Author: No One
•joi, noiembrie 29, 2012
Genericul de final al filmului Snow White and the Huntsman pe melodia lui Florence and the Machine. Mie imi place la nebunie. Dati si voi un play :)


Author: No One
•luni, noiembrie 26, 2012
Oamenii... sunt atat de ignoranti si de stupizi. Sa ma ierte Dumnezeu dar chiar e asa de greu sa incerci sa il intelegi pe un altul fara sa sari repede la concluzii? Incearca sa intelegi ca oamenii sunt diferiti, se exprima diferit, au lucruri de spus, altele decat vrei tu sa auzi, lucruri care le influenteaza viata. Dar nu, de ce sa intelegi? Pentru ca ti-e lene. Da, ptr ca esti puturos si nu incerci sa vezi in afara curtii tale. Asa ca, omule, oriunde esti tu, sper sa nu-ti aud debitarile si judecatile si concluziile tale. Scuteste-ma. Te rog fa-ti un blog unde sa te scurgi acolo, asa cum fac eu in al meu. Nu e nevoie sa poluezi pe toata lumea. N-am nevoie de stupiditatea ta.

ps: folosesc "omule" nu referindu-ma la cineva anume ci adresandu-ma (ca isi cand ar fi cineva in fata mea) in timp ce scriu asta.
 
Author: No One
•luni, noiembrie 26, 2012
If you ask me how I'm doing
I would say I'm doing just fine
I would lie and say that you're not on my mind


ps: si eu m-am gandit la chestia asta in anumite momente cu anumite persoane, si cred as minti din nou daca ar fi sa am o situatie asemanatoare in viitor. Titlul si versurile nu vorbesc despre prezent, o zic ca sa fiu clar.

Author: No One
•duminică, noiembrie 25, 2012


ps: dragii mei, lasati-le pe tipele alea plapande si sensibiloase cu fustite roz si fundite in par, astea sunt femeile adevarate, f.u.b.a.r. - fucked up beyond all reason/recognition/repair.

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 24, 2012
Buna copiii :) Da, ma tot jeneaza rinichii dar nu ne intereseaza asta acum. Hai sa va zic o chestie mica ce am auzit si ma priveste si pe mine se pare.

Maica-mea are o prietena (o stiu si eu, ne cunoastem bine), ea are o fata si fata asta are o colega. Si ce aflu eu azi, dupa ce ma trezesc din somn? Ca colega respectiva, fata de 18 ani, impliniti acum cateva saptamani, m-a vazut la biroul prietenei mamei si i-am cazut cu tronc. Am aflat ca (colega adica) s-a suparat pe fata prietenei ca nu m-a invitat si pe mine la ziua ei. Fata e amorezata se pare, din ce aud :)) Adica de astă vara pana acum, daca ma vroia la ziua ei de nastere. Ce sa le faci fetelor astea de 18 ani :P Sincer, eu nici n-am retinut-o asta vara. Stiu ca par mistocar dar nu o cunosc si desi le stiu pe prietena mamei si fata ei, nu tin legatura cu ele. Asa ca e de inteles de ce fata nu a pus o vorba la mine sa ajung la ziua colegei ei. Plus ca e o pustoaica amorezata de 18 ani. Ce sa fac eu cu ea? E mica, nu o cunosc deloc si nu stiu cum arata (ptr ca sunt superficial, v-am zis :)) ) E putin flatant dar va trece peste asta. Si nici nu sunt boyfriend material acum (sincer nici nu stiu cand voi fi). N-am chef de chestii de astea cu inimioare si plimbat prin parc. Sunt prea blazat ptr prostii din astea. Pustoaicele pot sa viseze la basme in continuare, intr-o buna zi se vor linisti si ele.

