liniste.

Am scris aceasta postare pe parcursul zilei

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, august 26, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.