Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 10, 2012
Sunt de acoird cu moartea asistata (assisted death), dar sa se intample sub niste conditii stricte. E mai numita de unii si sinucidere asistata (assisted suicide) dar cum voi incerca sa arat, conditiile sub care cred ca trebuie sa se desfasoare vor arata de ce nu o consider o sinucidere.

Stiu ca in Elvetia si in Belgia e legalizata, iar Elvetia accepta si straini sa faca asta acolo. Cred ca este legala si unele state americane. Citesc acum pe wilkipedia ca e leagal si in Olanda si Lxxemburg.

Din putinul pe care-l stiu, stiu ca in tarile unde este legalizata se face intr-o forma organizata si ca "substanta" care ii aduce moartea celui bolnav este data omului sa si-o administreze singur (o bea). Probabil daca cineva ii administreaza asta se poate considera omucidere, asa ca sa nu existe complicatii legale si etice (oameni, doctori care nu vor sa faca asta) se lase pacientul sa faca asta. E posibil sa existe si instante in care altcineva decat cel ce vrea sa moara poate face asta dar nu ma avant in astfel de explicatii daca nu stiu bine daca e asa sau nu.

Acum, ce vreau eu sa zic prin conditii e in primul rand ca asta trebuie sa se faca intr-un cadru legal si organizat adica sa nu se permita sa faca fiecare dupa capul lui. Ar trebui sa se aplice numai celor cu boli incurabile care au ajuns in stadiul in care nu mai pot face absolut nimic. Adica nu sunt de acord cu moartea asistata a celor care vor sa se sinucida fara sa fie pe moarte sau cei care inca pot sa aiba acces la un tratament. Numai atunci cand nu mai exista nici o posibilitate, oricat de mica, atunci se poate recurge la asta. O alta conditie ar fi ca atata vreme cat cel bolnav nu a ajuns intr-un stadiu avansat al bolii acesta sa nu i se permita sa faca asta. Numai atunci cand el nu mai poate fi activ (fizic, dar si mental) si cand suferita si durerile sunt prea mari atunci sa se faca asta. Eu vad moartea asistata ca o modalitate de a-l feri pe om de o moarte lenta si foarte dureroasa. De exemplu in cazul cancerului spre final esti o leguma, slab si frant, tinut constant sub medicamente ca sa nu ai dureri, imobilizat intr-un pat. Un om n-ar trebui sa sufere ca intr-o tortura numai ca sa aiba cica o moarte "onorabila". El are dreptul sa aiba o moarte linistita si fara suferinta. Sunt unele boli care te afecteaza incet incet, practic tu mori cu incetinitorul, nu e ca un infarc in care poti sa mori pe loc. Aici agonia e ora de ora, zi de zi. In asta as sustine moartea asistata.

Um alt lucru ar fi ca evaluarea sa fie facuta numai de un doctor si ca acesta sa arate cand nu mai este cale de intoarcere (recuperare prin tratament) si cand se agraveaza situatia. Asa s-ar evita toate situatiile in care cineva alege sa moara desi nu are nimic (ptr ca are depresie cronica de exemplu sau o boala psihiatrica care il predispine spre suicid) sau daca mai are sanse de recuperare. Ideea e ca atat timp cat mai poti sa stai pe picioare sa mergi inainte cu viata ta iar atunci cand nu mai poti si situatia trece peste o limita a suportabilului sa apara aceasta optiune. O alta chestie ar fi ca cei ce se ocupa de asta sa aiba posibilitatea sa se ofere voluntari daca vor, nu sa fie obligati, iar ca cei care se ofera sa faca asta (fie personal medical ori personal calificat) sa fie si bine instruiti (chiar si sa abordeze situatia cu bolnavul la nivel psihologic, ptr ca psihicul e la fel de important ca si fizicul) dar si testati periodic psihologic ca sa se vada daca fac fata. Daca nu fac ar trebui sa nu mai faca asta. Nu e usor sa asisti la moartea cuiva si nimeni nu trebuie sa ajunga sa fie afectat intr-un sens pur negativ de asta.

Treaba mai spinoasa e cand pacientul mai e capabil sa ia o decizie constienta si cu discernamant. In unele stadii ale bolii bolnavul nu mai este asa de constient. Ideea ar fi ca acesta sa-si dea acordul cand inca mai este capabil mental sa o faca (ceva in genul donatului de organe, desi nu le aseman pe cele doua) si sa o faca numai el, nu altii (altfel s-ar evita situatia in care altii i-ar vrea moartea). Pe langa actele semnate ar trebui ca acesta sa fie consultat periodic sa se vada daca isi mentine pozitia (si daca argumentele sale sunt solide) ca se vada ca nu e un "moft". Adica selectia sa fie foarte riguroasa.

Dar ca lucrurile sa fie riguros facute trebuie facuta o baza legala (de la care se porneste) foarte bine inchegata, care nu aiba portite ce pot fi speculate, sau interpretate intr-un sens extrem de larg (nu poti in mod normal, fara sa impui, sa eviti total interpretarea, doar o poti minimiza cat de mult poti). Cadrul legal trebuie sa fie teapan, de nezdruncinat, si cat mai obiectiv posibil. Tot timpul vor mai fi doze de subiectivitate, traim intr-o lume umana pana la urma, dar la fel ca si interpretabilitatea si acesta sa fie redusa la un minim cat mai mic posibil.

Eu asa as face lucrurile. Dar din pacate nu e ca mine si oamenii nu sunt stricti ca mine si doritori ca lucrurile sa fie cat mai clare posibil. Ideea e ca daca tot faci ceva sa o faci bine de tot, nu sa o faci de mantuiala. Cand e o treaba serioasa abordezi treaba foarte serios, din toate unghiurile posibile si incercand sa nu-ti scape nimic.

This entry was posted on sâmbătă, noiembrie 10, 2012 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.