Author: No One
•marți, decembrie 31, 2013


Zilele de sarbatoare, de Anul Nou, de Craciun, de Paste, zilele de nastere sunt doar... zile. Cu zi si noapte, cu ore, minute si secunde. Noi le dam semnificatie, caci ele in sine nu au nici una.

Author: No One
•luni, decembrie 30, 2013
Ok, asta e ultima postare a anului (this if I don't get any crazy ideas :)) - LE: I did :P). Dar m-am gandit ca postarea ar inchide anul frumos. Nu am sa fac rezolutii ptr anul viitor, nu am facut niciodata. Sunt comod si nu ma tin de promisiuni.

Cum stiti, asta e o leapsa. Preluata de pe AnzhelaMovies (cu acordul ei :P). Am modificat-o putin, in sensul ca e o lista mai extinsa a filmelor care mi-au trezit interesul (datorita trailerului, povestii, regizorului, actorilor, etc), ordonata in functie de data de lansare din State (deci am exclus filme care au iesit acolo dar nu aici, cum ar fi Wolf of Wall Street sau Inside Lwellyn Davis de exemplu). Unde nu am stiut data, le-am pus la final (e precizat acolo). Am incercat sa pun un trailer la fiecare (postarea va fi teribil de lunga, ca spatiu) si acolo unde nu era am pus o poza. Cam atat.

So, without further ado, here we go.




Acest film este lansat intr-un numar limitat de cinematografe pe 25 decembrie (ca sa se califice ptr premiile pe anul 2013) dar lansarea sa mare e in ianuarie. Peter Berg (Hancock, Battleship) nu a scos niste filme prea rasarite in ultimul timp asa ca am fost sceptic la inceput, dar am aflat ca e un film de suflet al sau si mai ales ca e o poveste reala a unei trupe SEAL a carei misiune in Afganistan a esuat cu efecte dezastroase ptr ei. Plus cei patru actori din trupa sunt niste nume interesante.




Her are acelasi drum ca si Lone Survivor (dar si Labor Day de mai jos). Lansat prin festivaluri in 2013 ca sa prinda premiile, eventual si Oscarurile, e lansat in cinematografe in 2014. Pe scurt este povestea unui barbat care se indragosteste de un sistem de operare (un calculator, undeva in viitorul apropiat unde calculatoarele sunt ceva mai avansate). Filmul a primit niste recenzii foarte bune si a fost primit bine la festivalurile unde a fost asa ca sunt interesat evident. Asta si subiectul filmului. Nu trebuie sa va mai zic de actor dar regizorul, si scenaristul) e Spike Jonze (Being John Malkovich, Adaptation, Where the Wild Things Are). Dupa cum vedeti e genul de film pe care el l-ar face. ps: ma uitatm acum la trailer si m-a intristat. putin :P



De ce sunt interesant? In principal datorita trailerului (care ii da un aer de film a la Bourne - trilogie care mi-a placut). Plus, il avem regizor pe Kenneth Branagh (care si joaca rolul baddie-ului cu un accent rus ridicol), Chris Pine, Keira Knightley si Kevin Costner (care ma intereseaza cel mai mult din trailer).




Jason Reitman (regizorul), Kate Winslet si Josh Brolin, need I say more? Winslet a fost nominalizata la Globurile de aur si n-ar fi explus sa fie si la Oscaruri.




Hai sa o spun asa, Clooney regizor, pleiada de actori cunoscuti si buni, trailerul care mi-a placut? O sa fiu atent la filmul asta.



Am auzit ca (virgula) cartea e buna (o am chiar pe tableta si am inceput-o dar apoi, in comoditatea mea exceptionala, am lasat-o). Premisa pare interesanta din trailer (tot ce e nemurire si intindere in timp imi atrage atentia), iar eu personal vreau sa-l vad pe Colin Farrel intr-un rol bun (dupa underrated-ul In Bruge, nevazutul de mine Seven Psyhopaths - de acelasi regizor cu In Bruge - si rolul bun facut de el in Saving Mr. Banks - sau cel putin asa zic criticii).



Ia uitati-va voi la acest trailer si ziceti-mi ca nu e interesant, si mai ales fun? Wes Anderson style scrie pe el :)




De ce? Pentru ca e mind-less fun. Bloody battles. Visually striking (I love visually striking). Si Eva Green. ps: nu e regizat de Zack Snyder




Acest film ii reuneste din nou pe Jake Gyllenhaal si pe regizorul Denis Villeneuve (Prisoners), desi acest film a fost filmat inainte de acela. Cum Prisoners mi-a placut, atunci si acest film ma intereseaza.




Maybe another Fast & Furious knock off. But but, trailerul si Aaron Paul. Astept totusi recenziile inainte sa ma bag.




Sincer am senzatia ca o sa fie mai mult inspre the Fountain (un film foarte underratted care mie mi-a placut) sau mai apropiat de el decat fata de alte filme ale lui Aronofsky (The Wrestler, Requiem for a Dream, Black Swan). Numele regizorului e destul sa-mi trezeasca interesul.




Ok, stiti cine e Wally Pfister? E cinematographer-ul/directorul de imagine in aproape toate filmele lui Nolan, incepand cu Memento si terminand (poate pe moment) cu Dark Knight Rises (exceptie facand primul lung metraj al sau, Following, unde Nolan insusi a fost director de imagine, si Interstellar, care s-a suprapus cu filmul asta, production wise). Se vede ce inseamna sa fii colaboratorul lui Nolan dupa actorii care au jucat in acest film, fie Johhny Depp, care va aduce fundurile in scaune (caci nimeni nu stie cine e Wally Pfister), fie actori cu care a mai lucrat (Morgan Freeman, Rebecca Hall - in Prestige daca nu tineti minte -, Cillian Murphy si Josh Stewart - Barsad in Dark Knight Rises), plus o actrita care-mi place, traiasca superficialitatea mea :)), Kate Mara. Ah si Paul Bettany e pe acolo :P (mai sa-l uit :P) Sincer vreau sa-l vad pe Depp intr-un rol normal ferit de stereotipul in care a intrat de cand cu Piratii. Plus ca filmul asta cyberpunk-ish asa imi aduce cumva aminte de cartea Robopocalyse.




Pentru ca mi-a placut primul film (sau al patrulea, cum vreti sa ziceti). Ptr ca mi-a placut chimia intre Peter si Gwen in film (mana lui Marc Webb se vede). Ptr ca imi plac actorii astia doi (Garfield si Emma). Ptr ca Marc Webb (500 zile in care am fost cu Summer.. si pe urma nu am mai fost). Ptr ca Dane DeHaan (un actor promitator). Ptr ca vreau sa vad cum sunt Jamie Foxx si Paul Giamatti ca Electro si respectiv Rhino. Singurele nesigurante sunt scenaristii si aglomerarea de villanei (3 la numar) - remember Spider-Man 3? ps: primul ASM nu prea a ajuns la inima multor oameni si nici asta nu pare ca este.




Voi v-ati uitat la trailerul asta??? Need I say more? Bun bun teaser. Plus Gareth Edwards (Monsters). ps: caderea in infern (vedeti mai teaserul si nu va intrebati ce vreau sa zic)




Hai sa o luam asa. Bryan Singer: X-Men 1 si 2 (plus aceiasi scenaristi). New meets old: McAvoy - Stewart si Fassbender - McKelen. Time fucking travel and post apocalyptic setting (nu stiti ca imi plac chestiile astea?). Plus una dintre cele mai cunoscute (ptr cititorii de comicsuri) povesti cu X-Men (ce-i drept putin modificata aici, la nivel de who does what). Fuck Avengers (si pleiada), filmul asta ma intereseaza mai mult.




Hai sa zicem ca am citit cartea (japoneza) si mi-a placut. Imi place premiza - repeat, and repeat, and repeat some more - si trailerul (pe cand pot sa gasesc remixul la asta? - caci remixul e in trailer). Si vreau sa o vad pe Emily Blunt being tough and kick some ass (stiu cum e personajul in carte). All I want it to be is fun, so please please Edge of Tomorrow be fun.


John Green (stanga), Ansel Elgort, Nat Wolff, Shailene Woodley (dreapta)
Ptr ca am auzit numai lucruri bune despre cartile lui John Green (pe care nu le-am citit inca) si sunt curios ce voi vedea.




Dupa trailer (care e bun si atmosferic) pare destul de diferit de primul (post apocalyptic si mad max-ian). Si daca e asa, me likey :) Bun trailerul. ps: evident mi-a placut prima parte. ps 2: don't call an ape "monkey" (I will not be responsible what happens next)




Cam silly dupa trailer, dar e aici ptr ca sunt fratii Wachowski (bring the matrix goddie goodie back). ps: tre' sa vad Cloud Atlas.



Cred ca e singurul film Marvel de care sunt interesat anul viitor (voi vedea mai incolo daca Ant-Man e tot anul asta - le: nu e). Filmele Marvel studios tind sa fie generice, asa ca nu merg cu toata increderea.



Primul Sin City e una dintre adaptarile bune dupa comicsuri (ar tb sa le citesc). Si cui nu-i place cinematografia aceea noirish si stilizata?



Am auzit ca (cacofonie) cartea e buna si il avem pe David Fincher aici (thriller cu Fincher? ce mai vrei?). Vreau sa-l vad pe Ben Affleck intr-un rol bun. Imi place din ce in ce mai mult de el ca om sincer. Bravo lui.




Nolan fiind regizorul meu favorit e evident ca acest film e pe radar-ul meu. Plus sci-fi, space, time travel, worm holes, fac ca acest film sa fie interesant. Plus Matthew McConaughey.



Acest film il are regizor si scenarist pe David Ayer (cunoscut ca scenaristul filmului Training Day si mai recentului End of Watch unde a fost si regizor, dar probabil ati vazut si alte filme de ale sale). De fapt are doua filme anul asta (si Sabotage, cu Schwarzenegger) dar acesta mi se pare mai interesant dintre ele. E despre al doilea razboi mondial si il are pe Brad Pitt (plus alti actori cunoscuti). Ptr mine e de ajuns sa-mi trezeasca interesul.



 Istoria mea mea cu franciza asta a inceput cu prima carte care mi s-a parut ok-ish (nu am mai citit in continuare si pe celelalte doua), am sarit primul film (nu aveam un interes real ptr el, plus ca citisem cartea) si l-am vazut pe al doilea (ptr ca am vazut din recenzii ca e mai bun si datorita regizorului Francis Lawrence care a regizat underrated-ul Constantine). Aceste doua parti (una in 2014, alta in 2015) au acelasi regizor, vin dupa un succes mare al celui de-al doilea film si cum se considera, in general, ca a doua carte (Catching Fire) e cea mai buna din serie, sunt curios cum vor iesi.



Moise, Bale jucandu-l pe Moise (plus alti actori interesanti), Ridley Scott, si avem filmul asta. Acum sa vedem un trailer.




