Author: No One
•miercuri, octombrie 31, 2012
Revin aici oarecum schimbat. Nu stiu ce vreau sa reaprind. Poate vreau sa stiu ca am din nou atentie. Poate vreau si sa ma afund in ceva. Poate vreau sa o iau razna aici.

Viata mea e stupida acum. M-am indepartat si de interactiunea virtuala in acest timp. Nu mai vorbesc cu nimeni pe net. Oarecum. Am vorbit din nou dupa daou luni cu Gladiola acum cateva zile dar a fost o scurta conversatie in care mi-am dat seama ca pot fi aiurea si ca e mai bine sa o las in pace si pe ea. Si pe ea si pe altii. Nu mai am chef de oameni acum.

Ma chinui sa ma uit la tastatura acum caci e neagra si e intuneric aici. In rest viata e stupida cum am zis. Stau mai mult prin casa. Simt ca m-am schimbat si nu chiar in bine, si ca m-am impins inspre asta. Incerc sa imi dau seama cum sa explic dar se pare ca odata ce sunt la calculator pur si simplu nu-mi mai vin cuvintele asa de usor.

Ma scufund in mine si cred ca voi face mai greu pentru cei care vor interactiona cu mine sa ajunga la mine. E ce voi ati numi uracios sau aricios. Simt nevoia masochista de a-i da pe toti la o parte, desi undeva in interior imi doresc ca cineva sa ramana acolo pe baricade si sa ajunga intr-un final la mine. Dar voi face treaba asta mai grea pentru altii. Stiu ca oamenii sunt puturosi cand e vorba sa depuna eforturi pentru a ajunge la altii, asa cum probabil sunt si eu, asa ca nu ma astept la minuni. Stiu cum bate vantul in zona asta.

De ce oare cand stau intins pe canapea imi vin tot timpul cuvintele in minte pe care sa le scriu aici, fie ca sunt bune sau rele, dar cand ma asez aici pur si simplu nu mai vine nimic asa de la sine. Ei bine, ma opresc aici.

Author: No One
•luni, octombrie 22, 2012
Daca as avea curaj si daca as avea posibilitatea as pleca in lume. Oriunde. As lasa casa asta unde stau, as lasa oamenii in urma si m-as duce. La inceput de curiozitate sa vad daca viata asta nomada mi-ar prii. Si daca ar fi asa atunci asta as incerca sa fac in restul vietii mele. Sa ma duc din loc in loc. Nu as vrea sa am un loc de munca stabil la un birou. Nu. Probabil nu mi-as face o familie. As fi doar eu, un calator prin lumea asta. Nu e vorba de o dorinta de a vedea lumea, de vedea locuri, nu neaparat, ci e mai degraba dorinta mea de a fi calator, de a-mi trai un destin. Poate intr-o zi m-as satura si m-as aseza undeva la locul meu. Dar sper sa fie cat mai tarziu posibil. Nu vreau, poate, sa apartin undeva sau cuiva. Poate as vrea sa-mi duc singuratatea la un alt nivel. Nu stiu, dar daca as putea as face-o. Macar sa vad daca mi se potriveste.

Dar e putin probabil. Am nevoie de o anumita siguranta sa fac asta, siguranta pe care nu o am. Oricum in mintea mea povestea asta e putin putin mai fantastica :P Pana la urma e o poveste, o fantezie.

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•sâmbătă, octombrie 13, 2012
Mi-am facut clatite la 5 dimineata. M-am gandit, uitandu-ma la al meu, ca-mi plac cainii care stau cuminti si tacuti cand ii mangai. I-am dat si lui o clatita, prima pe care am facut-o. Am terminat o carte. M-am gandit la cum sa am o prietena surdo-muta, cum am comunica prin semne, cum as atinge-o ca sa stie ca sunt acolo, cum as dansa cu ea chiar daca ea nu-ar auzi melodia. Am ascultat din nou Pink. Am scris pe blog.

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•joi, octombrie 11, 2012
M-am intors. Si acum, stand aici in fata monitorului si scriind, ascult din nou Pink. Abia asteptam sa aud inca o data melodia asta.

