Author: No One
•miercuri, august 01, 2012
Ma simt trist, singur, neinteles. Daca nici aici nu ma simt inteles atunci unde? Cu parintii mei care nici nu ma asculta? Cu lumea asta care e asa cum este? Cu o posibila iubita care nici macar nu e? (nu vorbesc de fata aia, ci asa in general). Vorbesc degeaba sa stiti. Mi-as dori pe lumea asta sa fiu inteles. Dar trebuie sa fiu realist si sa admit ca poate nu e este in puterea omului. Eu cu ce sunt mai breaz decat altii? Ce, eu oare ii inteleg pe altii? De ce m-ar intelege ei in schimb?

Vrei sa stii ce femei caut? Uite, caut una care sa fie interesata de mine, sa vrea sa stie despre mine, chiar si partile rele, mai ales partile rele. Care sa ma inteleaga cu totul, sau macar cat e omeneste posibil. Voi femeile vreti atentie, dar o acordati? Eu vreau atentie dar o acord?

Imi stiu masura vorbelor sa stiti. Stiu sa ma pliez pe ele si sa le plasez. Cand asez cuvintele sunt sanse mari sa le asez cu anumite sensuri. Imi pare rau totusi ca nu pot scrie asa cum ele apar in mintea mea. Ca nu pot arata tot tabloul, tocmai din cauza ca undeva intre minte si tastatura se pierde ceva.

I-am zis cuiva pe mess mai demult ca eu am unele caracteristici feminine, nu fizice, ci care tin de felul meu de a fi. Ca pun si simt problemele, ca inteleg o anumita logica, ca vad unele lucruri dintr-o alta perspectiva mai apropiata de cea feminina decat cea masculina. Asta nu inseamna ca nu am si parti masculine care se manifesta. De fapt ele se manifesta, atat partea feminina cat si cea masculina, separat si concomitent in acelasi timp. De asta am zis in niste postari mai vechi ca eu nu cred in delimitarea strict femeie si barbat, ca de fapt avem din ambele parti, mai mult sau mai putin in functie de sex. Tipa cu care am vorbit atunci a strambat din nas. Adica cum sa am chestii feminine in mine? Eu trebuie sa fiu barbat. Cica femeile sunt mai mature decat barbatii. Nu sunteti sa stiti. Va prabusiti sub aceleasi chichite sub care ne prabusim si noi. Numai ca din alt unghi. Asta e parerea mea cel putin. Nu trebuie sa fiti de acord.

Ziceati ca nu zic de calitatile mele. Ei bine una dintre ele este faptul ca incerc sa ma uit la o situatie din cat mai multe unghiuri posibile, ca am o logica in gandire si ca pot avea o anumita obiectivitate (am zis "o anumita", nu cred in obiectivitate totala). Imi dau seama de subiectivitatea lumii asteia si imi dau seama de subiectivitatea mea in tot ceea ce zic sau gandesc. Sa nu credeti ca daca scriu ceva nu m-am gandit bine la chestia aia. Ca nu am incercat sa o vad din macar doua puncte diferite. Sa nu credeti ca cand vad un om nu sesizez niste chestii, ca nu stabilesc niste conexiuni, ca nu pot intelege de ce se manifesta intr-un fel sau altul. Nu sunt unidirectional in gandire. Vad lumea intr-un fel al meu si incerc sa fiu cat mai corect fata de ea, sa o vad in toate aspectele. Nu zic ca reusesc tot timpul dar incerc. Hai sa va dau un exemplu la indemana, care imi vine in minte acum. Deep down tin la parintii mei, pana la urma sunt parintii mei si chiar ii inteleg de ce sunt asa, sau macar anumite parti atata cat a ajuns la mine de la ei. Dar asta nu ma impiedica sa nu am nemultumiri catre ei. Deci in mintea mea se balanseaza aceste doua lucruri, intelegerea despre ei (cine sunt, cum sunt, de unde provine asta etc.) si dezamagirile si nemultumirile mele catre ei. Sa stiti ca nu ii vad ca pe niste parinti rai si gata, aici se termina totul pentru mine. Stiti cat e de greu sa il intelegi pe altul dar si sa sa te lupti cu senzatia ca uneori esti deranjat de felul cum te percepe sau se comporta cu tine? Parca sunt pe o franghie suspendata mentinandu-mi echilibrul. Cu un ochi ii inteleg si cu altul vad nemltumirile pe care mi le creeaza. Crezi ca eu nu stiu ca la randul meu le creez nemultumiri?

Nu, ma stiu bine. Si daca un lucru il stiu e acela ca ma pot ridica dintr-o gandire simplista. Ca pot intelege, chiar daca nu o zic in cuvinte.

Ascult trailerul la Man of Steel. Sunt doua variante: una cu vocea lui Kevin Costner (Jonathan Kent, tatal adoptiv al lui Superman) si alta cu vocea lui Russel Crowe (Jor-El, tatal natural). Superman este cel ce este cu adevarat, iar Clark Kent esta alter ego-ul sau, masca sa. El se ascunde sub o masca atunci cand devine omul Clark Kent, cand isi pune costumul cu camasa si cravata, cand isi pune ochelarii. El este adevaratul sine cand este Superman, Kal-El, extraterestrul de pe Krypton. Daca alti supereroi isi pun masca si un costum de supererou, el, cand vrea sa se ascunda, devine omul Clark Kent. Superman e un dumnezeu printre oameni si e singur la o adica pentru ca nimeni nu stie cum e sa fii in locul lui. Va dati seama ce responsabilitate mare are cu atata putere in el cand trebuie sa mearga pe Pamant ca un simplu om? Sa se comporte ca unul cand ar putea sa dea totul dracului? Asta e conflictul interior al lui Superman. El e exemplul si trebuie sa se ridice, fie ca vrea fie ca nu, la el. El trebuie sa traiasca ca noi si sa respecte legile oamenilor si sa-si ia responsabilitatea sa ne apere, chiar daca suntem pentru el niste straini. Asta e esenta personajului lui Superman.

Aberez probabil. Dar imi place trailerul, melodia si imaginile. Arata drumul uman al extraterestrului Kal-El. Un drum in care sa-si afle destinul si menirea.


You will give the people an ideal to strive towards. They will race behind you. They will stumble. They will fall. But in time, they will join you in the sun. In time, you will help them accomplish wonders. 


You're not just anyone. One day you're gonna have to make a choice. You have to decide what kind of man you want to grow up to be. Whoever that man is, good character or bad, it's going to change the world. 

Ascult melodia asta. Da, ma intristeaza si imi place in acelasi timp.


ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, august 01, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.