Ptr ca mi-au placut cele doua filme din aceasta noua trilogie (au avut sentimentul ala de magie, de fantastic, in ele) asa ca sunt aliniat deja la bilete :))

Filme ce ies in 2014 dar nu au data de lansare inca




O poveste, si drama, reala despre doi frati si un antrenor in luptele greco romane de pe plaiurile americane. Povestea e interesanta, plus Steve Carell si Mark Rufallo par sa faca niste roluri foarte bune. Ahh, si regizorul e Bennett Miller (Capote, Moneyball).



Nu stiu prea multe despre acest film doar ca e in timpul Rusiei sovietice sub Stalin si ca ii au in rolurile principale pe Tom Hardy, Gary Oldman si Noomi Rapace. Interesant e ca aceasta e a 4-a colaborare intre Hardy si Oldman dupa Dark Knight Rises, Tinker Taylor Soldier Spy si Lawless (in toate au avut scene comune).



Pur si simplu pentru ca dupa Prisoner si Enemy acesta pare inca un film interesant unde Jake Gyllenhaal pare sa joace bine. ps: imi place titlul cum suna.



Filmul acesta a fost lansat in august in Coreea de Sud (tara regizorului, cunoscut mai ales ptr Oldboy, originalul). Il astept de mult. Atmosfera, lumea distopica si postapocaliptica, lupta de clasa, imi plac lucrurile astea cum reies din trailer. Am inteles ca regizorul nu prea s-a inteles cu compania din State (Weinstein) si ca vor exista doua versiuni: director's cut-ul facut de regizor (pleonasm stiu) care a rulat in Coreea, poate in Asia si in alte tari, si versiunea ptr America de Nord, eventual si alte tari. Acum nu stiu unde va pica Romania in toata chestia asta, dar probabil pe net vor fi versiunile americane (desi probabil va aparea si versiunea regizorului - asta e puterea pirateriei :D). Oricum, cum ziceam, chiar astept acest film.



M-a intrigat trailerul sincer si actorii din el. Regizorul James Gray a mai lucrat cu Joaquin Phoenix in trei filme cu el (the previous three). 

Alte filme posibil interesante, dar despre care nu stiu nimic sau nu am vazut nimic, sau, in cazul unora, desi am vazut trailerul nu sunt inca total convins: Lego Movie, Dumb and Dumber To, 22 Jump Street, RoboCop, Sabotage, Veronica Mars, Welcome to Yesterday, Divergent, The Maze Runner, The Giver (ult. 3 dupa carti), The Equalizer, Laggies, Birdman (Alejandro Gonzales Innaritu), un film de Cameron Crowe (cu Emma Stone :P) si doua, cred, de Terence Mallick (astea fara titlul inca)

Si la final pun un clip cu felul cum au fost create niste efecte pe calculator ptr filmul rusesc Stanlingrad (care probabil ca nu va fi asa de bun ca poveste precum efectele sale). Ca sa va arat ce frumoase pot fi efectele speciale.


Author: No One
•luni, decembrie 30, 2013
Fara nici o legatura aparenta intre ele
  • Am pierdut sau am renuntat la multe lucruri, si probabil o voi face si in viitor, din cauza ca n-am absolut nicio incredere in mine.
  • I know I'm not your type, stiu si sunt foarte constient de asta, stiu ca n-are cum sa mearga si totusi nu am cum sa nu ma gandesc cateodata. Cum poate sa existe o persoana realista si una naiva in mine, in acelasi timp, nu stiu.
Si in alta ordine de idei, ultima postare pe anul asta va fi leapsa de care am mai mentionat.

ps: in caz in care voi fi intrebat ce-i cu postare asta voi zice "vorbesc si eu prostii" :P

Author: No One
•miercuri, decembrie 25, 2013


Si textul:

Some say that ever, 'gainst that season comes
Wherein our Saviour's birth is celebrated,
The bird of dawning singeth all night long;
And then, they say, no spirit dare stir abroad,
The nights are wholesome, then no planets strike,
No fairy takes, nor witch hath power to charm,
So hallow'd and so gracious is the time.


Eu? Eu ma joc DayZ (pentru cei care stiu ce inseamna, e un mod), trebuie sa termin o leapsa (am inceput-o deja), si cumpar jocuri de pe steam :D (mai vreau vreo 2).

Merry Merry Christmas!

LE: un singur lucru ai avut de facut, un singur lucru! (sa scriu titlul corect adica; no worries l-am corectat si am pus "l"-ul care lipsea)

Author: No One
•vineri, decembrie 20, 2013
E greu sa te intelegi cu alti oameni. Contextul ne separa, cuvintele nu ies (sau nu ies bine), distanta si timpul omoara, lucrurile care nu se spun se presupun apoi in lipsa de ceva clar, si tot asa. Poate cu timpul, cu experienta si cu varsta se mai amelioreaza asta. Dar cate experiente cu oamenii, cate relatii trebuie sa esueze ca sa ajung acolo? Asta ma intrebam astazi.

Daca ne-am fi intalnit altadata, daca eram mai maturi, daca stiam mai bine ce sa spunem sau cum sa fim, daca ne stiam mai bine pe noi poate.... Asa, ce e in urma trece la gunoi si se recicleaza in experienta.

Ca sa castigi experienta si poate maturitate si intelepciune trebuie sa "ucizi" intamplari, oameni si pe tine pe parcurs. Ca sa inveti din ele.

Fara legatura cu mai sus (ptr ca m-am gandit altadata la asta, deci nu sunt ganduri consecutive), dar poate cine stie faceti voi o legatura, ma gandeam ca atunci cand ma gandesc la "relatie" vad "esec". Incepe bine, asta daca o face, si moare, se frange pe parcurs. Unde e linia intre a face un compromis pe care il poti accepta si unul pe care nu-l poti? Da, poti sa te incapatanezi sa ramai dar... e alegerea buna? Da, poti pleca, dar nu oare o faci prea pripit, oare e alegerea buna?

"E bine ce fac? Aleg bine?". Cred ca v-ati intrebat de multe ori. Probabil e intrebarea cel mai des pe buzele noastre. Cand e bine sa faci ceva? Cand e cel mai bine, cel mai corect, cel mai potrivit?

Nu neg, si stiti ca am mai zis asta, ca sunt pretentios si nu prea merg bine cu compromisurile (cred ca la mine numesc "compromis" atunci cand nu-mi place ce trebuie sa fac, caci daca sunt de acord si nu consider ca cedez aiurea nu-l numesc compromis).

Ma simt vulnerabil cand cedez, ca ma descopar, ca devin vulnerabil si cineva ma va rani. Asa ca tin la ce e al meu, la protectia mea. Nu am obrazul gros, nu sunt nepasator si nesimtit, si tot ce prind, ce simt ma afecteaza. Capra are nevoie sa stea pe stanca unde s-a urcat, unde posibilul lup nu ajunge.

Dar am deviat, sa revenim. Nu vad relatii bune, tot pana la urma esueaza cumva. Nu vreau sa generalizez, sunt relatii care merg bine acolo, unele poate sunt relatii care sunt potrivite ptr cei implicati dar eu nu le consider/vad asa, si stiu ca nu exista asa ceva ca "relatie perfecta". Totul e imperfect pe lumea asta, chiar si o relatie intre doi oameni.

Dar de ce sa ma trec prin asta daca stiu ca la un moment dat poate va scartai? Am invatat sa fiu atent, sa vad cum e persoana si cum ma simt cu ea. Sa ii vad defectele si sa vad daca le pot accepta sau nu. Sa ma retrag cand ceva pare ca va duce mai incolo la rau. Sa observ rotitele persoanei si sa-mi fac o idee daca asta nu imi va face rau, ne va face rau, mai incolo. Dar si ale mele, ptr ca mi-e teama ca defectele mele o vor face sa plece. Si eu o voi lasa ptr ca stiu ca asa poate nu-i voi mai face rau. Ptr ca nu vreau.

Sunt nebun incat sa las. Fie ptr ca nu-mi place defel ceva (si nu pot in ruptul capului sa nu ma gandesc la asta), fie ca nu vreau sa-i fac rau sau sa o dezamagesc cu ceva.

E greu sa iei decizii. A ce "first world problem" suna asta :)) Nu e greu sa traiesti in sine, ci sa o faci incat sa-ti fie si tie si celor din jurul tau bine. Sa impaci totul, sa te multumesti pe tine, sa nu ranesti, sa ai ce vrei.

Si cumva cred ca in filosofia noastra occidentala, in stilul nostru de viata, gresim cu ceva. Ca nu ne dam seama ca gresim cu ceva si de asta suntem asa de nefericiti, sau nu perfect multumiti. Ca totul e asa si asa, si nu bine bine. Ca solutia exista in noi dar ca o ignoram. Poate ptr ca suntem prea comozi sa ne dam de-a dura cu viata, poate ptr ca nu stim daca "e bine ce fac? aleg bine?", poate ptr ne e frica sa nu fie mai rau.

Eu vreau mai mult de atat dar nu sunt asa sigur ca voi face cu adevarat mai mult. Teoretic de putut se poate, doar ca ma indoiesc ca o pot face.

"Indoiesc". Am momente cand cred pot muta muntii, ca pot face ce vreau sa fac si imi va iesi, si apoi am momente cand ma indoiesc de mine si de cursul vietii mele. Ma uit la mine si ma indoiesc. Uite-ma-s, oare cum credeam eu ca voi face ce vreau sa fac? Nu vezi cum esti?

"cum esti"... Cum sunt?

De cand scriu blogul asta am zis ca m-am schimbat. Dar mi-am vazut si mai adanc defectele, am inceput sa vad chestii in mine pe care inainte le ignoram sau nu le stiam constient. Si acum sunt "dar poate sunt asa". De asta nu sufar cand cineva isi da cu parerea despre mine intr-un mod critic sau negativ. Incep sa ma indoiesc de logica care pana atunci exista. Dar daca e asa cum zice? Nu pot sa ignor ptr ca nu-mi permit sa trec cu vederea ceva ce poate chiar exista in mine. Trebuie sa sap sa vad daca e asa sau nu. Dar nu vreau sa vad ce voi descoperi. Nu vreau sa stiu.

Postarea imi pare (fara a o reciti sa o corectez de greseli) dezlanata. Ca de obicei am pornit de la ceva si din brat in brat am ajuns in alta parte. Sau poate toate se leaga una de alta pana la urma. Dar ma opresc aici.


LE: vreti sa stiti problemele mele de "first world"? Tot astept sa-mi apara codul trimis de PayPal pe extrasul de cont ca sa-mi validez cardul la ei, si apoi sa pot sa-mi iau un joc de pe steam care e redus de sarbatori si mai tine, acum, 24 de ore. Dupa apar alte oferte dar eu nu stiu sigur daca va mai fi asta :). Ei? :)) Astept codul si tare mi-e ca vine dupa ce expira termenul, ca deh... asa-mi e norocul de obicei :P

I just met you, This is crazy, Here's my number, Call me MAYBE :))

ps: and you shall be called Maybe :D

LE 2: niam niam, gata am rezolvat si cu paypalu' si cu jocul. Alte oferte acum, alte oferte


Author: No One
•miercuri, decembrie 18, 2013
Coverul (care-mi place :D si-l asculta acum)


Originalul probabil il stiti (Awolnation - Sail). Plus ca l-am mai postat de vreo 2 ori pe aici.

