Author: No One
•vineri, ianuarie 25, 2013

Very violent. One, because of the amounts of bright red blood that flew in the air when people got shot (and were lots of people shot in there, most of them numerous times, in every imaginable part of the body, even the groins). But two, and this was the heavy stuff (I was not shocked per se, but they got to me when I watched those certain scenes), it was violent in the way slavery and black people are treated in the movie (like disposable, to a certain degree, dumb inferior animals). Some may say to themselves that it can't be that acurate (considering it was made by Tarantino who is not the guy to go to when you think realistic) but unfortunately I think in some parts of the US that was true and acurate. On the other hand the word nigga, which is used a lot, didn't bother me (maybe not being from the US "helped" me in that). I hear it all the time in the mouth of rap gangsta bling-bling bad boys of today.

If you know Tarantino's other films you'll sure recognize this is his. This time it borrows a lot from spaghetti westerns from the way is was shot (that rapid zoom ins for example, or close up of the face), the explosions, the very acurate shotings and the score. Also the opening credits reminds you also of this type of westerns. I saw all Tarantino's long features (even Death Proof and his two episodes in CSI). For now I will say this is in my top 3 (along with Basterds and Reservoir), but I don't know where in that top. I know that Tarantino is a remarkable director but... he just doesn't get there to be a favourite of mine.

Dr. Shultz is my favourite (especially in the begining, where were the laughing/funny parts, for me at least), Foxx is good but nothing spectacular. And DiCaprio is meeean :-D Also remembering: Sam Jackson (you really can't believe someone like him can exists, you may think he is playing a fool and a role but he truly believes in the shit he believes), Don Johnson (nice to see him in that role), beautiful Kerry Washington (with the strange, and funny to me, Broomhilda von Shaft name), Franco Nero (as the other owner in the mandingo fight), Jemas Remar (of Dexter fame), Walter Goggins (Shield, Justified) and Jonah Hill (in a small funny part). I wonder where would've JGL fit in this whole movie. Also, a known face to me, M.C. Gainey (Bo Crowder in Justified and Tom Friendly, Linus' second in command, from Lost). And also, I remember now to write this down, QT has a cameo... not being the best actor in the world :lol:

And yes the D is silent :-D

Author: No One
•joi, ianuarie 24, 2013
Asta e a 1000-a postare publicata :) Asa s-a nimerit

It deserves its Oscar nods for Directing, Cinematography, Picture, Score, Visual Effects (actually there are 11 of them). Wow, I really like Ang Lee. I like his ability to tackle multiple genres (Nolan hasn't really that ability although he is my favourite director). From the visual effects nominees I only saw Snow White, Avengers and Life of Pi till now, and Pi is my favourite now in this category (but I guess Prometheus will win in this one). I liked the score (Skyfall is better though). But I loved the cinematography, the way it was shot, the beautiful images and the use of CGI. It looks beautiful (gonna mention the sinking of the ship when Pi is in the water watching the ship full of lights in the water). A very visual movie. And btw from Imdb trivia
86% of the tiger shots are CG, while 14% (or 23 shots) are real. In some cases it's intercut with a CG tiger. Scenes where a real tiger is used:

The shot in the beginning where he's sitting
Richard Parker swims in the water and can't get back onto the boat without Pi's help
Most scenes where Pi is training the tiger with the stick.
Richard Parker sits down and scratches his claws on a hatch below him
Gotta mention Suraj Sharma at his first acting role, Irrfan Khan (really noticed him in ASM, although I saw him earlier in Slumdog and The Darjeeling Limited), Rafe Spall (very fit, he was a little chubby in Shaun of the Dead :P) and Gerard Depardieu (in a very small part). Previouslly from Ang Lee I saw Crouching Tiger, Hulk (liked it better than the 2008 one, Ang Lee's Hulk being the most character centric of all the three Hulks), Brokeback Mountain, Taking Woodstock (only saw small parts from the Ice Storm and Sense and Sensibility). Must see Lust, Caution from him.

I read the book when M.Night was in talks to direct it (Cuaron also was involved at some point after). I really liked it and I knew about the ending before seeing the movie. It has more impact in the book. But nonetheless I liked it. The difference about fantasy and reality. The beautiful story, fairy tale like, and the reality of what actually happened.

Saw it in 3D. I only saw Avengers, ASM and Like of Pi in 3D. Life of PI is by far the better one. Not a fan of 3D (wearing the glasses, the darker image thought the glasses, sometimes 3D gets distrating). I prefer seeing it in 2D (where image seems bigger), the old fashion way. But 3D works in this one. What bothers me in some cities in my country is that there are only multiplexes there, so if a film is in 3D they only show it in this way (no 2D option). Only the state cinemas project the film in 2D but they are slowly dissapearing in the smaller cities (there are a few bigger cities, Bucharest, Cluj, where they will remain)

At 13:35 when I saw the movie I was the only one in that cinema room :-D

At this point it made ~500mil WW (from a budget of 120). Only 100 domestic (US) and saved by international, almost 400mil. IMO it deserves to make money. And Pi is another example that domestic in not as important now as it was in the past.

