Author: No One
•vineri, septembrie 07, 2012
Fac ce fac si tot ajung aici.

Maine, adica sambata, ma duc la o nunta. Probabil o sa stau o zi acolo, probabil mai multe. Sunt niste prieteni vechi si abia astept sa-i revad. N-am mai vorbit de mult. In rest o sa fac act de prezenta pe acolo. N-am chef de oameni si de socializare.

De cativa ani vad ca pe multi din generatia mea (adica pe langa mine ca varsta) i-a apucat dorinte de maritis. Recunosc ca ma uit putin ciudat la ei pentru ca eu la varsta asta nu ma vad in ipostaza asta. Probabil nici mai tarziu. Pe langa altele privesc casatoria cu suspiciune. Adica cine iti garanteaza ca va fi bine? Am gustul amar al casniciei alor mei si a altora. Daca nu va fi bine n-am nevoie de chestia asta. Nu vreau sa ajung la o varsta si sa regret ca nu mai iubesc persoana de langa mine si sa-mi para rau ca am facut pasul asta. Sa fie prea tarziu.

A venit toamna si ma vad din nou intr-o alta stare. Daca vara nutream niste ganduri acum nu mai am "entuziasmul" ala. E timpul sa ma gandesc din nou la prioritatile mele. Trebuie sa inchei anul asta, ultimul de facultate, sa o fac cu bine si in sfarsit sa am si eu o diploma. Sa am ceva de la care sa pornesc. Si apoi job. Si stiu ca va fi greu, daca persoane care au doua facultati la stat nu sunt sigure ca vor gasi ceva decent, eu cu o facultate particulara facuta intr-un oras non-univesitar ce sa mai sper? Da, nu va fi usor deloc. Si apoi dupa ce o sa am asigurat un job o sa ma mut de acasa. Cu cat mai repede cu atat mai bine. Am o garsoniera proprietatea mea in alt oras. O sa vad daca ma mut acolo sau daca nu pot atunci undeva intr-un oras mai mare pe langa orasul meu sau chiar si aici daca altfel nu se poate. Si atat. Nu ca n-as dori ca am pe cineva in viata mea dar acum nu mai am pornirea aia sa-mi doresc asta si sa fac ceva in privinta asta. Cum am zis, vara a trecut.

Nu stiu, cu cat avansez ca varsta cu atat imi doresc pe cineva cu care sa imi impart viata, cu care sa fie bine si sa ma inteleg, un sprijin in lumea asta. Sunt atatea cuvinte de zis dar nu are rost. Daca veti intelege o veti face, daca nu, nu. Expectations versus reality, remember? Dar din pacate noi traim in realitate. Aici nu exista ceea ce iti doresti. Aici exista compromisuri, unele pe care sunt dispus sa le fac, dar altele pe care nu vreau sa le fac. Nici nu stiu de ce scriu asta. Probabil pentru ca nu ma pot abtine.

Hai sa ridicam un pahar imaginar pentru toti cei care decid sa isi traiasca viata impreuna si sa speram ca ne vor arata ce inseamna un cuplu armonios si fericit. Eu din pacate nu mai pot fi asa de optimist, dar ma bucur pentru oricine care imi demonstreaza contrariul.



ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, septembrie 07, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.