Author: No One
•miercuri, decembrie 18, 2013
Am vazut un film spaniol cu trei adolescenti ai caror parinti nu-i bagau in seama, nu stiau despre copii lor, stiau mai bine decat ei si luau deciziile in locul lor, iar ei mergeau mai departe fara sa zica nimic desi ii afecta. Ce poti sa zici unor parinti ce nu vor sa auda?

M-a durut sufletul uitandu-ma la filmul. Stiu ca erau niste personaje dar le-as fi dat o mama de bataie acestor parinti. Sigur mi-ar fi sarit capace daca eram acolo de fata cu ei.

Author: No One
•sâmbătă, decembrie 14, 2013
Ce mai, mai ceva ca Columb (cu tot cu cacofonie) :)) Si vad ca am scris la nici macar 24 de ore de postarea anterioara.

Deci kaki...


Arata ca o rosie, are consistenta pulpei unei nectarine si nu are samburi, mici (gen mar) sau mari (gen caisa), la mijloc. Are un gust putin dulce si cum ziceam de nectarina are consistenta tare (nu e mushy mushy ca o rosie).

Si e 3 lei fructul :) But it's worth it.

Si acum un cover


Gata, acum ma bag la DayZ.

Author: No One
•sâmbătă, decembrie 14, 2013
Mi-am dat seama ca nu e bine sa vorbesti amanuntit despre tine sau viata ta. Nu ma refer la blog, ci la interactiunea cu o persoana (sau mai multe). Ciudat cum lumea in care traim ne transforma in "mincinosi". Ptr ca e de preferat sa ne punem in evidenta calitatile, penajul, si sa "uitam" sa zicem de defecte. Defectele exprimate sunt ca o umbra ce se aseaza peste tine si te fac mai putin in ochii altora. Nimanui nu-i place sa vada griul, cenusiul ce coloreaza o persoana. Nici mie, nici voua. Prima impresie conteaza, haina face pe om, keep on smiling no one likes a sad face. Ne place, sa vedem frumosul, succesul, reusita dintr-un om. Nu ne place sa vedem ce nu ne place sa vedem.

Eu am o tendinta inversa, poate ciudata si cel mai probabil neinspirata. A "no no". Am tendinta de a-mi arata si exprima defectele. De a vb despre ce ma nemultumeste si despre greselile pe care le fac. De a arata, a scoate in evidenta, partea cenusie si defectuoasa din mine. Cred, sper poate, ca asa voi fi vazut cat de imperfect sunt si ca voi fi acceptat asa. Ca voi fi inteles intai asa si nu prin hocusul pocusul partilor mele bune dispuse intru impresii bune create. Prefer ca persoana ca stie ce are in fata.

Dar in felul asta ma aleg cu umbra aia peste mine ce ma acopera, si nici cu sansa de a ma simti inteles. In felul asta par doar un odd fellow si cam atat.

Stiu ca in momentul ce zic chestiile astea despre mine unei persoane usile vor incepe sa se inchida, ca voi deveni mai putin si nu mai mult. Si stiu ca daca le zic intru pe o cale de la care nu ma mai pot intoarce. Se creaza un drum cu un singur sens posibil.

Iar daca evit sa le zic cica fac pe misteriosul.

O sa incerc sa nu mai zic chestii in detaliu despre mine. Nu aici, ci cand interactionez cu cineva. La nevoie o sa "mint" prin omisiune (nu imi place sa inventez si sa mint, asa ca prefer sa omit, sa evit zona). Aici voi incerca sa fiu cat mai in detaliu, asa vreau, cu riscul de a ma aliena de cei ce ma citesc. Dar chiar si aici, in zona de siguranta imaginata si dorita, nu pot intra in noroi cat as vrea eu uneori. Parca si aici devine prea mult.

In rest sunt absent, alienat de oameni si de voi. Nu mai simt nevoia de a interactiona si cred ca se va adanci mai incolo. Prefer sa ma rup si sa traiesc insular intr-o liniste probabil confortabila. Nu-mi imi pare rau ptr decizie si cumva parca vreau.

Nu stiu cand voi scrie din nou. Poate maine, poate peste o saptamana, poate si mai mult.

Author: No One
•duminică, decembrie 08, 2013
Inveti sa nu te mai gandesti. Sa ocolesti gandul. Sa nu-ti para rau. Sa nu te mai agati de asta.

Ti-e teama sa nu ramana pustiu in tine cand vei ajunge asa.

Author: No One
•sâmbătă, decembrie 07, 2013


Author: No One
•sâmbătă, decembrie 07, 2013
Ma gandeam la cineva care are mama in spital. E in varsta da, dar tot e greu. Ma gandeam la ai mei ca sunt bine acum dar la un moment dat si ei vor avea probleme serioase de sanatate (au deja anumite probleme). Dar acum ne traim viata fara sa stim ce va fi in viitor. Parca cumva il ignoram. Nu ne gandim la asta.

Dar vor veni si vremuri mai grele, sau cel putin necunoscute mintii noastre. Dar pana atunci ne traim viata.

Ce ciudat e sa nu stii ce va fi. Sa traiesti in prezent tocmai ptr ca nu ai cum sa stii cum va fi viitorul.

***

Ascult de ieri in repeat coverul de Kings of Leon. Chiar am atipit cu castile in urechi. Il ascult si acum.

Author: No One
•sâmbătă, decembrie 07, 2013
Toata lumea scrie despre dragoste, desprei iubire. Ma rog, generalizez, fetele, femeile si cativa gagii ametiti. Adica toata lumea :)) Cred ca visam prea mult. Cufundati in fumurile basmelor. Visam lumi romantice si rezolvarea tuturor problemelor noastre.

I think we should be living our lives and leave the stories aside. Cand o sa vad o fundita mare roz undeva, peste viata cuiva, o sa va anunt si apoi o sa ne balacim cu totii in dulcegarii de ametit pustoaicele de 14 ani. Ei?

Author: No One
•vineri, decembrie 06, 2013
Probabil nu vor fi ascultate, but what the heck... le pun oricum, ca-mi plac.

KOL :) Suna bine partea instrumentala, nu? Incepe bine, cu chitara aia electrica :)


N-ai cum sa fii dezamagit de Kings.

(Apropo de "sa fii", am vazut ca multi fac greseala si scriu "sti" fie in subtitrari, fie chiar si intr-o carte ce o citesc acum. Inteapa repede in ochi acest "sti" cu un singur "i". Arata ciudat intre cuvinte)

Call Me Maybe... ughhh. Dar, tipul asta (si cei ce il ajuta la celelalte intrumente) o ridica la niste inaltimi numai bune de ascultat. Tot partea instrumentala face totul :)


Curge bine cand o asculti.

Sincer originalul a devenit obositor ptr mine dupa cateva ascultari. Nu e rau, dar devine obositor dupa un anumit timp. Coverul asta e mai bun ptr mine decat originalul. Probabil datorita live-ului si sunetului acustic. Si pe la mijloc avem un featuring surpriza. Hayley are un glas si un sunet specific care-mi place :) Rock asa. Alternative mai degraba de fapt.


Ed Sheeran, desi stiu de el nu am gasit o melodie a lui sa-mi placa la nebunie (nu am ascultat multe sincer). Originalul imi place foarte mult (ma refer la cel numai cu Alicia Keys, mai ales live, nu duetul cu Jay-Z). Coverul asta imi place ptr ca e rapuit putin asa. Si cu sunetul ala specific si acustic. Suna firav coverul, nu? :) Fata de turul de forta dat de Alicia Keys.


Author: No One
•vineri, decembrie 06, 2013
Ba e naiv. Nu vezi asta ptr ca ti-ai facut o parere despre el, una care-ti place. Dar e naiv ca mine. Seamana cu mine, in rest probabil e mai bun. Cel mai probabil de fapt.

Vorbesc fata de femei, cand zic ca e naiv. Pune sufletul, mai mult decat trebuie uneori. Asa cred eu, asa pare dupa ochii mei. Si daca nu e atent se va frige, daca nu a facut-o deja. Unele femei sunt fiinte "ametite", ce se intortocheaza in propriile actiuni. Sunt ca niste pisici care se joaca si se alinta fara sa realize de fapt pana unde duce asta. Ele sunt absorbite in micul lor joc numit viata lor si daca esti naiv aluneci si tu in aceasta gaura a iepurelui si ti-o iei peste nas, chiar si fara ca ele sa o faca intentionat.

Author: No One
•joi, decembrie 05, 2013
Voiam sa fac azi un prim clip. Ideea era sa fac cate unul la o saptamana, doua. Dar dupa cateva incercari si ezitari mi-am dat seama ca arata penibil. Sun aiurea, si din cauza microfonului si a emotiilor, nu-mi gasesc cuvintele bine, cu totul diferit de cum cred eu ca vb, si sunt, in conditii normale. Acum inteleg cu adevarat de ce par wierd ptr altii. De ce poate par pusti si poate imatur. Am privit cum un om arata cu emotii, cu cuvinte trunchiate si pauze lungi. Ca arat, sau mai degraba ma prezint fata de altii, penibil. Eu nu sunt asa dar cred ca asta arat, asta se vede.

Sunt putin dezamagit de mine cum arat/par fata de altii si ca oricat cred ca am progresat totusi revin la ezitari mai vechi (ma refer la emotii). Parca nu m-am schimbat deloc in tot acest timp.

Raman la scris. Aici macar par mai normal.

Author: No One
•luni, decembrie 02, 2013
In viata intalnesti multi oameni. Multi oameni trec prin viata ta. Unii stau mai putin, altii stau mai mult. Dar toti sunt in trecere. Cum ziceam acum cativa ani aici, noi suntem ca niste statii de tren. Primim oameni si lasam oameni sa se duca in continuare pe drumul lor. Nothing is forever.

Si tendinta noastra e sa ne tinem de ei. Mai ales dupa ce s-au dus. Tinem de ei fizic cat sunt in viata noastra si tinem de ei in gand cand nu mai sunt.

Privind din punctul asta noi, cumva, avem o existenta solitara. Singura persoana cu care ramanem forever suntem noi insine.

Poate credeti ca o dau pe tristeti si pe melancolii dar vorbesc de un gand eliberator. Trebuie sa constientizam ca fiecare persoana isi are o perioada in viata noastra, si ca trebuie sa mergem mai departe cand aceasta s-a scurs. Vom cunoaste alte persoane, vom trai alte clipe. Bune, rele. Totul se misca si noi o facem odata cu el. Mi se pare aiurea si trist sa lasi oameni in urma, sa stii ca vei face asta din nou si din nou, sau sa ramai blocat intr-o suparare pe cineva pana trece, asta dupa ce deja nu mai ai o legatura cu acea persoana. E parte din viata si din drumul tau chiar daca pare trist. Mie uneori, cand ma gandesc la asta, imi lasa un gust amar. Dar, cum e acum, inteleg ca ce a fost a fost si probabil ca se va mai repeta. Si ca trebuie sa accept ca totul are o durata.