Cand trenul pleca dintr-o gara de pe traseul sau am vazut cum i se facea resuscitare unui om. Dar trenul nu s-a oprit. Si dupa un numar de secunde m-am reapucat de citit. Acum scriind aici ma gandesc ca poate era un exercitiu. Poate. Dar nu vom stii niciodata.

Pentru cine a vazut filmul va stii ce scriu acum. Closing the loop.

Mi-am luat o tastatura neagra imediat ce am ajuns. Cea veche mi-au confiscat-o ai mei. Dar oricum aia era veche de aproape zece ani si luata tot cand cea dinaintea ei a fost tot confiscata. Acum toate piesele (tastatura, mouse, monitor, unitate, boxe, casti) calcului meu sunt negre, eventual si cu ceva argintiu. Asta noua e cam incomoda totusi cand scriu.

Pe o masa ticsita cu pahare goale, zace o masina de scris cu o foaie de hartie roz gata pregatita. Pagina e neinceputa, dar sunt convins ca-ntr-o buna zi acolo va fi un mesaj pentru mine. Astept.

Jean-Dominique Bauby (Le scaphandre et le papillion)

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•miercuri, octombrie 10, 2012
Stau si scriu din micul meu colt. In miez de noapte. Trebuie sa plec si sunt somnoros. O sa citesc pe drum. Ar trebui sa dorm dar nu vreau. Si daca nu vreau, nu vreau. Pink... du-ma departe.

Incepe sa nu-mi mai pese daca sunt citit. Si cred ca e mai bine asa.

Stiu deja ca sunt singur. Si vreau sa simt tot timpul senzatia pe care o simt chiar acum. O singuratate care ma alina. Voi nu veti fi alaturi de mine. Nu, nu veti fi cu adevarat. Veti fi doar oameni care trec prin viata mea. Singura constanta sunt eu.

Eu stiu mai bine.

I'm the kid that falls. Suna versul. Trebuie sa incep sa fac micile lucruri care vreau sa le fac. Chitara, pian, fotografie, sala, baschet, voluntariat unde sa incerc sa ajut oameni, scris. Macar una dintre ele. Si un tatuaj daca voi fi convins de unul pe care vreau sa-l tin pe mine toata viata. Acum vreau sa-mi tatuez o mare cicatrice pe spate. Ca sa se uite oamenii ca niste prosti la el cand imi voi da tricoul jos.

Cand am fost la nunta acum o luna stateam la masa singur fara o prietena si ma uitam la gagici cum dansau si la toti asa zisii aia barbati care stateau ca niste mui la masa uitandu-se la tipele lor cum dansau singure. Sau si mai rau stateau ca niste fraieri la masa cu tipele lor si nu faceau nimic. Cica barbati. Eu as fi vrut sa am pe cineva langa mine si sa o scot la dans. Tipele adora sa danseze fraierilor. Stiu ca sunt o cizma la dans si ca m-as fi temut sa nu se uite lumea la mine si sa sa faca misto dar atunci, la masa aia, as fi vrut sa fi avut o ea pe care sa o iau de mana si sa dansez cu ea. Gagica-mea ar fi meritat asta.

Dar nu am scris asta, dupa, din cauza lui Seth si a cardului. Fuck you all. Deciziile imi apartin. La fel si visele. Fuck off.

Acum o las pe Pink sa cante. In repeat :)

I don't mind it, 
I don't mind it at all.
It's like...

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•marți, octombrie 09, 2012
Iti dai seama cat de mult le pasa oamenilor de tine dupa cata atentie iti dau (sau: how much shit they give about you).

Si totusi desi cred ca asta e valabila in cazul meu, asta s-ar putea sa nu fie valabila si in alte cazuri. De exemplu daca primesti multa atentie de la oameni asta inseamna ca oamenilor respectivi le pasa de tine? Atentie nu este egal cu a ii pasa cuiva de tine. Sau, de exemplu, eu am darul asta "minunat" de a nu depune eforturi de a da atentie unor oameni desi imi pasa de ei. Asa ca logica mea de mai sus are gauri in ea.

Si totusi nu pot sa nu o spun, subiectiv vorbind, ca totusi mi se aplica.

Si daca mi se aplica atunci cine e (mai) vinovat pentru asta? Ei care nu o fac sau eu care nu ii incurajez sa o faca?

ta hand om dig cititorule