And in the end I will mention a shot in the film, a shot made from above, where the image shifts to 4:3. It resembles the book cover :D

Author: No One
•miercuri, ianuarie 23, 2013
Am vazut ieri pe tren (pe noul meu telefon :P) un stand-up comedy de Simon Amstell. Intai vreau sa zic ca folosesc un programel in care transform fisierele video de pe calculator in fisiere video ptr mobil. VideoFab se numeste, in caz ca aveti nevoie. Si asa am reusit sa vad show-ul pe telefon. In al doilea rand Simon Amstell e un stand-up comedian cam socially awkward (plus evreu si gay, ce "frumosa" combinatie :P) si showurile sale au ca subiect awkwadness-ul sau la nivel romantic si social. Se vede ca el o face ca sa scoata asta din el, ca e modul sau de exprimare despre sine. Nu se va schimba ca om asa ca printr-un miracol (once awkward, always awkward :P), asa ca eu cred ca o face ca sa scoata afara ce e in el, sa o exprime in public. Cam asa as fi vrut sa fie si cu blogul meu. Bine, sunt si diferente intre noi. Ce vreau sa zic e ca ma regasesc in anumite chestii. Plus are pareri spirituale asemantoare cu ale mele (ca toti suntem un unu, ca ceea ce gandesti ti se va intampla, ca ceea ce vizualizezi ca dorinta vei avea etc.). O sa pun show-ul mai jos, asa ca vi-l recomand, Mie mi-a placut, cumva. Totusi recunosc ca mi se se pare ciudatel si ca seamana putin cu actorul Jesse Eisenberg (tipu din Social Network) care si el este un socially awkward putin cam ciudatel.

Dar despre ce vreau sa discut este o idee ce a zis-o in show-ul asta. Anume, cand vezi o persoana necunoscuta care iti place, care te intriga, sa incerci sa o abordezi. Sa nu pierzi sansa asta. Sa risti. Sa incerci. Suna frumos, nu? Idilic asa, si chiar realizabil cand te gandesti, nu? Pai asta ma gandeam si eu in timp ce ma uitam. Chiar imi ziceam pe drum: cat de greu ar putea fi? Pana m-a lovit realitatea, asa cum o vad eu bineinteles, in cap.

Cand incepi sa te gandesti mai mult (prea mult poate), nu mai pare asa usor. De fapt pare greu, irealizabil. In primul rand e un necunoscut. O necunoscuta, sa folosim ideea asta. Cum poti sa te duci asa, pe strada sau la masa, intr-un magazin, si sa te bagi in seama? Va crede ca esti un obsedat, ca ai niste intentii discutabile, ca vrei sa i-o tragi. Sunt destui porci pe ponton, de ce nu ai fi si tu unul in ochii ei? Daca insisti putin mai mult risti sa o faci sa dea si mai mult inapoi. Deci cat trebuie sa insisti incat sa nu i se para ca te dai la ea dar nici sa nu simti ca nu ti-ai dat o sansa asa cum ai vrea? Pe partea cealalta, daca ii dai semne ca o placi cu adevarat (esti prea entuziasmat de exemplu), sa nu creada ca esti un puber de ala, catelus indragostit pana peste urechi. Nu e vorba de mandrie masculina aici, in ceea ce zic, dar chiar daca o sa zica "cat de cuuute este" asta nu inseamna ca o sa vrea sa fie cu tine. Cute nu e chiar egal cu te vreau. Cute poate chiar sa nu te ajute in situatia de fata, ci chiar sa te dea inapoi. Cute nu prea suna a "barbat" in ochii unei femei. Si nici ideea unui barbat indragostit cam lulea nu e. Plus ca poate sa ajunga chiar sa te creada un potential "pres". Femeile sunt si ele oameni, asta inainte de a fi femei.

Si in plus, trebuie sa arati totusi prezentabil, sigur pe tine (adica sa te temperezi, sa nu fi prea complimentar sau prea easy), sa fii spontan si pe faza (ia ziceti-mi si mie, cat pe faza poti sa fii cand vezi pe cineva necunoscut, stii ca poate e singura data cand vei vedea persoana aceea, care-ti place si poate cu care chiar ai vrea sa fii?), sa fii amuzant, inteligent, inalt (da, inalt, piticaniile nu dau bine, si n-ar strica nici ca mainile, sau fata, sa fie barbatesti), ingrijit si sa gasesti o formula cat de cat originala (sau relaxata macar) prin care sa o abordezi. Plus sa te lupti cu ideile ei preconcepute despre "agatatul" pe strada. Nu te balbaii, nu face glume nepotrivite, nu fii prea insistent (iar daca, prin nu stiu ce noroc, si ea te gaseste interesant, nu fii prea putin insistent sau interesat), complimente discrete si dragute (si personalizate si originale), fata direct la ochii ei (nu te uiti pe jos sau in decolteul ei). Nu mai pare asa usor, nu? :)

Si o intrebare care poate va va suna rautacioasa, dar care se naste din dezamagire si neputinta: si oare merita? Sigur ca da, ar raspunde toate fetele si femeile din lume. Eu... nu sunt chiar asa convins. Cel putin in legatura cu un numar din aceste "toate fetele si femeile din lume". Nu e ca si cum scrie pe ele "tipa asta chiar ti se potriveste si vei primi un feedback pozitiv, bun, de la ea".