Devin zen cand ies de la cinema :)) Sincer, cred ca e singurul loc care imi da cu adevarat liniste sufleteasca (dupa ce ies din el evident). Nu dureaza mult dar ma simt cel mai bine, ca stare, in clipele acelea cat ma plimb pe strazi de la iesirea din cinematograf. Si pe urma vine viata de zi cu zi si isi reia locul lasat liber.

Author: No One
•luni, decembrie 02, 2013
Asa zic si eu :)


Yesterday is history
Tomorrow's a mystery

Author: No One
•luni, decembrie 02, 2013
Pe de o parte vreau sa am cat mai multa experienta in sex si pe de alta parte vreau sa fiu cu cineva intr-o relatie. As zice ca tendinta de a vrea sa fiu cu cineva e mai mare ptr ca spre asta tinde sufletul si mintea mea, dar le vreau pe amandoua si nu stiu daca asta se poate. Nu cred ca poti sa le ai pe amandoua in acelasi timp. Ori una, ori alta. Doar daca gasesc pe cineva cu care sa reusesc sa (ma) explorez cat mai mult. Si nu stiu, din nou, daca asta e posibil.

In ciuda a ce credeti despre mine, sau ce eman din cuvintele mele, sunt o persoana destul de sexuala, chiar daca introvertita. Nu pot sa rezist numai cu "iubire" chiar daca spre asta tind.

Author: No One
•duminică, decembrie 01, 2013
Chiar ma intrebam acum: cum voi stii care vorbe sunt dure, jignitoare si rautacioase si care sunt dure dar sunt ptr binele meu, spuse ca un sfat, ca ceva care sa ma ajute.

Mi s-a zis ca sunt orgolios. De mai multe persoane de-a lungul timpului. Nu multe dar sesizabil ptr mine. Oi fi, cine stie. "Chiar esti". Oi fi. Dar imi suna asa urat cuvantul asta, in mintea mea. Negativ, plin de defect.

Cam strang din dinti cand primesc niste cuvinte care-mi suna dur. Prefer sa fiu luat mai usor. Oi fi orgolios pana la urma, cine stie. Poate nu fac fata realitatilor spuse direct in fata. Nu-mi prea-mi dau seama cand e rautate (ptr a ma rani) sau cand mi se da o doza de realitate (pana la urma ptr/spre binele meu). Maybe I need to grow some thick skin. I try, believe me. Dar sa si vad dincolo de cuvinte.

Dar nu e un drum usor ptr mine, in sensul ca ma simt aiurea in tot procesul asta.

E greu sa recunosti un defect. Ptr ca mintea ta iti zice "eu chiar sunt asa?". Asa de "no no". Sau ceilalti se insela si nu ma vad corect? Si apoi vine "who am I really? sunt persoana asta sau nu?". Si atunci nu mai stiu si sunt confuz.

In cazul meu incerc sa-mi dau seama de cativa ani daca intradevar sunt orgolios. O parte nu vrea sa accepte. Si cealalta incearca sa-mi zica ca poate sunt asa si ar tb sa accept asta. Iar eu raman cu intrebarile.

ps: a avea orgoliu si a fi orgolios e acelasi lucru?

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 30, 2013
Stiu aceasta definitie a sufletului pereche, probabil ca am citit aceeasi carte. Am scris si eu acum mai multi ani, dar cred ca citatul asta o spune mai bine. Cred ca asta e adevarata definitie a unui suflet pereche, nu cea uzuala. Si de asta in viata e posibil sa avem nu numai un suflet pereche (cateva, nu o mie totusi :P). Sau e posibil sa nu cream niciodata o legatura cu o astfel de persoana, sau sa treaca prin viata noastra fara sa ne dam seama, in ignoranta noastra, ca e un suflet pereche. Am impartit cu ei si alte vieti trecute si probabil ne vom mai revedea si in altele de acum incolo, de fiecare data in alte ipostaze. De asta un suflet pereche il poti gasi in toate relatiile interumane pe care le poti avea nu numai intr-o relatie de cuplu.

Exista un sentiment aparte care iti poate indica faptul ca fata de acest om ai o altfel de atractie decat pentru alte persoane. Nu e doar atractie fizica, sexuala, emotionala, ci relatia de acest tip trece dincolo de senzatiile trupesti sau psihice.

Uneori regasirea sufletului pereche e dureroasa: poti simti dureri fizice daca nu esti cu el, dorul poate fi imens, a nu fi cu el poate fi o povara greu de suportat, depui un efort supraomenesc stiindu-l departe. Intalnirea cu sufletul pereche e un eveniment unic in viata. Unii nici nu au acest noroc! De regula, intalnirea cu sufletul pereche are un rol decisiv, major, capital in destin: ne schimba viata, viziunea asupra vietii, parerea despre noi insine, modul de a intelege destinul, sau rolul lui este unul cat se poate de concret: ne ajuta sa depasim o mare proba, a venit sa ne arate o cale, sa ne dea un sfat, sa ne atraga atentia asupra unui pericol, sa ne ocroteasca intr-un moment-cheie, sa ne deschida calea spre fericire sau implinire.

Nu e obligatoriu ca sufletul pereche, o data intalnit, sa si ramana pentru toata viata alaturi de noi… Intalnirile karmice cu sufletul-pereche pot dura de la cateva ore pana la cativa ani, dar, din pacate, extrem de rar toata viata. Important este ca ni se ofera marea sansa de a invata o lectie de destin extrem de importanta datorita sau prin intermediul lui. Sufletele pereche se regasesc pentru ca au, in fiecare noua reincarnare, ceva sa-si transmita sau sa-si predea unul altuia pentru o evolutie pozitiva in aceasta viata. Dar rareori se intalnesc pentru a evolua alaturi intr-o viata comuna!

Chiar daca simti ca ti-ai gasit sufletul pereche, nu e obligatoriu sa duca la o casatorie. Mai mult, sufletul pereche nu este neaparat si jumatate predestinata si nu neaparat de sex opus, pentru a ne da sansa de a trai o relatie de iubire.

Citatul l-am gasit in aceasta postare

Author: No One
•vineri, noiembrie 29, 2013
Dupa cum stiti am net mobil pe tableta. Cu riscul de a va plictisi, vreau sa scriu putin despre asta.

Netul mobil (cel cu modem 3G - arata ca un stick in care pui un sim) e prea scump acum la ce ofera. La acelasi pret ai net fix (fibra optica) de-ti zboara calculatorul. Eu de exemplu trag cu cativa mega (MB, nu Mb) si pot ajunge la maxim 11 MB, ceea ce am si facut. Singurul avantaj real al netului mobil este mobilitatea sa, dar si aici sunt neajunsuri (acoperirea - la nivel rural semnalul scade, viteza se reduce sau pur si simplu nu il ai; trebuie sa fii intr-o zona acoperita cum e un oras, cat mai mare posibil, si autonomia bateriei de pe laptop sau tableta care nu prea e excelenta caci nu tine prea mult, mai ales la tablete cred - la mine tine max 5 ore cu netul pornit)

In ofertele de acum ai un trafic inclus, dupa care ti se scade viteza la 128 kbps (16 KB) pana iti termini luna. Am luat in calcul RDS, Cosmote (Romtelecom), Orange si Vodafone (UPC nu are). Abonamentul cel mare de la RDS e la jumate de pret fata de celelalte la abonamentele lor minime, si are cei mai multi GB inclusi, 10 adica (fata de cativa GB la restul). Singurul avantaj pe care il au Orange si Vodafone e ca noaptea poti sa stai fara sa iei din traficul inclus (nelimitat ii zic ei). Cosmote, fara asta, mi se pare cea mai slaba oferta.

Dar dupa 2 zile cred ca am folosit vreo 2 GB. Dar nu stiu sigur, ca mi-am pus monitoare de trafic deja dupa o zi de folosire, ma bazez doar pe ce-mi zice androidul. Ce-i drept l-am si fortat putin in prima zi (clipuri, streaming live - un meci - ceea ce a papat destul). In medie ar tb sa fac 300 MB pe zi ca sa ma mentin in grafic (redus la 16 KB/s e ca si cum nu ai avea net, poate doar chat si mail si nici aici nu sunt sigur). Si ptr asta, cu 10 GB pe luna la mine, trebuie sa nu ma uit la televiziune de pe tableta, si nici sa nu vad clipuri mai mari de 10 min pe tube (HD nu mai discut). Genul asta de net e bun ptr chat, FB, mail, eventual si ceva browsing.

Intentionez sa-mi iau la calculator o placa de retea care sa transmita wireless in casa netu fix, ca sa stau moca cu tableta in camera in care e. Iar netul asta il voi folosi doar ptr deplasari din casa sau in camerele de sus unde poate nu ajunge bine semnalul de la calculator.

Un avantaj a mai fost ca am putut face contract numai pe 1 an, ceea imi da o anumita libertate de a alege oferte mai bune peste un an. Nu stiu cum e la celelalte retele dar la mine viteza e maxim la jumatate fata de cat zice in oferta (de asta zic "pana la x mbps" in ele), dar la pretul asta la ce sa te astepti?

Author: No One
•joi, noiembrie 28, 2013
Am asteptat modemul asta de parca ar fi fost Craciunul.

De unde sa incep? Hmm, daca n-am mai scris parca mi-am iesit din mana. Am vrut sa-mi pun net pe tableta. M-am uitat pe oferte si am ales RDS-ul ptr ca e ieftin (nu-mi trebuie mare viteza ptr ca nu trag pe tableta chestii mari gen filme, dar si asa nu sunt sigur daca-mi ajung cei 10 GB inclusi - netu mobil nu e asa accesibil ca cel fizic, nici ca pret nici ca oferta). M-am dus la ei (cu actele necesare) si nu aveau modem pe stoc. Am lasat numarul meu de telefon sa ma contacteze cand aduc, pe la sf saptamanii speram (asta a fost saptamana trecuta). M-am dus vineri, tot nu aveau. Sambata mi-am comandat un modem de pe Okazii (nu mai aveam rabdare, si nici nu credeam ca o sa aduca de fapt). Duminica cautand prin oras am aflat ca mai e un sediu in oras. M-am dus luni la prima ora, in eventualitatea in care are sa-l sun pe tipul de la care am luat modemul sa nu-l mai trimita. Nu aveau si mi-a venit ideea sa-mi fac contract acolo (numai sim) si apoi sa astept pana miercuri sa iau modemul de la posta. Am facut contractul si seara, dupa ce am iesit de la film (Hunger Games), ma suna de la sediul initial sa-mi zica ca au adus pe stoc si sa vin marti. "Norocul" meu :| Bineinteles ca nu mai puteam lua modemul caci il iei la semnatura si eu semnasem deja contractul. Deci cumparasem modem (nu scump totusi ca e second de pe Okazii) si nu l-am luat gratis si pe deasupra aveam net miercuri (cand venea modemul la posta) si nu marti cand puteam sa-mi fac contract.
Lectia zilei? Rabdare si fii mai calculat, nu sari sa faci ceva fara sa gandesti :)) Imi pierdusem rabdarea.