Poate par dur si aiurea aici dar asta e.

ps: stiu ca e corect "voia" si nu "vroia" dar, imi pare rau, aici eu fac regulile. Adica imi permit sa o fac pe agramatul. Dar numai aici totusi.

ps 2: stiti ce mi-ar fi atras atentia? Daca ar fi pus mana pe telefon (atat mama cat si fiica ei il stiu, l-ar fi putut afla de la ele) si m-ar fi sunat. Dar fetele sunt fete. Dupa ciresi si alte prostii :P

Author: No One
•joi, noiembrie 22, 2012
Vroiam sa merg la targul de carte Gaudeamus de la Romexpo. Guess what? Au inceput sa ma deranjeze rinichii (nu ma dor, dar simt o stare de discomfort in zona lor). Asa ca daca nu ma lasa pana duminica atunci ma ling pe bot de mers acolo. Acum mori de ciuda, John. Yeap.

Author: No One
•joi, noiembrie 22, 2012
Enjoy :)


Author: No One
•marți, noiembrie 20, 2012


Author: No One
•duminică, noiembrie 18, 2012
I-am ascultat ieri la un club din orasul meu. Am mers cu niste prieteni de familie. Deah, ma culturalizez si eu :P Interesanta formatie. Canta jazz, dupa cum v-ati dat seama, acela originar din New Orleans. Stilul asta de jazz este specific anilor 1910-1920, perioada in care se numea si ragtime.

Vad ca formatia in alte parti (clipuri, poze) apare cu vreo 1-2 membrii schimbati. Eu i-am vazut in formatie de 6 printre care era si o tipa (care canta). Ce sa zic? Placuti si o experienta noua.

Pun si un clip dragut cu ei din Germania (vad ca orasul Cologne e de fapt Koln) si las si un link cu alte clipuri pe YouTube (unele filmate si in Romania).


ps: ii am la Friends pe pagina mea de Facebook (are acelasi nume ce il am si aici)

Author: No One
•vineri, noiembrie 16, 2012


These are my words
That I've never said before
I think I'm doing okay
And this is the smile
That I've never shown before

Author: No One
•vineri, noiembrie 16, 2012
Gasesc ciudat intr-un sens inofensiv sa ai prieteni pe facebook si sa ii ai acolo doar in lista. Nu vei vorbi cu ei pe fb si nici nu ii vei intalni. M-a apucat nebunia astazi si am dat o serie de friend requesturi la un numar de tipe dragute (ptr ca sunt superficial :P; chiar sunt), majoritatea din strainatate, si stiu ca cele care au acceptat (sau vor accepta) vor fi doar acolo cu poza. Si am doar 25 de prieteni in total acolo (numai femei bineinteles :)) ), si doar cu o parte max de 10 pers chiar mai schimb un cuvant (in general comentand undeva, uneori si pe chat). Va imaginati cum sa ai 500 sau 1000 de persoane acolo? "Prieteni" e un cuvant foarte subtire pe fb. As putea sa zic amici in schimb dar macar amicii cred ca isi si vorbesc, macar 2 vorbe acolo. Oameni pe care ii cunosc? Pai nici macar nu-i cunosc. Majoritatea prietenilor nostrii de pe fb sunt doar profile. Pagini cu postari si poze. Noile bloguri ptr o noua generatie.

Sa nu intelegeti ca ma plang ca unde sunt prieteniile cum erau "mai demult" (inainte de net adica, sau macar fb) sau ca s-a denaturat cuvantul. Nu ma deranjeaza. Doar constat ciudatenia asta. Cred ca ati constatat-o si voi.

ps: i-am dat si tipei din excursie friend request. Daca accepta, nu-i voi zice cine sunt si nici nu voi incerca sa vb cu ea. Poate nu o sa ma credeti dar asa voi face.

Author: No One
•vineri, noiembrie 16, 2012
How we need another soul to cling to, another body to keep us warm. To rest and trust; to give your soul in confidence: I need this, I need someone to pour myself into.

Silvia Plath

One day I will find the right words, and they will be simple.

Jack Kerouac, The Dharma Bums


Ambele sunt de pe tumblr-ul lui Z.e. E singurul site personal pe care-l mai citesc acum.


ps: nu sunt o persoana curioasa :)

Author: No One
•vineri, noiembrie 16, 2012


You can go your own way
Go your own way
You can call it
Another lonely day
 
Author: No One
•joi, noiembrie 15, 2012
Off, ma invat sa nu mai am asteptari. Si, daca ma stiti, sunt un om cumva sceptic. Am ceva optimism in mine dar e undeva in interiorul meu, nu se vede dinafara. Mai visez, si visele sunt dulci, dar numai atat mai sunt: vise. Realitatea e realitate, sau macar realitatea cum o vad eu.