Tin minte o tipa draguta pe care am vazut-o la facultate si pe care am intrebat-o daca are acelasi drum cu mine (ma duceam inspre casa). A raspuns foarte repede ca o ia prietenul (a precizat ca e "prietenul" , nu cineva sau un prieten). Ceva asemanator a fost mai demult cand taica-miu a cunoscut o familie de romani din Belgia (a fost marinar, si nava sa ramasese blocata in Belgia ptr un timp) si, nu stiu ce i-a zis, ca tipa m-a atentionat cand am vorbit la telefon ca are prieten. Nici macar nu era pe gustul meu si nici nu avusesem o intentie in acest sens. Dar inca folosesc, dupa atatia ani, portofelul pe care mi l-a dat. E un portofel bun, asta e motivul. Pe partea cealalta, gaseam o tipa draguta si interesanta, si nu stiu ce i-a zis persoana care o cunoaste pe ea (da in acelasi timp si pe mine, desi eu nu stiam de legatura lor pana atunci), ca m-am trezit cu ea la masa unde eram zicand ca, ce dragut, sunt indragostit de ea  Mda, e dragut cand ai 5 ani, dar nu cand ai 27. E asa ciudat sa arati ca esti interesat de o persoana si sa pici in ochii ei ca un adolescent indragostit.

Da, suna frumos sa fii pe faza si sarmant si sigur pe tine si chiar sa te duci ca sa deschizi o punte cu o persoana necunoscuta care-ti place. Ne face sa credem ca toti am putea sa facem asta, poate chiar usor. Eu nu stiu cum sunteti voi dar la mine nu pare asa usor. Si chiar daca vad pe cineva care-mi atrage atentia tendinta mea e sa nu ma bag. Trec pe langa. Nu e vorba de regret aici. Nu mai regret de mult faze de astea. Dar e frumos sa crezi ca chiar e usor si iti poate iesi asta. Dar ramanem la "sa crezi".

Author: No One
•miercuri, ianuarie 23, 2013
Am avut putin neplacuta surpriza sa vad ca am bookmark la blogul asta intr-un calculator pe care l-am folosit la prietenii mei. Greseala mea a fost ca mi-am accesat contul blogger de pe calculatorul lor si cumva asta a dus la adresa mea de aici. Si astfel cineva l-a descoperit si i-a dat bookmark. Nu am accesat adresa asta direct din browser, iar pagina de login la blogger am facut-o prin google, dar am dat vizualizare blog din meniul blogger si asa adresa a ajuns, si a ramas, in browsing history. Asta sa ma invete minte sa nu imi mai accesez blogu, in nici un fel, de pe un calculator al cuiva pe care-l cunosc si nu stie de acest blog.

ps: scriu aceasta postare de pe calculatorul cu pricina
pps: sper sa nu-si fi dat seama ca e chiar al meu, si daca totusi si-a dat seama, sa fii citit numai chestii usoare
ppps: exista posibilitatea sa il fii gasit prin alt blog sau prin google, dar ar fi o mare coincidenta, mai ales ca n-am trafic asa de mare

Author: No One
•duminică, ianuarie 20, 2013
in a lil' bit o' conflict in legatura cu postarea de ieri. parca era de ieri. dar sunt obosit asa ca... scriem? deja par nebun, ce se poate intampla mai rau? :)

hai sa-mi adun gandurile. vroiam sa scriu despre ceva. nu neaparat, nu e o urgenta, dar daca tot ma simt in spiritul "artistic" de a scrie, hai sa o facem.

ma consider normal. daca e sa ma pui langa ideea de socializare, exprimare, relationare, traire a vietii, stiti voi, tot carîmbul, ca ati citit blogul asta, atunci nu intru in categoria normalului, nu? un normal standard e o persoana sociala, relationare optima cu oamenii, o viata traita, relatie, slujba, poate la varsta mea casatorie, copii, adult. asta e normalitatea, nu? in ideea asta atunci ptr altii as fi ciudat, dar eu ma consider normal. consider ca sunt normal. ptr mine a fi normal e mai mult sa nu fii un descreierat, mitoman, criminal... sa nu faci rau altcuiva adica. sa duci o viata calma si civilizata care sa nu degenereze in a face rau.