Colac peste pupaza tipul mi-am trimis alt model de la alta firma (fata de descriere si poze). Intentionat si fara sa zica la telefon cand l-am sunat (probabil scapase de el si mi-a dat altul caci avea un anunt si ptr asta - cu 9 lei mai ieftin). Dar merge (cu ajutorul unei aplicatii) si are cam aceleasi specificatii, asa ca il tin.
Si acum sa va zic ce am luat eu de Fraideiu cel negru caci am intrat si eu in febra lui, ieiii :))

Fraideiul cel negru l-am vizitat prin magazine. E primul cand imi iau ceva. Eu de obicei mai merg prin magazinele de electronice la care am fost acum asa ca am sesizat fluxul destul de mare (comparativ cu o zi normala) din ele. Lumea chiar venise sa cumpere electrocasnice si televizoare la reducere, chiar si in orasul asta mic si gri. Eu nu m-am bagat la lucruri asa de mari, dar mi-am luat niste chestii pe care le voiam de mai demult: o tastatura mai buna (cu tastele separate intre ele, ca niste insulite, ca sa scriu mai bine), un stick ieftin in care pot sa pun carduri SD (aveam unu de 1 GB) ptr maica-mea (si-a stricat stickul de memorie), un card microSD de 16 GB (clasa 10 - are viteza mai mare de transfer/citire fata de clasele mai mici) ptr slotul din tableta si niste casti care sa-mi acopere urechea (ca sa nu le mai folosesc pe alea ce se baga interior). Initial, in loc de casti, am luat o tastatura mica bluetooth ptr tableta din alta parte (la reducere de vreo 50 - 60%) dar nu se conecta asa ca mi-am luat banii inapoi. Reducerile, in cazul meu, au fost reale (stiam preturile nereduse, dinainte, cu cel putin o luna) dar nu mari (tastatura si castile 20 %, microSD-ul 40 sau 45 %, si bluetooth-ul returnat prob 60 %). Stickul cititor de carduri nu avea reducere. Putin peste 1 mil in total. Au facut profituri frumusele firmele astea in zilele astea. Eu cred ca mai degraba a fost un friday auriu decat negru :))

Am luat modemul ala si vreau sa imi mai iau un ceas de buzunar (al doilea) la un pret bun pe care am pus ochii. Si gata, s-au dus banii pe care ii aveam.
Si bine v-am (re)gasit dragii mei :)

Author: No One
•marți, noiembrie 19, 2013
Ca sa o spun poetic, sau sa sune asa (:P), I talk with the gods of the blogosphere at night. Nu sunt precum zeii greci, romani, egipteni sau crestini, nu. Sunt un colectiv fara nume de oameni. Blogosfera nu e alcatuita numai din cei ce scriu (evit sa scriu scriitori, ptr ca nu e chiar exact, nu suntem scriitori cu acte in regula, profesionisti), ci si din cei care citesc. Un public. Un public pe care nu il vezi, nu il stii (nici la fata), nu il cunosti. Fara nume si fara fete. Acest mare colectiv sunt zeii blogosferei, ptr ca au aceeasi caracteristica cu zeii "legitimi". Nu se vad, nu se ating, nu se cunosc. Exista dar nu concret, material.

Asa ca noaptea vorbesc cu acesti zei, vorbesc cu voi. Nu o persoana X sau Y, ci cu un public imaginar. Si nu numai noaptea. Mai putin "poetic", compun postari in minte, gandesc postari, si intotdeauna o fac, o gandesc, adresandu-ma cuiva, asa cum o fac aici. Vorbesc in minte cu un colectiv imaginar. Cu zei adica :)

Dar daca nu am acces sa scriu nu ajunge si aici. Uneori e bine sa nu scriu imediat ptr ca devine prea personal, prea vai vai, prea "nu trebuia sa scriu asta". Asa ca, impotriva tentatiei, o las pe mai tarziu, cand ies din febra postarii. Sau pur si simplu nu am cand sa o scriu. Si asa se pierd unele postari bune, care urca din interior. Sunt ca un surfer ce trebuie sa prinda valul. Daca s-a dus nu mai pot ca scriu ce am gandit mai devreme.

Sunt cam absent zilele astea. Ptr voi si ptr o persoana. Dar I''ll be back (cu tot cu accentul lui Arnie :)) )

Author: No One
•luni, noiembrie 11, 2013
Se pare ca am numai melodii acum :P Dar le-am ascultat zilele trecute si mi-am adus aminte de ele.



Trailerul arata bine. Mai ales in cinematograf. Din pacate filmul nu a fost primit asa bine. Oricum eu tot o sa ma duc la el

Melodia e Awolnation - Sail


Author: No One
•vineri, noiembrie 08, 2013
Nu vad cu ochi buni cum cei de varsta mea, dar si mai mici si ceva mai mari, decid sa faca copii (si ii si fac :)) ). Hai mah, sunteti tineri, consumati-va tineretea. Lasati ceasul biologic ptr alti ani. Dar, nu, hai sa facem copii, ca sunt draguti, ca ma mananca undeva, ca vreau sa intru in rand cu lumea, ca vreau sa salvez casnicia, ca nu am ce face.

Sa nu intelegeti ca urasc copii. Numai ca sunt o responsabilitate mare si serioasa, de care la varsta asta nu ai cum sa te achiti in totalitate. Si ce stii tu pana la 35 sa zicem? Fa pe adultul dupa aia.

Imi plac versurile :) Cititi-le. So underrated artistul.


I'm so so, it's late
And I forgot to take my medicine
I'm uptight and tired
In my life, it's so mechanical
 
And feeling, feeling great
Till I realize all the mess I'm in
I'm so uninspired at a time that is so so
 
I'm so so, it's fate
I've lost my antihistamine
I'm finding it hard to fill in
The pro's of my reasons for living this
 
When it's too late to be late
I don't show up at all
The gaps in my diaries
Speak volumes about me
 
I've done something wrong
At least I've done something
 
Take me back to the London town
That brought me up 'cause it's bringing me down
And I will pay you solid gold, my friend, yeah
 
Would you take me back to London town
When it felt good to be around?
And I will pay you solid gold, my friend, my friend
 
Solid gold, solid gold
Solid gold, solid gold
 
I'm so so today
My days are unaccounted
For I found I'm bound only too late
I'm not alone but I'm lonely
 
And feeling great
In a voice that didn't suit the face
He said, "Instead they're becoming your mistakes"
Remember that time is the time that it takes
 
I've done something wrong
At least I've done something
 
Take me back to the London town
That brought me up 'cause it's bringing me down
And I will pay you solid gold, my friend, yeah
 
Please take me back to the town I miss
Now morphed into antithesis
Of everythin' it used to be
I'm so so

Author: No One
•miercuri, noiembrie 06, 2013
Cum am venit in Constanta asa am si plecat. In and out. In mai putin de o zi :| C'mon, really? Really. Dar mi-am luat medicamentele sa-mi tratez nebunia :D We should never forget to take those :D

In rest, viata e rutina. Ma gandesc ca sunt zile pierdute. Pierd zile din calendar neavand ce sa fac. De cand cu facultatea terminata nu am ceva constant sa-mi ocupe timpul. Serviciul mai are cel putin 2 luni (depind de Guvern, ca sa vezi :)) ), bani nu am sa ies din orasul asta si mi s-a taiat conexiunea de date :P :))

But I'm a resourceful little fella. I always find a way to get what I don't have (anymore). And sometimes patience is a must have. Like now.

Rambling, rambling, I know :)

ps: a nu se lua in serios postarea.

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 02, 2013
Am ascultat niste videoclipuri azi noapte (salvate pe hardul extern) si am trait bucati din trecut. Nu memorii, nu exact, ci senzatia trecutului, atat momentul cand au fost facute (anii '80 in "Boys of Summer" a lui Don Henley sau "Torn" al Nataliei Imbruglia ptr anii '90) cat si momentul cand le ascultam eu. Am crezut ca nu mai asociez melodii cu anumite momente, dar cred ca inca o fac. Probabil peste cativa ani o sa vad daca melodiile de acum le asociez cu ceva.

"Boys of Summer" are varsta mea. A iesit in acelasi an. Am mai postat melodia asta aici. Ma uitam la oamenii aceia din clip, oamenii altor vremuri. Dar melodia este superba. Este optzecista, dar nu o simt straina in gusturile mele.

"Torn" e o bucata din '90. Tin minte cand am postat-o si cineva care ma citea atunci zicea ca intentiona sa o posteze si ea dar i-am luat-o eu inainte. Tin minte cand eu o ascultam la inceput cand aparuse, cand abia ma mutasem aici in orasul in care stau acum. Iar Natalia Imbruglia is beautiful as always :)

Si altele. "Babylon" de David Gray (venise o tipa galeza in vizita la scoala noastra, cand eram la liceu, in ultimul an), All American Rejects "Move Along" (primul an parca, in Cluj), promo-ul la Six Feet Under cu "Breathe Me" de Sia (doamne ce am mai cautat melodia si clipul respectiv pe net), Colbie Caillat, Angels and Airwaves cu "Secret Crowd", 30 Seconds to Mars cu "Kings and Queens", Adele cu "Hometown Glory" ("Is there anything I can do for you dear? Is there anyone I could call?" / "No, and thank you, please madam, I ain't lost, just wandering"), "Thought of You", clipul animat cu dans (off Jo), U2 cu "If God Send His Angel" (are un bass anume, nu?), Lighthouse "Broken" (am gasit-o ptr ca era clip la "Time Traveler's Wife"), si cred ca si altele care nu-mi vin acum in minte.

Un trecut in bucati. Cumva apartinand acelor vremuri si nu acestora.

Author: No One
•miercuri, octombrie 30, 2013
I'll try to keep it short.

Esti atras de femei sexuale (si eu sunt, si altii), de femei in viata careia vei fi un numar, de femei care se intereseaza mai mult de viata lor sexuala, de dezvoltarea ei, decat de tine. Ok, nici o problema pana aici. Suntem fiinte sexuale mai mult sau mai putin (si tu si ea, si restul dintre noi). Ipocrizia e ca te plangi ca un butt hurt. La ce te asteptai daca cautai in partea aia. Nu poti sa le ai pe toate la pachet. Sa o ai si super curva in pat (si sa vrei asta, sa tinzi spre asta si sa iti placa) si sa o vrei gagică dispusa de a fi cu tine, in ceva ma serios ma gandesc. Daca te duci la poli acolo gasesti frig, daca te duci la ecuator acolo gasesti canicula. Nu poti sa te duci in nord si sa te astepti sa dai de caldura. Nu merge asa.