Nu voi avea pe nimeni. Da, voi avea prieteni (adica persoane cu care porti conversatii), poate si o gagica acolo, poate mi-o voi trage intr-o zi, dar nu voi avea pe nimeni. Stiti voi, in sensul ala, ca ai pe cineva langa tine, ca esti inteles si ascultat, sa iti imparti viata cu cineva. Nahh. Vise. De asta probabil nu ma voi casatori pentru ca daca nu gasesc acea persoana atunci nu merita sa ma chinuiesc cu cineva (si sa o chinuiesc si pe ea) de dragul de a arata lumii ca esti casatorit. Nu conteaza.

Seth era mirat ca de ce nu vreau sa mi-o trag. Cu cine? Cu o gagica acolo care nu inseamna nimic. N-are rost. Waste of fucking time. Dar n-aveti cum sa intelegeti, numai daca sunteti in pielea si mintea mea. Ceea ce nu sunteti. Asta am constatat cu cîrdul lui Seth (adica cine a fost de acord cu el). Nu intelegeti. Vedeti numai asa cum ati trai voi, nu cum as trai eu. Dar ma rog, n-ar trebui sa mai deschid subiectul asta. Intr-un fel atunci mi-am dat seama ca n-are rost sa stau la discutii despre viata mea. Atunci am inchis portile.

Oamenii vor doar conversatie, eu vreau ceva mai mult. Dar asta sperie intr-un fel. Si inteleg. Asta ma sperie si pe mine cand vine din partea altora.

Mi-ar placea sa stau cu cineva la masa, sa bem putin vin si sa discutam toata noaptea pe un balcon sub stele. Sa zicem orice si nimic, despre noi si despre lume, sa ne uitam in ochii unu altuia si sa intelegem fara sa zicem. Sa intelegem momentul si vorbele si sa zambim. Sa ne deschidem si sa o facem fara frica si sa savuram momentul stiind ca asta e rar. Cei ce citeau mai demult se intrebau cum poti sa te deschizi atata aici. Pai ca sa vezi, eu sunt la masa aia deja, pregatit, doar astept sa vina persoana potrivita si sa se aseze si ea acolo. Si i-as zice orice stiind in acelasi timp ca poate de dimineata va pleca si nu va mai veni. Va trebui sa ma impac cu ideea dar sa fiu multumit ptr noaptea aia. Ce pot sa fac altceva? Viata merge inainte.

Dar cum am zis, nu am asteptari. Visele sunt vise. Ptr placerea mea. Viata se traieste in alta parte.

Later Edit:

This road is going nowhere
And these, these shoes are worn too thin
There's always should haves where I'm going
There's always could haves where I've been

And all the things that I've said

And the road up ahead don't mean nothing, don't mean nothing
And the things that I've done and the man I've become disappear
I wish I was anywhere but here

There's always footsteps from behind me
Why don't they ever read the writing on the wall
And all the time I've spent rewinding
It might mean nothing, it might mean nothing at all

And all the things that I've said
And the road up ahead don't mean nothing, don't mean nothing
And the things that I've done and the man I've become disappear
I wish I was anywhere but here

The bed next to me is empty
Just like the... the shell I'm still trying to fill
The things put in life to tempt me
They won't ever, they might break my will

And all the things that I've said
And the road up ahead don't mean nothing, don't mean nothing
And the things that I've done and the man I've become disappear
I wish I was anywhere but here
Wish I was anywhere but here

Anywhere But Here

Even Later Edit:


Author: No One
•miercuri, noiembrie 14, 2012


Author: No One
•miercuri, noiembrie 14, 2012
Iar vreau sa vorbesc cu cineva. Si stiu de unde vine. Am lasat un mail unei persoane, care nu e din Ro, ca atunci cand vine prin tara sa imi dea un semn, poate stam la o vorba. Mi-ar placea sa vorbesc cu ea. Dar desi ma gandesc cum e sa vorbesc cu ea sau ce am putea sa discutam, incerc impotriva oricaror ganduri sa nu am asteptari. Poate nu ajunge sa-l citeasca si se pierde undeva printre celelalte mailuri, poate il citeste si apoi uita, poate nu vrea, poate i se face frica si nu imi raspunde. Asa ca incerc sa nu ma alimentez cu asteptari ptr ca asa voi fi dezamagit. Si nici nu ii voi mai scrie sau ii voi aduce aminte despre asta ptr ca nu vreau sa o bat pe umar de fiecare data cu asta. Si nici nu imi place sa insist ca sa ma vad cu sacii in caruta. O data e de ajuns, daca nu vom vorbi, nu o vom face.

De ce cu ea? Ptr ca simt ca ar putea sa ma asculte si sa ne intelegem bine (si poate sa ma inteleaga), ptr ca vreau sa am incredere in ea, ptr ca am nevoie sa vorbesc cu cineva si poate ea ar fi acel cineva. Si ptr ca, ma gandesc acum, o vad intr-o lumina buna si mi-e draga datorita chestiei asteia. Nu ma gandesc la mai mult de o data si o discutie. Doar vreau sa vorbesc cu cineva.

Sunt pe site-ul asta de socializare OkCupid si mai intru cand am chef de viata. Cred ca, in secret, o fac ptr ca vreau sa vorbesc cu cineva. Las mesaje ici si colo dar nimic. Cel mult se uita la profilul meu. Mai primesc cu pipeta un mesaj la care raspund si care nu e urmat de un doilea. Asa ca ptr mine Okcupid e de cacat. Sunt cam radical in ce spun si probabil asa este, dar am senzatia asta tampita ca trebuie sa pup in cur pe una sau pe alta ca sa vorbeasca cu mine. Fuck you. Acum ii inteleg pe tipii care se uita la tipe si vad numai printese simandicoase. Dar vad si partea lor, a tipelor, care sunt bombardate constant cu mesaje de la idioti si nesimtiti. Asa ca cei ca mine sunt prinsi in rahatul asta.

E asa de trist cand femeile cer sa fie vazute asa cum sunt ele dar cer de la noi sa ne dam peste cap sa fim ce vor ele si nu ce suntem noi. Generalizez dar exista si ideea asta. "Ne vom da noi seama pana la urma" Nu, nu va veti da seama. Probabil ptr ca atunci cand va trece unul prin fata voastra nu veti fi atente. Va veti uita dupa altceva, veti astepta altceva, veti visa altceva. Si cand va veti prinde (daca o veti face), tipul probabil deja a trecut.

Aceeasi chestie cred ca se poate aplica si barbatiilor care cer de la femei sa fie ce vor ei (probabil o pitipoanca de late night show) si se plang, intre timp, unde sunt femeile adevarate. Pai alea au trecut pe sub nasul vostru cand voi va uitati dupa silicoane.

Traim intr-o lume trist de stupida. Si din pacate ea naste victime colaterale care la randul lor vor naste intr-o zi alte victime colaterale.

Dar ca sa rasfrang lumea la lumea din interiorul meu, eu acum vreau sa vorbesc cu cineva. Mai bine zis sa simt ca intradevar vorbesc. Dar vreau sa fie cineva ales de mine :)) (rad eu autoironic) so... . So.

ps: fara legatura cu ce am scris, doar ca imi place cum suna... o melodie



ps2: recitind ce am scris am ajuns la concluzia ca un blog personal nu trebuie sa fie politically correct

Author: No One
•marți, noiembrie 13, 2012


Author: No One
•duminică, noiembrie 11, 2012
Keira Knightley sexy si adorabila cu parul ei scurt. Roxana Ionescu dulce si lipicioasa cu o personalitate de milioane. Astea sunt femeile adevarate. Un fel de sweetheart for your soul.