cred oare ca as putea fi mai mult decat sunt acum? da. as putea sa am o viata mai buna. normala in ochii altora. dar eu vreau sa fiu multumit cu ce am, cu cine sunt acum si cu alegerile mele (a nu alege e tot o alegere).

am senzatia ca am vorbit cu persoane prin intermediul blogului care m-au citit si au gasit la mine o anumita ciudatenie care poate e (sau o vad) si in ei. dar raspunsul meu e "dar eu ma consider normal" nu ptr ca ma cred mai bun ci ptr ca in mine asta e realitatea mea. stiu ca poate ptr altii pot parea ciudat dar nu vreau sa ma consider asa in interiorul meu. ptr ca daca m-as considera ciudat cumva m-as nega, mi-ar fi rusine cu cine sunt, cu ce am ales, cu ce fac, cu ce zic.

asa ca dragii mei, luand in considerare unde sunt acum, eu sunt cel mai normal om de pe pamant :)))

si ca sa va arata ce inseamna arta de a filma va las aceasta scurta secventa. nu e dintr-un film, ci e un test facut unei camere digitale. actorul il stiti, iar cel ce a filmat e David Fincher. foarte noir si tineti minte, singura lumina care lumineaza cadrul ala (fata) e de la chibrit.

Author: No One
•sâmbătă, ianuarie 19, 2013
Deadpan is a form of comic delivery in which humor is presented without a change in emotion or body language, usually speaking in a casual, monotone or cantankerous voice and expressing an unflappably calm, archly insincere or artificially grave demeanor, often in spite of the ridiculousness of the subject matter. This delivery is also called dry humor or dry wit; when the intent, but not the presentation, is humorous, blunt, oblique, sarcastic or apparently unintentional.


Author: No One
•sâmbătă, ianuarie 19, 2013
[I made my choice in life so lay off my back]

She said: Hello mister. Please to meet ya (adaugata dupa ce am terminat de scris)

Intai trebuie sa zic ca am scris un comentariu pe fb (n-are legatura cu asta) si mi s-a blocat calcu (se pare ca se supraincarca memoria RAM, zic eu) asa ca acum nu mai am chef sa-l rescriu. Las' copii sa comenteze prostii in continuare. Ce stiu ei?

Nu stiu ce m-a apucat de am un chef de a scrie. Sper doar sa nu o dau in balarii si sa nu-mi mai convina mai apoi ca am scris. Azi dimineata cand m-am pus la culcare am prins un moment de ala cand m-am analizat si mi-am dat seama de niste chestii. Partea proasta e ca am uitat despre ce era vorba. Doar stiu ca mi-am dat seama la mine de unele chestii. As fi scris atunci pe blog dar era 6 dimineata si nu era prea indicat sa fiu calare pe calculator atunci. Si in acelasi timp ma straduiesc sa las ceva timp cand ma apuca itchu' sa scriu despre mine ca sa nu o dau in balarii si ma trezesc cu nu stiu ce rahat la usa. Sau cel putin cu o idee de asta paranoica legata de lume si de mine in capul meu.

Ascult Angus and Julia Stone - Big Jet Plane

Tocmai am baut un pahar cu apa de chiuveta (uite asa se moare de cancer) in care am pus o pastila efervescenta cu calciu. Beau ptr ca-mi place gustul :)

Se pare ca intotdeauna am vrut (sau mai degraba mi-am dorit) ca oamenii sa ma perceapa intr-o lumina buna. Sa aiba o parere buna despre mine. Cam dezamagitor cand vezi ca oamenii sunt oameni. Nu mi-am dorit cardul de prieteni, nici acum nu-l vreau, dar mi-am dorit sa fiu inteles. Stiu ca nu e nimeni pe lume care sa te inteleaga total (nu se poate, nu e omeneste posibil) dar mi-am dorit sa fie acolo cel putin cineva, in cazul in care e si o pot intalni. N-am nevoie sa fie dar sa nu o intalnesc, waste of time. Daca tot e atunci sa vad persoana aia la fata :))) Da, am folosit "o". Ptr ca intodeauna mi-am imaginat in general ca e o ea. Cumva nu vad un el in postura de cel mai bun prieten. Da, e o chichita de a mea. De fapt e o diferenta ptr mine intre cel mai bun prieten si cineva care te intelege de tot. Prefer un simplu prieten dar care sa ma inteleaga cum trebuie. Ma rog, ma complic. In secret, in mine, mi-am dorit intotdeauna pe cineva asa. Asa cum mi-am dorit ca oamenii sa aiba o parere buna despre mine. Astea sunt printre cele mai dese chestii care imi vin in minte, in diferitele lor scenarii.

Gonna take for a ride on a big jet plane.