De aceea sunt multi tipi butt hurt pe lumea asta. Vor una mica, futai acolo bun dar daca nu le mai convine: "curva", femeile sunt "bad bad" (nah nah). Pai daca asta ai cautat in primul rand. Asa e si la gagici. Le cade cu tronc unu bad boy, care n-are nici o treaba sa le tina de manuta si apoi nu le mai convine ca de ce se poarta sau e asa. Pai, la ce te asteptai?

Vrei sex? Asumati ca tipele pe care le cauti ptr asta, probabil nu vor vrea mai mult, sau se vor concentra pe sex. Nu-i nici o problema in asta daca numai asta vrei. Dar pe urma sa zici ca nu-ti mai convine...  Ca nu e ce voiai. Pai, din nou, la ce te asteptai?

Si apoi esti ofuscat si nesimtit ptr ca evident nu ti-a placut si vrei si lumea sa stie asta.

In viata iti asumi actiunile, faptele si nu te plangi. Vrei altceva, schimba macazul. Nu merge sa vrei si casa la tara si casa la oras in viata. Trebuie sa alegi. Vrei sex, te simti atras catre lumea asta, iti asumi ca probabil numai asta vei obtine.

Nu, dar lumea vrea sa aiba de toate, sa fie cu picioarele in toate barcile. Nu merge asa copii.

Nu vreau sa "demonizez" sexul. Toti il vrem, toti il gandim. Dar actiunile noastre ne duc pe anumite carari. Si nu e o problema cu asta, numai ca trebuie sa fii constient de carare si daca o vrei sa ti-o asumi cu minusurile ei (ca toate au minusuri, nu numai plusuri). Nu poti sa te plangi, "vreau sa stau pe cararea asta, dar nu-mi convine aia sau aia de aici". It comes with the territory.

Author: No One
•luni, octombrie 28, 2013
Azi însă, între câteva melodii ascultate la maxim în autobuz am găsit postat pe facebook un articol care mi-a stârnit interesul. Acesta pleacă de la întrebarea ”De ce copiii ținuți în brațe de cerșetori dorm mereu?” și prezintă o ipoteză destul de șocantă.
De ce am hotărât să îl postez aici?
Pentru că nu m-am gândit niciodată la acest aspect, nu mi-am pus niciodata această întrebare și pentru că răspunsul găsit de autorul(necunoscut până în momentul de față) m-a șocat. Trebuie să recunosc că am încercat și abordarea lui Toma necredinciosul și am încercat să aflu mai multe de la Google(cel care se presupune că știe tot) dar până și el este depășit de această temă.
În concluzie, nu stiu dacă este vorba de o situație reală dar cred că e un lucru la care putem medita măcar preț de câteva minute.
….spor la citit.


În apropiere de staţia de metrou stă o femeie de o vârstă nedefinită. Are părul încâlcit şi murdar, iar capul îl ţine plecat a jale.

Femeia şade pe jos; e murdar, iar lângă ea se află o pungă. În punga aia, oamenii aruncă bani. Pe braţele femeii doarme un prunc de doi ani. Are o boneţică murdară şi hainele murdare.

“Madona cu copilul” – mulţi trecători o să dea bani. Oamenii de felul nostru – nouă întotdeauna ne pare rău de cei mai puţin norocoşi. Suntem gata să le dăm celor nenorociţi ultima cămaşă, ultimul bănuţ din buzunar şi să nu ne gândim niciodată la altceva. A ajuta pare să însemne “a face o treabă bună”…

Am trecut pe lângă o cerşetoare timp de vreo lună de zile. N-am dat niciun ban, pentru că ştiam că e un şmen practicat de o bandă şi că banii strânşi de cerşetori o să fie daţi celui care controlează cerşetorii din zona respectivă. Iar oamenii aceia deţin numeroase proprietăţi şi maşini de lux.

Oh, desigur, şi cerşetorul primeşte ceva. “O sticlă de vodcă seara şi o şaorma”.

O lună mai târziu, trecând pe lângă cerşetori, mă loveşte brusc şocul unei revelaţii.

Stau la intersecţia aglomerată şi mă holbez la copil, îmbrăcat ca întotdeauna, în costumaşul murdar. Mi-am dat seama că ceva nu prea era “în regulă” – să găseşti un copil într-o staţie de metrou murdară, de dimineaţa până seara.

Copilul dormea. Nu plângea şi nu ţipa niciodată; era mereu adormit, cu faţa îngropată în genunchiul femeii care îi era MAMĂ.

Dragi cititori, are vreunul dintre voi copii? Vă amintiţi cât de mult dorm pe la vârsta de 1-2-3 ani? O oră sau două, maxim trei (nu consecutive) de somn după amiază şi după aia se pornesc din nou la viermuit. Însă toată luna, în fiecare zi de mers la metrou, n-am văzut niciodată un copil treaz! M-am uitat la omuleţul cu faţa îngropată în genunchiul mamei lui, apoi la cerşetoare – şi bănuiala a început să crească treptat în mintea mea.

– De ce doarme tot timpul?! am întrebat, uitându-mă la copil.

Cerşetoarea s-a prefăcut că nu mă aude. Şi-a lăsat ochii în jos şi şi-a ascuns faţa în gulerul jacheţicii copilului. Am repetat întrebarea. Femeia s-a uitat din nou în sus. Se uita undeva în spatele meu, obosită şi vizibil iritată. Privirea ei semăna cu a unei creaturi de pe altă planetă.

-Şterge-o… a murmurat printre buze.

-De ce e adormit?! aproape că am strigat eu…

În spatele meu, cineva mi-a pus o mână pe umăr. M-am uitat înapoi. Un bătrân se uita la mine dezaprobator:

– Ce vrei cu ea? Nu vezi ce greu a lovit-o viaţa… Hm?

Scoate nişte bănuţi din buzunar şi îi aruncă în punga cerşetoarei.

Cerşetoarea a făcut cu mâna semnul crucii, afişând un chip de umilinţă şi de jale universală. Tipul şi-a luat mâna de pe umărul meu şi a ieşit din staţia de metrou.

Pun pariu că, acasă, o să povestească despre cum a apărat el o biată femeie săracă de un om fără suflet, la metrou.

A doua zi am sunat un prieten. Era un tip amuzant, cu ochi ca măslinele, român. Reuşise să facă doar trei ani de şcoală. Lipsa totală de educaţie nu îl împiedică să se plimbe pe străzile oraşului în maşini străine scumpe şi să locuiască într-o “căsuţă” cu nenumărate ferestre şi balcoane. De la prietenul meu am reuşit să aflu că această afacere, în ciuda aparentei spontaneităţi, este în mod clar organizată. Este supravegheată de reţele organizate de cerşetorie. Copii folosiţi sunt “închiriaţi” de la familii de alcoolici sau sunt pur şi simplu furaţi.

Eu trebuia să aflu răspunsul la întrebarea – de ce doarme copilul? Şi l-am primit. Prietenul meu rrom a rostit fraza în mod absolut obişnuit, cu o voce calmă, ca şi cum ar fi vorbit despre vreme, făcându-mă să mă zvârcolesc sub impactul şocului:

- Sunt pe heroină, sau pe vodcă…

Am rămas consternat. “Cine e pe heroină? Cine e pe vodcă?”

Mi-a răspuns:

- Copilul, ca să nu ţipe. Femeile stau cu el toată ziua; îţi imaginezi că puradelul s-ar plictisi…

Ca să ţină copilul adormit toată ziua, îl îndopau cu vodcă sau cu droguri. Desigur, organismul copiilor nu e capabil să facă faţă unui asemenea şoc. Şi adesea, copiii mor. Şi lucrul cel mai îngrozitor – uneori copiii mor în timpul “zilei de lucru”. Iar mama imaginară trebuie să ţină pe braţe un copil mort, până seara. Astea sunt regulile. Iar trecătorii o să arunce ceva bănuţi în pungă şi vor crede că fac o faptă morală. Că ajută o “mamă singură”…

A doua zi mergeam prin apropierea aceleiaşi staţii de metrou. Mi-am scos la lumină identitatea de jurnalist şi m-am pregătit să pornesc o conversaţie serioasă. Dar n-a mers. Însă a scos la iveală următoarele…

O femeie stătea pe jos şi ţinea pe braţe un copil. Am întrebat-o despre actele copilului şi, lucrul cel mai important, unde e copilul de ieri – lucru pe care ea l-a ignorat pur şi simplu.

Întrebările mele nu au fost ignorate de trecători. Mi s-a spus că sunt nebun, să ţip la o biată cerşetoare cu un copil. Până la urmă, am fost scos din staţia de metrou, în şuturi şi huiduieli. Singurul lucru care îmi mai rămânea de făcut era să sun la poliţie. Când a sosit poliţia, cerşetoarea şi copilul dispăruseră. Am rămas acolo, cu un sentiment deplin de “Încerc să mă lupt cu morile de vânt”.

Când vedeţi la metrou sau pe stradă femei cu copii, care cerşesc, gândiţi-vă înainte să duceţi mâna la buzunar. Gândiţi-vă că, dacă n-ar fi fost sutele şi miile noastre de mâini care se duc către buzunar, afacerea asta ar fi murit. Ar fi murit afacerea, şi nu copiii – îndopaţi cu vodcă sau cu droguri. Nu vă uitaţi la copilul adormit cu afecţiune. Ci vedeţi acolo oroarea… De vreme ce citiţi acest articol, acum ştiţi de ce doarme copilul din braţele cerşetoarei.

(Textul a fost preluat de pe facebook, iar traducerea a fost realizată de magicInsights)

In primul rand am citit asta pe un site, si din sursa in sursa am incercat sa ajung la blogul mentionat unde era povestea. Blogul e asta, si textul e luat de acolo (intre timp a sters postarea - o sa precizez mai jos). Am cautat apoi in comentarii care e textul de pe Facebook cu pricina pe care l-a citit. Acum nici autoarea blogului nu stie clar daca textul citit e cel de la persoana originala sau doar preluat (tipa de pe FB e din Filipine - cand citesti asta pe siteuri zici ca e Romania, ptr ca sunt lenesi sa caute cat mai bine sursele, practic citeaza numai sursa pe au vazut-o, neprecizand ca si asta e o sursa la randul sau). Dar cred ca e un caz universal (care poate fi si la noi adica). Daca e adevarat sau nu, nu stiu (desi la cum e lumea asta, tind sa cred ca e). Dar oricum ar fi e un subiect la care trebuie sa ne gandim, sau macar de care sa stim.

Daca sursa origiinala e tipa aceea de pe FB atunci "el" de acolo e "ea" (s-a pierdut in traducere ptr ca limba engleza nu are gen la cuvinte). Nu am dat link la magicInsights (asa cum e pe blogul citat) ptr ca nu fac reclama aici.