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 10, 2012
Sunt de acoird cu moartea asistata (assisted death), dar sa se intample sub niste conditii stricte. E mai numita de unii si sinucidere asistata (assisted suicide) dar cum voi incerca sa arat, conditiile sub care cred ca trebuie sa se desfasoare vor arata de ce nu o consider o sinucidere.

Stiu ca in Elvetia si in Belgia e legalizata, iar Elvetia accepta si straini sa faca asta acolo. Cred ca este legala si unele state americane. Citesc acum pe wilkipedia ca e leagal si in Olanda si Lxxemburg.

Din putinul pe care-l stiu, stiu ca in tarile unde este legalizata se face intr-o forma organizata si ca "substanta" care ii aduce moartea celui bolnav este data omului sa si-o administreze singur (o bea). Probabil daca cineva ii administreaza asta se poate considera omucidere, asa ca sa nu existe complicatii legale si etice (oameni, doctori care nu vor sa faca asta) se lase pacientul sa faca asta. E posibil sa existe si instante in care altcineva decat cel ce vrea sa moara poate face asta dar nu ma avant in astfel de explicatii daca nu stiu bine daca e asa sau nu.

Acum, ce vreau eu sa zic prin conditii e in primul rand ca asta trebuie sa se faca intr-un cadru legal si organizat adica sa nu se permita sa faca fiecare dupa capul lui. Ar trebui sa se aplice numai celor cu boli incurabile care au ajuns in stadiul in care nu mai pot face absolut nimic. Adica nu sunt de acord cu moartea asistata a celor care vor sa se sinucida fara sa fie pe moarte sau cei care inca pot sa aiba acces la un tratament. Numai atunci cand nu mai exista nici o posibilitate, oricat de mica, atunci se poate recurge la asta. O alta conditie ar fi ca atata vreme cat cel bolnav nu a ajuns intr-un stadiu avansat al bolii acesta sa nu i se permita sa faca asta. Numai atunci cand el nu mai poate fi activ (fizic, dar si mental) si cand suferita si durerile sunt prea mari atunci sa se faca asta. Eu vad moartea asistata ca o modalitate de a-l feri pe om de o moarte lenta si foarte dureroasa. De exemplu in cazul cancerului spre final esti o leguma, slab si frant, tinut constant sub medicamente ca sa nu ai dureri, imobilizat intr-un pat. Un om n-ar trebui sa sufere ca intr-o tortura numai ca sa aiba cica o moarte "onorabila". El are dreptul sa aiba o moarte linistita si fara suferinta. Sunt unele boli care te afecteaza incet incet, practic tu mori cu incetinitorul, nu e ca un infarc in care poti sa mori pe loc. Aici agonia e ora de ora, zi de zi. In asta as sustine moartea asistata.

Um alt lucru ar fi ca evaluarea sa fie facuta numai de un doctor si ca acesta sa arate cand nu mai este cale de intoarcere (recuperare prin tratament) si cand se agraveaza situatia. Asa s-ar evita toate situatiile in care cineva alege sa moara desi nu are nimic (ptr ca are depresie cronica de exemplu sau o boala psihiatrica care il predispine spre suicid) sau daca mai are sanse de recuperare. Ideea e ca atat timp cat mai poti sa stai pe picioare sa mergi inainte cu viata ta iar atunci cand nu mai poti si situatia trece peste o limita a suportabilului sa apara aceasta optiune. O alta chestie ar fi ca cei ce se ocupa de asta sa aiba posibilitatea sa se ofere voluntari daca vor, nu sa fie obligati, iar ca cei care se ofera sa faca asta (fie personal medical ori personal calificat) sa fie si bine instruiti (chiar si sa abordeze situatia cu bolnavul la nivel psihologic, ptr ca psihicul e la fel de important ca si fizicul) dar si testati periodic psihologic ca sa se vada daca fac fata. Daca nu fac ar trebui sa nu mai faca asta. Nu e usor sa asisti la moartea cuiva si nimeni nu trebuie sa ajunga sa fie afectat intr-un sens pur negativ de asta.