Dar recitesc si imi vine in minte "Dar tu? tu?... tu nu trebuie sa iti aduci o contributie la asta". Stiti voi, blabla-uri din astea. Well, vreau doar sa scriu despre asta pe blog, nu vreau sa ma gandesc la toate implicatiile. Sa explic de ce e asa si pe dincolo. Cand incepi sa analizezi o chestie atunci incepi sa regreti ca ai pornit de la ceva ce doar vroiai sa zici.

Be my lover, my lady river.

Mi-e cam sila de oameni. Stiu, cam exagerez si o zic asa fara sa o gandesc prea mult. Si nu ma refer la cineva sau altcineva. Oameni, oameni pur si simplu.

Desi stiu constient ca oamenii sunt diferiti si deci nu pot gandi toti, sau vedea lucrurile, la fel ca tine, totusi inconstient vad ca aproape tot timpul ma astept ca toti sa vada lucrurile asa cum o fac eu. Nu e cazul. Cred ca de asta mi-e sila, din faptul ca eu gandesc intr-un fel si altul intr-un alt fel iar eu "descopar" asta cand ma lovesc direct (fata in fata, intr-o comunicare directa, fara un intermediar) sau indirect (intr-o comunicare indirecta, specifica netului de ex) de altii. Brusc oamenii din care fac si eu parte nu mai sunt oamenii din care fac parte, daca asta are un sens ptr voi. Apare acel "am dreptate, tu nu", "adevarul e la mine, nu la tine", "eu gandesc bine, tu nu" si tot asa. Nu-mi vine sa cred ca altii gandesc, zic eu, gresit. Cum se poate asa ceva? Nu-mi vine sa cred ca altii fac chestii gresite pe care eu nu le-as face niciodata. Cum se poate asa ceva? Nu-mi vine sa cred ca altii actioneaza gresit, rau, lucruri pe care eu nu le-as face. Cum se poate asa ceva? Cum de exista oameni asa? De ce nu inteleg? De ce nu ma inteleg? Intelegeti ideea. Dar nu vreau sa o duc, cand scriu aici, intr-o directie de genul "bine, rau", cine are dreptate sau nu. E vorba de perspectiva, bine-rau e relativ in discutia asta. Ironic e ca si ceilalti (vedeti, e deja un "celalalti") se uita la mine si apoi fac their own stand ptr ca si ei vad lucrurile in felul lor. Si lipsa asta de aliniere iti creeaza o sila, "filosofez" eu acum. Poate ptr altcineva sa dea citate din Marylin, ca sa dau un exemplu, e ok si se leaga cumva de cum vede viata si se regaseste in ele, dar ptr mine e cam fanfaronada stupida. Perspectiva e alta, poate nedreapta, dar care ma duce la un soi de aciditate verbala si in gandire. Nu mi-e sila de persoanele care citeaza din Marilyn, o zic, doar e un exemplu ca sa ma fac inteles. Mie sila de ex (ptr moment, ca nu stiu cum va fi in viitor) de ateistii aia "de extrema" si, pe deasupra, "destepti cu stiinta in brate" care se cred curul pamantului, de unii oamenii care isi baga nasul in viata mea si imi zic cum sa mi-o traiesc (ceea ce eu inteleg din asta e ca viata mea e de mila si deci trebuie sa fiu luminat si ghidat spre salvare ca nu cumva sa devin un descreierat sau un ratat), de idiotii aia care nu stiu sa scrie corect cuvinte in engleza desi e prima lor limba, de fandositii aia care gasesc chestii de nemultumire in orice citesc pe net si apoi isi varsa debitatiile pe toate siteurile cu comentarii (daca vrei sa debitezi ce iti iese pe fund, netul e locul; banuiesc ca si mi se aplica si mie :D, de vreme ce si eu umplu netu cu ale mele). Dar acum, dupa ce am scris, ma gandesc ca astea sunt prostii, in schimb ar tb (vb serios acum, nu ironic) sa rantuiesc despre foamete, razboaie, violuri, copii abandonati si tot asa. Astea sunt chestii serioase daca vrei sa faci galagie. Da-i dracu de copii idioti care se freaca pe net.

Vedeti, daca stau prea mult la scris o dau in balarii. Macar pot sa dau ca asta e stilul meu unic, care aduce savoare blogului asta cica, si astfel sa ma conving sa o tin tot asa :))

She smells of daisies, she smells of daisies

ps: versurile sunt scrise gresit ptr ca asa le-am descifrat eu din auzite

Author: No One
•joi, ianuarie 17, 2013
Imi place faza cand cineva posteaza o poza in care este un mesaj de incurajare (de aia zen zic eu) si toata faza e in legatura cu el/ea, nu cu noi cei ce citim. El e cel care "tremura" acolo in interiorul lui si se incurajeaza (chiar daca nu-si da seama) ca poate poate el e de fapt mai mult decat este el, sau viata lui, in realitate. Nah ca am zis-o.