LE:
Autoarea e simonnesacalianu (nu o sa dau link si o sa intelegeti de ce).

Eu:
De ce ai sters articolul cu cersetorii si copiii care dorm? Tocmai ce ma pregateam sa te citez si brusc nu mai e articolul
Ea:
Pentru că nu acel articol îmi definea blogul. Pentru că oamenii au început să fie răi și iscoditori și să preia doar ce vor din ce am scris și preluat eu in acea postare, după care să mă acuze de diverse lucruri.
Cel mai puțin îmi doresc să fac circ online din blog-ul meu.
Cu toate acestea îmi pare rău că nu ai apucat să îl citești, cred că îl poți găsi deja și pe alte bloguri.


Toate cele bune,
Simona


Dar povestea merita imprastiata in continuare, numai si ca luati aminte ce e in lumea asta. Ce e pacat acum e ca rauvoitorii o sa zica e ca o inventie ptr ca nu mai exista postarea initiala.

Author: No One
•duminică, octombrie 27, 2013
Nu-mi place sa fiu judecat dupa ce cred sau ce fac altii (prin asociere adica). Mi-a venit asta in minte, in timp ce ma taiam pe fatza (adica ma barbieream :P), gandindu-ma cum am fost judecat ptr ca cred in Dumnezeu (si deci sunt intr-o ureche ptr asta). Dar sunt destul de diferit de credinciosul tipic asa cum il vedeti voi (ateii in general)

(stiu, am facut o cacofonie acolo)

Dar nu despre asta voiam sa vb, ci doar vreau sa pornesc de la prima propozitie. Just ask. Daca nu stii ceva despre mine si vrei sa stii, daca nu ai inteles ceva, daca consideri ca te-am suparat cu ceva, say it, ask. Mie imi place sa fie asa. E de preferabil decat sa crezi ceva despre mine ce nu e real.

Stiu ca sunt dificil, sau ca macar dau impresia asta. Dar daca sunt intrebat frumos nu am motiv sa nu zic ceva ca raspuns. Si nu mint, mai ales aici pe net (ptr nu tb sa imi fac griji de efecte daca zic ceva despre mine). Si prefer sa fiu inteles.

Oamenii care ma stiu artagos sunt cu grija cu mine apoi. O dau in partea cealalta. Nu mai intreaba, nu mai fac pasi, nu mai au initiativa. De parca sunt bibelou bomba asa, uuu scary :)) Acum depinde si de persoana, unde te afli. Daca nu ai vb cu mine sau ai facut-o putin, nu am incredere. Daca sunt luat agresiv sau insistent nu sunt dispus sa raspund, sa zic despre mine. Daca stiu ca nu esti genul sa judeci, daca simt ca pot sa am incredere, daca sunt tratat frumos, raspund. Depinde si cat de apropiata e relatia, si cat cred ca pot sa zic unei persoane. Daca nu pot, zic ca nu pot si nu inventez altceva. Asta e luata ca o mica ofensa uneori. "Cum, nu ai incredere in mine? Te codesti? Faci pe misteriorul?". Trebuie sa stiu aia, aia. Nu e cine stie ce ce iti cer. Cum am zis, depinde, de nivelul unde esti. Ca sa folosesc o analogie vad lucrurile pe niveluri de acces, ca intr-o institutie. Unii au un acces mai mare, altii mai mic. De exemplu e o persoana acum careia i-as zice orice daca m-ar intreba. Pur si simplu am incredere in ea si stiu ca va trata cu seriozitate ce ii zic (si ca va trata cat mai obiectiv posibil, omeneste posibil adica, cu luciditatea unui om trecut prin multe). Si ca nu ma va judeca, ce e destul de important ptr mine. Nu ajung multe persoane acolo. De fapt nu mai e nimeni acolo :))

Dar nu vreau sa se inteleaga ca ma adresez cuiva sau ca a pornit de la cineva. Sunt doar gandurile mele, asa cum le-am gandit de mai multe ori de-a lungul timpului. Ideea e ca prefer sa fiu intrebat. Oricare va fi, un raspuns va fi acolo si nu voi minti (poate voi omite ceva ptr ca simt ca nu pot sa spun asta). Intr-un fel conteaza ptr mine ca exista un raspuns, o lamurire, si nu cat de personal, adanc e raspunsul.

Si, sunt ca nuca eu, doar tb sa gasesti modul sa ma spargi. Si sa o faci omeneste, usor, fara agresivitate, si fara insistente. Imi place sa fiu luat usor, ca un bibelou bomba ce sunt :)) Si daca nu merge, nu merge si gata.

***

Nu mai vreau sa scriu o postare noua, asa ca o sa continui aici.

Ziceam ca e o persoana acum careia i-a zice orice. Si ma gandeam cate persoana au mai fost asa. Doua, de fapt una, dar doua :)) De ambele am mai zis, de prima mai mult, de a doua mai putin. Am avut o relatie de prietenie foarte interesanta as zice, acum multi ani. O prietenie buna dar si destul de sexualizata. Am fi ajuns probabil niste friends with benefits in timp. Si ei i-as fi zis orice, si intr-un fel i-am zis. A doua persoana nu i-as fi zis orice in acel moment din timp, dar am simtit ca am avut o compatibilitate destul de buna din felul cum ne intelegeam. Pur si simplu curgea, venea de la sine zic eu, fara efort. Cred ca mi-ar fi placut sa-mi fie girlfriend si cred ca in momentul ala i-as fi zis orice. Si a treia persoana, suntem prieteni, ne intelegem cu decalajele de rigoare :P (dat fiind ca suntem persoane destul de diferite), as exagera daca as zice prieteni buni? Asa as vrea sa fie. Imi doresc de la noi doi o prietenie foarte buna care sa reziste oscilatiilor din timp (ptr ca timpul ucide relatiile cu oamenii).

So here you go, 3 relatii de prietenie de un anumit nivel, asemanatoare sub un numitor comun dar diferite.

Author: No One
•duminică, octombrie 27, 2013
O urmaresc pe fata asta pe YT. E foarte dulce si, desi are 20 de ani cred (sau 19), e cu capul pe umeri. Are niste idei foarte sanatoase in capul ei si asta imi place. Si se pare ca imi plac ochii gen semiluna (ies in evidenta cand o tipa zambeste). Oricum poate pare stupid clipul ca ii e frica de camioane pe autostrada si are emotii sa conduca pe ea, dar mi-a placut clipul ptr ca e sincer, personal si din suflet.


Author: No One
•duminică, octombrie 27, 2013
Mi s-a intarit din nou convingerea ca n-am nimic cu sanii mici. Ceea ce e bine. Intre prea mici si prea mari, ii prefer pe aia prea mici :P. Si cand e prea mic? Mici mici ar fi cei ai Keirei Knightley si nici cu aia nu prea am o problema. Si nu mi se pare ca sanii conteaza asa mult in pat. Conteaza mai mult sa te uiti la ei dar in sine nu fac sexul mai bun. Nu ma dau acum avocatul sanilor mici dar ma gandeam acum la asta (adica azi dimineata la 4). Si cei mici au avantaje. Gravitatia e mai miloasa cu ei. Cu cat sunt mai mari gravitatia asta blestemata e si mai pusa pe şotii. Sunt frumosi sanii mari, foarte vizuali, mai ales cand au un push up acolo. Dar tot nu conteaza asa de mult. Sunt eu superficial dar nici chiar atat.

Tin minte ca am auzit undeva (desi stiam cumva de mai demult) ca daca iti antrenezi muschii pectorali iti poti tine sanii acolo unde sunt mai bine. Pana la urma sub sani sunt muschi. Ati vazut la barbati ca au pectoralii mari si fermi daca ii lucreaza. Asa e si dincolo, la femei. Asa faceti ca flotari fetelor ca nu strica.

Nu mai tin minte daca e o preconceptie ca daca lucrezi mai intens cu muschii devii culturista. Dar nu e chiar asa. Ptr muschii mari folosesti greutati mari in repetari putine (plus bagi niste amestecuri de proteine in tine ca sa-i ajuti sa creasca). Asa ii umfli. Greutatile (mai) mici cu repetari multe ii definitiveaza dar nu-i umfla. Si din flotari de exemplu nu devii culturist.

Trebuie sa pun si eu mana sa ma duc la sala. Tot imi zic.

Nu mi-au placut niciodata barbatii masivi, cu muschi adica, dar de aia umflati. E mai misto ptr mine corpul mai zvelt cu muschi cat de cat definitivati. Plus ca se potriveste mai bine genului meu de corp. Am mai zis asta mai demult ca seman la corp cu Joseph Gordon Levitt, numai ca nu am umerii mici ca el. Am si aceeasi inaltime. Asa ca daca ma duc la sala o sa arat ca el (desi ptr filmul Don Jon s-a facut putin mai masiv).

***

And now (la 5 dupa amiaza) covers :)

Gusturile mele la muzica... N-as zice ca sunt discutabile. Tind spre pop, pop rock, alternative, poate chiar si rock (dar mai bland asa). Dar ascult si in afara lor. Pana la urma ce imi place, imi place.

Taylor Swift. Doar 2 melodii am ascultat si mi-au placut:You Belong with Me si I knew You Were Trouble (ce are cover mai jos). Nu e genul meu. Si, ca sa scot barbatul de la naftalina care tb sa aprecieze femeile in functie de cum arata, e cute dar pare cuminte. Cuminte cuminte. Si copila.

Anyway Jessie J e alta treaba. E mai dura ca imagine, mai englezoaica. O ascult cu placere dar nu o caut activ, de asta am si doar 2 melodii care imi plac (Prige Tag si Who You Are). Si acum coverul.


Rihanna. O percep ca fiind comerciala. E peste tot, adica. Overexposed. Ptr mase. Sincer nu-mi place tipa, e genul pe care o vezi prin belele, too young to be of some real maturity. Dar imi plac cateva melodii (aia cu Eminem, Diamonds si Stay - care are cover mai jos). In general o evit. Stiati ca are 7 albume in 7 ani consecutivi? Altii nu scot atatea albume in toata cariera.

30 Seconds to Mars. Nu i-am luat in serios. Jared Leto actorul incercand sa fie si cantaret. Au mai incercat si altii. Dar nu suna rau. E mai comercial da, dar nu e rau. Singura melodie care pot sa zic ca m-a interesat (doar am ascultat-o la refuz in repeat, si chiar acum daca asculta-o n-as fi plictisit de ea, din contra) e Kings and Queens. Si acum coverul (reminds me of '80 rock, desi cineva zicea printr-un comentariu ca suna grungy).


Author: No One
•sâmbătă, octombrie 26, 2013
NSFW. 18+. Daca nu sunteti obisnuiti cu asta din partea mea si nu va place, nu cititi. You'll just be pissed and leave, thinking I'm not how you imagined I was.