Treaba mai spinoasa e cand pacientul mai e capabil sa ia o decizie constienta si cu discernamant. In unele stadii ale bolii bolnavul nu mai este asa de constient. Ideea ar fi ca acesta sa-si dea acordul cand inca mai este capabil mental sa o faca (ceva in genul donatului de organe, desi nu le aseman pe cele doua) si sa o faca numai el, nu altii (altfel s-ar evita situatia in care altii i-ar vrea moartea). Pe langa actele semnate ar trebui ca acesta sa fie consultat periodic sa se vada daca isi mentine pozitia (si daca argumentele sale sunt solide) ca se vada ca nu e un "moft". Adica selectia sa fie foarte riguroasa.

Dar ca lucrurile sa fie riguros facute trebuie facuta o baza legala (de la care se porneste) foarte bine inchegata, care nu aiba portite ce pot fi speculate, sau interpretate intr-un sens extrem de larg (nu poti in mod normal, fara sa impui, sa eviti total interpretarea, doar o poti minimiza cat de mult poti). Cadrul legal trebuie sa fie teapan, de nezdruncinat, si cat mai obiectiv posibil. Tot timpul vor mai fi doze de subiectivitate, traim intr-o lume umana pana la urma, dar la fel ca si interpretabilitatea si acesta sa fie redusa la un minim cat mai mic posibil.

Eu asa as face lucrurile. Dar din pacate nu e ca mine si oamenii nu sunt stricti ca mine si doritori ca lucrurile sa fie cat mai clare posibil. Ideea e ca daca tot faci ceva sa o faci bine de tot, nu sa o faci de mantuiala. Cand e o treaba serioasa abordezi treaba foarte serios, din toate unghiurile posibile si incercand sa nu-ti scape nimic.

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 10, 2012

Things they change my friend


Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 10, 2012


Sam Mendes este regizorul lui American Beauty, Road to Perdition, Jarhead si Revolutionary Road, iar Skyfall ar trebui sa stiti ce este. In continuare, daca nu stiti Andrew Garfield si Emma Stone sunt un cuplu acum iar ce imi place in acest interviu e atat interactiunea dintre ei cat si cat de treaba sunt ei ca oameni. Plus niste raspunsuri foarte bune si naturale.


Author: No One
•vineri, noiembrie 09, 2012
Nu-mi place cand oamenii nu sunt corecti cu mine *pufnesc* Mda, dezamagitori mai sunt oamenii. Ce senzatie tampita e cand iti dai seama ca nu poti conta (in sensul ca nu poti sa ai incredere) pe nimeni. Toti isi au damblaua lor. Nu m-ar deranja asta daca nu m-ar afecta si pe mine. Dar ajunge si la mine pentru ca fiecare nu-si poate tine tampeniile ptr ei. Nu am chef de voi si de prostiile voastre. Dar banuiesc ca trebuie sa traiesc in continuare printre voi. Mda, ce bucurie.

Ma simt singur. Dar nu singur-nu e nimeni aici-nu vorbeste nimeni cu mine, chestii din astea, ci in sensul ca nu e nimeni sa-mi imparta gandurile, sentimentele, prostii de astea. Nimeni sa intelega asa cum inteleg eu, sa vada cum vad eu..Toti, ptr mine, sunteti acolo departe in lumea voastra si v-o traiti numai cu nasul in ea. Credeti ca vedeti  in afara dar nu o faceti cu adevarat. Doar voi in jurul vietii voastre plina de drame si prostioare. Fiecare ne traim drama, mda drama noastra de toate zilele. Un fel de first world problems.

Ceea ce ma diferentiaza pe mine de multi dintre voi e ca eu imi dau seama ca fac aceeasi greseala ca si aceea impotriva careia ma revolt. Eu sunt constient de mine, constient cum stau lucrurile cu mine. Macar in mare. Nu ma pacalesc ca altii ca sunt o victima a altora. Nu sunt. Altii ma ating pe mine, si eu ii ating pe altii. Altii imi gresesc si eu gresesc la randul meu catre altii. As vrea sa fiu mai bun decat asta, sa nu afectez, dar... nu cred ca e cazul cu mine. Chiar mi-as dori sa fie cazul, sa ma ridic din mocirla asta, dar... sunt un muritor, un numar intr-o statistica, ca si voi. Nu suntem asa de speciali pe cat am vrea sa credem despre noi. Si totusi... culmea, suntem, cumva, intr-un fel, speciali.

