Author: No One
•sâmbătă, septembrie 01, 2012
Am si eu nelamurirea asta. Si intreb cinstit, fara misto sau asa ceva. De ce femeia considera ca e singura care se daruieste si iubeste, care merita sa fie descoperita, care sufera mult, care e dezamagita pana ajunge la cruzime si tot asa? Nu vorbesc in numele barbatiilor pentru ca nu le stiu hramul, dar vorbesc in numele meu. Si eu traiesc asa in interiorul meu. Si pentru mine cand aud asta de la o femeie, cum ea e singura fiinta de pe pamant care face asa, e ca o palma peste fata mea. Cine zice ca eu, care nu sunt femeie, nu ma pot darui sau iubi, ca nu merit sa fiu descoperit pentru ca sunt multe lucruri de descoperit la mine, ca nu sufar mult, ca nu pot fi dezamagit pana pot ajunge la cruzime si tot asa? Ne subestimati sa stiti, macar pe unii dintre noi (unde ma plasez si pe mine), supraestimandu-va pe voi.

Si de ce generalizati? Daca vedeti X numar de barbati asa atunci sunt toti asa. Si mie mi-ar fi usor sa generalizez cand vine vorba de femei dar nu o fac. Stiu ca daca exista o majoritate asa atunci stiu ca exista si o minoritate care e altfel.

Si fara legatura cu ce e mai sus (vreau sa o postez si nu stiu unde), copy/paste ceva aici care mi-a placut mult

She smiled understandingly – much more than understandingly. It was one of those rare smiles with a quality of eternal reassurance in it, that you may come across four or five times in life. It faced – or seemed to face – the whole external world for an instant, and then concentrated on you with an irresistible prejudice in your favour. It understood you so far as you wanted to be understood, believed in you as you would like to believe in yourself, and assured you that it had precisely the impression of you that, at your best, you hoped to convey.

I usually don't click "like" but when I do it's for something that I really like.

Si...


Sau..


Sau asta? :)))


ta hand om dig cititorule

This entry was posted on sâmbătă, septembrie 01, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.