Ma foiesc in locul in care stau. I know how I feel. The tenseness is pouring out of my skin in front of her. So I tell her, I tell my psyhologist, right there on the spot, coming out of my mouth with wickedness and pleasure.

"Numai la asta ma gandesc. La gustul ei. La pizda si pielea ei fina. Cum ii fac sex oral. Imi place. Ei ii place. Si tot ce ma gandesc e sa o pun jos, oriunde, pe jos, pe canapea, pe birou, pe masa. Sa-i deschid picioarele, sa i le largesc si sa o ling. Mi-o imaginez cum se relaxeaza, cum isi relaxeaza corpul, cum sta pe spate fara nici un muschi tensionat. Lasandu-se invaluita de ceea ce-i fac."

It's so weird seeing my psyhologist hearing what I just said. But she is a woman. That's why I told her. Because I like the thought of me telling her this. Not as a psyhologist, but as a woman.

***

Mi s-a intarit din nou convingerea ca n-am nimic cu sanii mici. Ceea ce e bine. Intre prea mici si prea mari, ii prefer pe aia prea mici :P. Si cand e prea mic? Mici mici ar fi cei ai Keirei Knightley si nu am o problema cu aia. Si nu mi se pare ca sanii conteaza asa mult in pat. Conteaza mai mult sa te uiti la ei dar in sine nu fac sexul mai bun. Nu ma dau acum avocatul sanilor mici dar ma gandeam acum la asta. Si cei mici au avantaje. Gravitatia e mai miloasa cu ei. Cu cat sunt mai mari gravitatia asta blestemata e si mai pusa pe şotii. Sunt frumosi sanii mari, foarte vizuali, mai ales cand au un push acolo printre trucuri. Dar tot nu conteaza asa de mult. Sunt eu superficial dar nici chiar atat.

Tin minte ca am auzit undeva (desi stiam cumva de mai demult) ca daca iti antrenezi muschii pectorali iti poti tine sanii acolo unde sunt mai bine. Pana la urma sub sani sunt muschi. Ati vazut la barbati ca au pectoralii mari si fermi daca ii lucreaza. Asa e si dincolo, la femei. Asa faceti flotari fetelor ca nu strica.

Nu mai tin minte daca e o preconceptie ca daca lucrezi mai intens cu muschii devii culturista. Dar nu e chiar asa. Ptr muschii mari folosesti greutati mari in repetari putine (plus bagi niste amestecuri de proteine in tine ca sa-i ajuti sa creasca). Asa ii umfli. Greutatile (mai) mici cu repetari multe ii definitiveaza dar nu-i umfla. Si din flotari de exemplu nu devii culturist.

Trebuie sa pun si eu mana sa ma duc la sala. Tot imi zic.

Nu mi-au placut niciodata barbatii masivi, cu muschi adica, dar de aia umflati. E mai misto ptr mine corpul mai zvelt cu muschi cat de cat definitivati. Plus ca se potriveste mai bine genului meu de corp. Am mai zis asta mai demult ca seman la corp cu Joseph Gordon Levitt, numai ca nu am umerii mici ca el. Am si aceeasi inaltime. Asa ca daca ma duc la sala o sa arat ca el (desi ptr filmul Don Jon s-a putin mai masiv).

Doamne cat text am adaugat :)) Sper sa nu fii stricat postarea de mai sus.

Author: No One
•sâmbătă, octombrie 26, 2013
Sunt zile cand mi-as dori sa am o suma de bani la dispozitie si azi e una dintre ele. A inceput de ieri (25), am aflat in noaptea asta, Les Films de Cannes à Bucarest si dureaza pana joi inclusiv (pe 31). Joi tb sa fiu la Constanta. Oricum, e plin de filme ce au fost anul asta la Cannes, si sunt o mana acolo care ma intereseaza, alea mai cunoscute de mine adica: Inside Llewyn Davis, Fruitvale Station, Nebraska, All is Lost, Only Lovers Left Alive, Adèle: Capitolele 1 & 2 (La vie d'Adele/Blue Is the Warmest Color). Only God Forgives si Bling Ring sunt deja pe net. Si sunt sigur ca sunt si altele la fel de bune acolo.

But fuck it. Cred ca stau acasa cel mai probabil.

Si mi-am stricam somnul. Nu mai pot sa dorm noaptea. Abia am reusit ieri la 1 dupa amiaza sa adorm. Si dupa ce m-am trezit, all fresh si cu mintea in ordine (no rain there anymore), ma ia maica-mea in primire (trebuia sa imi fac programare undeva si nu am facut-o). Cum era, nu mai stiu, ceva de genul ca nu a avut norocul cu mine. :| . Thanks. Oamenii cand deschid gura langa mine parca nici nu le mai pasa ca ma pot deranja. Ehh, ce mai conteaza. Dar aveam mintea atat de obosita dupa gandurile mele si in acelasi timp refacut dupa somn ca nu m-a mai deranjat.

I'm not tense anymore, doar putin numb. Prefer acest numbness sincer.

Author: No One
•vineri, octombrie 25, 2013

In my thoughts and in my mind


LE
Now it's just... not sunny but not rainy either

Ma duc sa ma culc

Author: No One
•joi, octombrie 24, 2013

Damn it (o_o)
Cu tot cu tatuajul ala de sub san

Okaaay (o.0)

I know they are pictures made to look good, but still, they are something I can't ignore.


ps: Must... close... the ... computer. La piata cu tine, Mister.

Si pe urma la film.

pps: i-as lua tigarea dintre buze la prima poza. M-as apropia incet, m-as uita in ochii ei si i-as lua incet tigarea dintre buze. M-ar lasa. No buts, no maybes. E ceva cumva senzual luand tigarea aia :P Datorita buzelor cred si a tigarii care sta pe ele. As stinge-o pe lemnul ala pe care sta, chiar langa fundul ei.

"Smoking is bad for you" :)

Author: No One
•miercuri, octombrie 23, 2013
Am auzit aceasta poveste spusa intr-un film anime. De fapt tot filmul e in esenta aceasta poveste. Imi place ptr "brutalitatea" sa, fata de varianta ptr copii pe care o stim, si ptr ca tu stii (dar ea nu) ce va fi in final. Luata de pe wiki.

Jin-Roh: The Wolf Brigade is the version of Rotkäppchen ('Red Cap') transcribed directly from the film by Chance Wolf, and used by permission. The lines quoted here from Jin-Roh are based on a traditional oral tale which was told by a 10 year old girl in Haute-Loire, France, and transcribed by Jean Baptiste Victor Smith in 1870. This interpretation predates that of Charles Perrault (considered the first written iteration of the 'Little Red Riding Hood' tale), and is the only one in which the protagonist visits her mother instead of her grandmother, and features the "clothing made completely out of metal" as found in the Jin-Roh version, below:

Once there was a little girl, called Little Red Riding Hood, for she wore always that red riding hood. Now her mother had made her a suit of clothing for her to wear, and this suit of clothing had been made completely out of metal. Her mother then went away to stay alone in a little cottage in the woods, and told the girl, "only when you have worn out this suit of clothing shall you come and visit me." So the girl, nodding solemnly, bade her mother goodbye and set to work to wearing out her suit of metal clothing.

Every day, she rubbed herself against the walls of her home, so that the clothing would be worn out sooner. Every day, day-by-day, without fail she would rub herself against the walls, till her clothes became thinner, and thinner till she completely wore it out. Elated, she made some bread with butter and wheat cakes for her mother, intending them as gifts, and left her house for her mother's cottage in the woods.

Along the way, just as she was about to enter the woods, she encountered a wolf, which asked for some of her cakes and bread. She refused, for it was to be a gift to her mother. Unfazed, the wolf asked if she would be traveling via the road of pins or the road of needles. The young girl replied that she would be using the road of pins. Thus, the wolf ran quickly down the road of needles and knocked upon the door to the girl's mother's cottage.

"Who is it?" the girl's mother asked.

"It is I, your daughter, come to bring you cakes and bread." And when the mother opened the door, the wolf killed her, eating most of her.

Sometime later, the young girl finally arrived at her mother's cottage. Knocking upon the door, she heard her mother call out in a strange voice, "who's at the door?"

"It is I, your daughter, come to bring you bread and cakes, for I have worn out my clothing of metal and now come to visit you."

"Come in my daughter, the door is not locked!" But the door was locked, and the little girl had to climb in through the little hole at the bottom of the door.

Once inside, she noticed that her mother was in bed. After the long walk through the woods the girl was hungry, and said thus to her mother. "Mother, I'm hungry, for I have traveled far and deep to this place."

And so the reply was, "there is meat in the cupboard, that you may consume to sate your hunger."

And as the little girl was about to eat the meat from the cupboard, suddenly a cat jumped onto the cupboard and told the girl, "do not eat this meat, for this is the meat of your mother, whom has been murdered most foul by the wolf that now sleeps in her bed!"

Thus the little girl told her mother, "Mother, this cat says that it is your meat that I am about to eat!"

And her mother told her, "Surely this cat is lying, for am I not alive and well, talking to you even now? So throw your stick at the cat and eat the meat to sate your hunger." So the girl obediently threw her stick at the cat, thus scaring it off before consuming the meat.

When she had eaten her fill, she felt thirsty, and told her mother so. "There is a bottle of wine above the fireplace child, drink it, and sate your thirst."

And as the girl went to the fireplace and picked up the bottle, a bird flew onto the fireplace and chirped, "little girl, do not drink this wine, for it is the blood of your mother that has been killed by the wolf whom now lies upon the bed."

And when the little girl said to her mother, "mother, there is a bird that says that this bottle of red wine that I am about to drink is your blood, and that you were killed by a wolf, whom now lies in your place!"

And thus came the reply, "child, am I not alive and well? So is the bird lying. Throw your cloak at it, that you may then drink of the wine in peace, and vanquish your thirst." Thus the girl did as she was told, and drank of the wine, till not a drop was left.

Now when she had eaten and drank her fill, till hungry and thirsty she was not, suddenly the girl felt sleepy. Thus her mother said to her, "come child, and rest by my side. I would have you by me once more." And the girl walked to her mother's side and undressed. Putting her clothes of cotton and wool neatly by the side, she climbed into the sheets with mother, so as to rest. There she saw her mother, looking very strange.

"Why mother," She exclaimed, "what big ears you have!"

"The better to hear you with, my child." Came the reply.

"Why mother," the girl continued, "what big eyes you have!"

"All the better to see you with, my child." Came the reply.

"But mother, what big paws you have!" The girl exclaimed.

"The better to hug you with." Came the reply.

"Oh mother, what big, sharp teeth and terrible mouth you have!" The girl cried out.

"The better to eat you with!" The wolf said.

And at that, the wolf pounced upon the girl and devoured her, rending apart her flesh and bone, eating her alive, ignoring her screams.

And thus, the wolf ate the girl, sating its hunger.

Mi-am adus aminte, cand mi-am zis sa pun aceasta poveste aici, ca am vazut Scufita Rosie la teatrul de papusi din Constanta.