"Vai, descoperire, ce creatura minunata sunt eu de fapt in realitate, nici nu stiam, asa ca postez o imagine in care sa incurajez lumea sa vada cum e de fapt (buna, minunata, desteapta, blablabla), cand de fapt, inconstient sau nu, eu ma simt cu morcovul in cur ca sunt la fel de stupid ca oricare muritor de pe lumea asta"

Si daca tot suntem aici... (desi bitchy e cam dur dar totusi "out of context " e corect chiar si "justify", a unui mod de gandire sau mai rar, dupa mine, a unei actiuni. ehh, dar ce nu ne-am face fara citatele lui Marylin si female empowerment)

ps: confession - as fi postat-o initial pe faisbuc dar sunt las (ptr ca acolo am vazut o poza care m-a facut sa scriu asta). imi zic ca macar pe blog pot sa fac ce vreau eu (si cu mai mici repercursiuni de asemenea). faisbucu tb sa ramana ptr chestii usurele in care toata lumea isi adreseaza cuvinte frumoase si totul e minunat :)

Author: No One
•marți, ianuarie 15, 2013
Cred ca imi place refrenul asta :D

Şi ce dacă, dacă par un pic nebun, bun
Ce dacă tot ce spun e atât de tragic
Ce, n-ai mai văzut român?
N-ai auzit cât sunt de bun?
Şi când nu-mi pierd timpul cu alţii
În capul meu fac trenuleţu', tot felul de combinaţii
Ok, poţi să începi să mă judeci
Bine, dar nu mă trage de mâneci
Ştii că viaţa mea e ca un meci
Dacă nu-ţi convine jocul, poţi să pleci, pleci
Eu tot îmi văd de ale mele şi nu-mi plac lumile astea pararele
Cu de-ăştia care fug după avere
Şi când le merge bine, îmi trimit vedere
Zici ca totu-i bine, că lumea ta e roz, da' a mea are buline
Şi îţi faci din ce în ce mai puţine păreri din alea bune despre mine
Da' eu nu pun la suflet că nu-mi stă în caracter
Te rog eu, lasă-mă în pace cu sau fără porumbel
Şi pleacă, hai ...

Hai, lasă-mă în lumea mea
Du-te, nu mă aştepta
Pa-pa, pa-pa, pa-pa
Crede-mă, e mai bine aşa
Poate ne întâlnim cândva
Pa-pa, pa-pa, pa-pa

Şi du-te cât poţi tu de tare
Vezi că avem drumuri nasoale
Vezi să nu faci accident, frate
Că nu pupi ajutoare
Îmi văd de treabă în continuare
Lumea mea-i necruţătoare
Şi dacă îmi pierd farmecul, mă zboară ca pe vrăjitoare
Nu am timp să pierd momentul
Şi nici să mă agit că iar se schimbă trendu'
Am mintea peste tot, privirea în centru
Căciula pe urechi să nu mă tragă curentul
Că bate vântul, cer senil
Şi trag din toate cât mai ţin
Nu vezi că vremuri grele vin?
Dar în lumea mea e fin, până apare vreuna
Vrea să-mi dea o lecţie că s-a trezit stăpâna
Zice că e cine ştie ce, dar mi-e tot una
Plus că-mi repetă într-una
Că ea e profesoară, eu nu mi-am făcut tema
Punem parïu că te rezolv dacă se pune problema?

ps: oare de ce?

Author: No One
•joi, ianuarie 10, 2013
- Am putea incepe o conversatie
- Nup
- Un dialog?
- Nup
- Hai mah, am inpiratie. Am vazut clipurile alea.
- Am... suc de... lipicios... de mandarina. Ceva. Nup.
- N-ai chef?
- Nnn... Dap
- Deci poti sa zici "dap". Hai un "da" ptr mine. Di-a-log?
- Stai sa ma gandesc... Nup. Mi-a luat totusi 3 secunde *grin*
- Ok.
- Gata? Te lasi batut?
- Dap
- Nu.. pari.. sa fii... tu. Sigur?
- Dap
- Wait a minute...
- Dap

Author: No One
•miercuri, ianuarie 09, 2013
Asta simt cand trebuie sa explic ceva (mai ales despre mine), cand trebuie sa ma contrazic sau sa ma cert cu cineva, cand trebuie sa corectez pe cineva care nu crede ca a gresit, cand simt ca vreau sa ajut pe cineva cu un sfat (si stiu ca o sa vb degeaba). Cred ca poza asta explica mai bine decat as putea eu sa o fac ce-mi trece prin cap in acele momente.