N-ar trebui sa vreau atentie, n-ar trebui sa vreau aprobarea celorlalti, n-ar trebui sa vreau sa impresionez pe nimeni. Ar trebui sa nu-mi pese. Sa nu dau doi bani pe altii. De ce sa vreau atentia voastra? Nu are nici o valoare. Nu-mi face viata mai buna sau mai fericita. Caut omul care sa-mi redea increderea in mine. Dar omul ala nu exista. O fi murit la putin timp dupa ce m-am nascut, cine stie?

N-ar trebui sa depind de voi. Sa nu-mi pese. Eu sunt singurul care face jocurile in viata mea si ar trebui sa traiesc viata asa, in modul asta. Eu, stapanul vietii mele, fara voi sa-mi influentati sau sa-mi decideti viata. Eu, stapanul vietii mele.

Culmea, parca izolat in virtual imi ofera o mai mare libertate. Cel putin asa-mi pare acum. Voi vedea pe parcurs.

Voi aveti nebuniile voastre, eu doar vreau sa-mi traiesc viata in liniste. Daca linistea asta pentru mine inseamna eu cu mine atunci sa fie asa. Recunosc ca ma atrage gandul. Dintotdeauna m-a atras. Eu nu sunt un om care sa ma trag de sireturi cu oamenii, sa stau la o bere cu baieti si sa vorbesc porcarii, sa ascult toate prostiile de pe lume. Nu sunt. Nu am abilitatea asta. La un moment dat mi se face sila. Unora li se potriveste asta, mie nu. Probabil ca in timp mi s-a format caracteristica asta.  Nu vreau sa o tratez ca pe o tumoare. Face parte din mine, eu asa sunt, de ce sa fiu ca altii? Altii sa fie cum vor ei, eu vreau sa fiu cum vreau eu.

Asta am ingropat se pare. Ideea de a-mi pasa. Imi pasa mai putin acum. Am devenit ca voi. Si culmea eu m-am impins aici. Eu cred ca tu iti ai viata in propriile maini. Tu decizi cum va fi viata ta. Daca esti nemultumit atunci sa stii ca, din partea mea, tu te-ai adus acolo. Poti sa dai vina pe altii, si chiar cred ca altii te pot influenta, chiar mult, dar la sfarsitul zilei tot tu decizi ptr tine. Nu o fac altii ptr tine. Asta e o iluzie. "Dar m-a obligat sa fac cutare lucru". Dar cine te-a pus sa ti se faca frica si sa faci ca el/ea? Putea sa nu-ti fie si sa fii multumit acum. Dar ti-a fost si astfel tu ai decis ptr tine."Dar n-am facut nimic. De ce merit asta?" Pai, tocmai asta e, n-ai facut nimic. Si as putea continua. On and on.

Inainte ma temeam ca nu va citi nimeni ce am scris, mai ales cand scriam o postare lunga sau cand scriam multe postari intr-o zi. Acum nu-mi mai pasa. Nu conteaza. Eu, tot ce pot sa fac e sa scriu. Daca se citeste ok, daca nu, nu. Nu conteaza. Daca e sa ajunga undeva va ajunge. Ma mai temeam sa nu sar calul. Dar nici asta nu conteaza. Eu trebuie sa scriu. Atat. Tot ce vine. Restul e cancan.

"...and the radio"

Author: No One
•joi, noiembrie 08, 2012
Cum sa explic asta? In mintea mea acum, probabil era dintotdeauna, daca as vrea sa fiu cu o fata, sa am o relatie, hai sa zicem ca s-ar intampla, as vrea sa fie asa cum imi doresc. Cum imi imaginez probabil. Nu cred ca m-as multumi cu mai putin. Dar stiu, stiu, ca ceea ce iti imaginezi nu se poate raporta la realitate. Idealul tau asa cum il vezi, nu ca nu e comparatibl cu realitatea, ci pur si simplu realitatea, viata, iti aseaza, sa zicem, altfel masa. Dar eu imi doresc ce imi doresc. Mai putin... e mai putin. Asa ca sa zicem ca din punctul asta de vedere chestia asta tine de mine, de mintea mea.

