Author: No One
•luni, septembrie 17, 2012
Fugi in restaurant stiind ce se va intampla. Nu stia ce era in capul sau, nu mai avea cum sa o opreasca. Era prea tarziu. Mult prea tarziu.

Bubuitura zgudui camera, dizolva spatiul, incetini timpul. Unda de soc il arunca intr-un perete. Aschii din lemn, bucati mai mici sau mai mari, zburau in toate partile. Lovi peretele cu partea stanga a corpului. Simti cum se lipeste de el. Cioburi de sticla loveau peretele in jurul sau, parca picurau pe el din pozitia in care le vedea el. Tipete si zgomot, in timp ce lumea asa cum o stiau ei se dezintegra in aer. Durerea nici nu o mai simti. Doar sunetul. Sunetul tacerii de apoi. 

Nu va uita niciodata.tipetele, teroarea si frica. Si nici cioburile alea mici de sticla care loveau cu incetinitorul peretele.

This entry was posted on luni, septembrie 17, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.