Author: No One
•luni, ianuarie 07, 2013
scrisa undeva prin noiembrie 2010 daca nu ma insel. putin modifica la nivelul unor cuvinte

Fumul se tara pe langa geam, urcand in rotocoale tot mai sus de-a lungul sticlei...
- N-ar trebui sa fii aici, zise el cu privirea fixa, privind prin geam in lumea de beton si de sticla de afara. Tigara ardea.
- Stii ca trebuie sa fiu aici. Tu si eu suntem unu.
Si eu ma uitam afara, la acest taram strain dar cunoscut. Si eu l-as fi creat cam asa, blocuri de sticla si strazi multe si drepte.
- Ai venit sa ma salvezi? Nu crezi ca nu prea se poate? Sa fim seriosi. Te stii prea bine.
Se ridica si cu tigara in gura, cu fum in jurul chipului sau, puse mana pe geam. Parca isi atingea propriul oras.
- Asta e lumea mea. Iar noaptea aici e in fiecare ora pe care o traiesti. Ai numai liniste si luminile neoanelor. Si birouri goale. Lumea asta e in sine un loc gol si eu fac regulile aici. N-ai ce face aici, nu atat timp cat eu sunt aici.
- Si totusi sunt aici.     
- Ca un gest de bunavointa din partea mea. Ca de la prieten la prieten. Tine minte cum stau lucrurile.
- Eu trebuie sa fiu aici, ti-am zis. Pentru ca risc sa nu mai fiu, pentru ca daca nu schimb ceva eu voi disparea undeva in spatele unei sanse irosite. Si tu o vei face la fel. Depindem unu de altul, numai ca tu ai ales sa te incapatanezi in lumea asta a ta. Stii si tu riscul.
Undeva in departare se vazu un fulger urmat repede de o unda ce zguduii geamurile.
- Mi-a luat ceva timp sa imi dau seama ca eu aici sunt de fapt cu mine. Tu esti eu. Ai fost intotdeauna eu. Am crezut ca sunt in alta parte, dar vad ca sunt totusi in mine. Nu stiu de ce. Nu am ales sa fiu aici cand am plecat, dar cumva am ajuns aici.
Mici crapaturi aparura in geamuri. Se mareau, incet, parca ar fi apasat cineva geamul exact in centrul lor. El se scurse pe langa ele pana la mine. Imi sopti in ureche:
- N-ai ce sa-i faci si nu vei face nimic. Uita toata treaba asta si du-te in lumea ta de vis.
Se intoarse de la mine si se indrepta spre usa. Eu am ramas pe loc. Cumva nu vreau ma misc de aici. Nu vreau sa simt ca renunt. 
- Gata! Timpul tau aici s-a dus, spuse el cand a ajuns la usa. Sper sa nu te mai vad pe viitor.
Deschise usa si in pragul ei se intoarse spre mine:
- Au mai fost si altii ca tine aici, si pana la urma au renuntat cu totii. Au plecat de unde au venit. Ciudat, daca stau si ma gandesc toti semanau cu tine, imi spuse cu un zambet pe buze.
Apoi inchise usa, lasandu-ma singur si tacut in intunericul acela.


Nu stiu cat de bine mi-a iesit mai ales ca ideea (si imaginea de la care am pornit) s-a schimbat pe parcurs. In cel mai "rau" caz e un exercitiu de scris :)

Author: No One
•duminică, ianuarie 06, 2013
Imi "place" faptul ca sunt destui oameni pe planeta asta care sar sa corecteze sau sa comenteze fara sa fie atenti la detalii. Si se inseala dar sunt asa porniti ca au dreptate ca nici nu-si mai dau seama ca de fapt gresesc.

Ideea e urmatoarea: cand scoti ceva pe gura sau scrii pe undeva ai grija mai intai ca ceea ce zici sa fie acoperit de ceva concret, sa poti baza asta pe ceva concret. Nu sari repede sa spui si tu ceva ca stii tu ca e (mai) bine. Sa va dau doua exemple de pe net pe care le-am intalnit, prima cu mine, a doua cu altii.

Prima ar fi ca l-am corectat pe unu ptr ca si-a inventat o scuza ptr ca a scris gresit "your" in loc de "you're" iar el, ca replica, s-a gandit sa-mi inchida gura zicandu-mi ca scriind "your" de fapt a facut a contraction la cuvantul "you're". Contraction inseamna sa scurtezi, in limba engleza, un cuvant ("tell 'em" in loc de "tell them") sau sa alaturezi doua cuvinte intr-unul singur (wanna, y'all etc). Ei bine ce nu stie el e ca eu nu stiam ce inseamna contraction (asta sa ramana intre noi :P shhh) dar m-am uitat/informat repede si mi-am dat seama ca "you're" e de fapt a contraction de la "you are" (logic) iar "your" nu va fi niciodata a contraction (are alt sens cand e folosit intr-o propozitie si semnifica, logic, posesia). Ideea e ca tipul in loc sa-si faca tema si sa incerce sa-mi inchida gura cu ea facuta a sarit ca prostul fara acoperire.