Plus ca mai e partea sexuala a lucrurilor, unde sunt, sa zicem, complexele mele. Si aici, in mare, e tot vorba de mintea mea.

Si asta e. End of story.


Author: No One
•miercuri, noiembrie 07, 2012
My soulmate is dead now. She knew too much. Sadly, I had to kill her. Now she's buried in the backyard, earth still fresh, with a shovel stuck into the ground above her.

Now no woman will ever reach me. Even if I want it to. If. I don't believe in such things anymore.

Author: No One
•marți, noiembrie 06, 2012
Ma uit asa din click in click pe FB si gasesc numai tzarani si tzarancutze Genul ala de oameni pe care nici nu stii ca exista pe lumea asta. Probabil ca sunt mai prostut eu ptr ca nu sunt intr-o situatie sa ma intalnesc cu ei zi de zi. Asa ca sunt ferit de realitate. Dar si cand ii vad ma loveste realitatea in toata splendoarea sa. Se pare ca eu traiesc in alta lume. Ati putea zice in interiorul meu, in "lumea" mea. Si acolo nu ma intalnesc cu astfel de specimene. Dar probabil e doar o chestiune de timp cand si eu voi fi pus la punct de viata si voi avea de a face cu ei ceva mai mult decat sa trec pe langa ei pe strada. Pana atunci sunt protejat si izolat in lumea mea de lumea reala. Aia urata adica. Ca trag nadejde ca exista si o lume reala frumoasa.

In rest abia am terminat de vazut un film cu Chloe Moretz si am luat de la biblioteca niste carti de Soljeniţîn pe care le voi citi azi, maine.

Urata lumea asta cand o privesti din interior.

Author: No One
•luni, noiembrie 05, 2012
Daca as putea face numai un lucru bun in lumea asta as facea o lume mai buna ptr femei. Daca unii se ocupa de foamete, altii de educatie, altii de cancer sau alte boli, eu as alege asta. Violenta domestica, violurile, prostitutia, drepturi egale, educatie, sanse egale la un loc de munca sau la un post de conducere, toate chestiile astea care ne-ar scoate din patriahat (men's world) dar nu ne-ar aduce in matriarhat ci ar crea o lume unde sa fim pe aceeasi treapta. Dar bineinteles nu voi face asta (prea comod si poate prea temator) si apoi poate gresesc si eu aici, cine imi da dreptul ca eu, un tip, sa vin sa salvez femei? Oare nu e si asta un fel de afirmare a unei "superioritati"?

Author: No One
•vineri, noiembrie 02, 2012
Cred ca am inceput sa vad femeile ca niste 'obiecte" intr-un context mai mult sau mai putin sexual. Adica "ce bucata buna". In sensul asta. Nu ca as vrea sa le si fut, nu ma gandesc la asta cand ma uit la ele, doar ideea asta de "ce bucata buna".

Author: No One
•joi, noiembrie 01, 2012
Toti ne continuam viata. Nu stiu ce ramane in urma dar intr-un fel sau in altul mergem inainte. Nu vorbesc de evolutie, putem sa stagnam, dar viata noastra merge inainte.

Fiecare cu lumea lui care il inconjoara. Si uneori ne mai busim unii de altii. Asa, straini si necunoscuti.

Parca sunt o insula in mare. Numai eu. Asta e sentimentul meu de cand scriu blogul, sau chiar dinainte. Adica stiu ca sunt alte insule sau continente poate, alte vapoare, dar sentimentul ramane de insula undeva intr-un loc pe ocean.

Lumea mi se pare ciudata de pe insula mea. Uneori ciudata intr-un sens pozitiv, alteori ciudata asa cum sunt chestiile fascinante dar si stranii dintr-un muzeu. Dar poate de cele mai multe ori ciudata intr-un sens gri, stupid, dezamagitor, imperfect.