A doua chestie e asemanatoare. M-am uitat la un clip pe Tube cu o mana dintr-un joc de poker. E Texas Hold'em (contraction btw ;) ) si deci jucatorul avea in mana K si J de carou iar pe masa erau A de inima, 9 trefla, Q, 10 si A de carou. E castigat jocul cu 10 J Q K A de carou care se numeste Royal (Straight) Flush, unde Flush inseamna ca sunt de aceeasi culoare, Straight ca sunt in ordine crescatoare iar Royal ca se termina in A (adica 9 10 J Q K de aceeasi culoare nu e Royal ci doar Straight Flush). Cel care se certa pe acolo nu fost atent si a incurcat A de carou cu A de inima (ambele erau pe masa) si deci ptr el era numai (Royal) Straight (nu si Flush ptr ca nu erau cica de aceeasi culoare, el avand in mintea sa A de inima in loc de A de carou) si a tinut-o asa ceva timp contrazicandu-se cu un altul. Numai de ar fi fost atent la clip, sau s-ar fi uitat repede dupa ca sa fie sigur, atunci nu s-ar fi facut de cacao.

Ceea ce vreau sa zic e atunci cand vrei sa zici ceva sau sa te contrazici sau sa te opui etc., sa ai temele pregatite si tot timpul sa te uiti la detalii sa vezi daca esti acoperit. Ptr mine conteaza asta cand vorbesc cu cineva. Daca nu esti sigur pe ceea ce sustii atunci nu te bagi in zona aia si treci pe langa. Intotdeauna ai grija sa ai logica cu ceea ce ai zis inainte. Tot timpul foloseste cuvinte care sa exprime clar (si exact) ceea ce vrei sa zici ca sa nu existe riscul de intepretare (si astfel sa te prinda cu mata-n sac sau sa nu priceapa). A vorbi si ati face cuvintele si informatiile folosite niste aliati este ideea de baza. Nu pleca la batalie nepregatit. Nu-ti va place sa fii prins cu pantalonii in vine. Mie sigur nu-mi place.

Deci, always back it up.

Si invata sa te informezi de o chestie sau o alta pe parcurs (pai cum credeti ca stiu acum ce este contraction sau Royal Flush?). Data viitoare cand o discutie se va lega de ele vei avea deja temele facute.

Mult succes :)

ps: apropo, asta e o trasatura rezultata din caracteristicle carpricornului (asa cum o vad eu). Si tocmai ce am aflat, desi ar fi bine sa ma uit eu personal daca e 100% adevarat, ca am ascendentul tot in capricorn (nascut intre 4 si 6 dimineata). Deci sunt capricorn capricorn, pur 100% :))

Author: No One
•sâmbătă, ianuarie 05, 2013

Author: No One
•vineri, ianuarie 04, 2013
scrisa pe 11 iulie 2011. putin modificata (mutat doua cuvinte, adaugat un alt cuvant)

Se zice ca la nasterea fiecarui copil, Destinul isi arunca pe masa cele trei zaruri: Viata, Intelepciunea si Iubirea si ca acestea vor arata cu o oarecare claritate care va fi drumul acestui copil in lume.

Dar in cazul ei nu a fost asa. Destinul si-a aruncat zarurile ca intotdeauna, dar Iubirea s-a lovit de masa dura si apoi, in acele secunde ciudate, a ricosat si a cazut peste marginile ei, in spatiul albastru si vast de dedesubt. A cazut in infinit si nu s-a mai vazut.

Iar ea a ramas cu Viata si Intelepciunea pe masa si cu un destin in iubire pe care nimeni nu-l stie, nici macar Destinul. Unii ar sustine ca ar fi bine caci asa ai sansa de a-ti alege si de a-ti decide iubirea dupa bunul plac, dar altii zic ca asa vei rataci pentru totdeauna caci nu vei mai avea siguranta unui singur raspuns. Cine stie...  poate e binecuvantare... poate e blestem... Tot ce stiu eu e ca adevarul e intotdeauna undeva la mijloc.

Author: No One
•joi, ianuarie 03, 2013
so young
that you can still dream
so free
that you can still leave as you wish
so naive
that you can still hope

doar o ciorna, inceputa la un moment dat si uitata pe aici. nu mai stiu de cand este
Author: No One
•miercuri, ianuarie 02, 2013
Cu fiecare zi care trece oamenii devin pentru mine din ce in ce mai dezamagitori. Pana intr-o zi cand probabil, zic eu, mi se va face scarba de tot. Si atunci imi voi lua o pauza si imi voi vedea exclusiv de treaba mea. Cel putin asa imi doresc, ca o reactie la asta probabil, sa ma retrag undeva unde sa fiu numai eu iar restul sa fie unde vor numai in lumea mea nu. Sa am detasarea si libertatea aia incat sa nu fiu atins sau influentat sau dependent de nimic.

Dar suntem fiinte sociale, asa ca bullshit, bullshit. bullshit.

ps: tot ma chinui sa rescriu si sa nuantez si tot simt ca se poate intelege gresit. Asta e inca o chestie aiurea in lumea asta. Vrei sa zici ceva si parca cumva tot se poate intelege anapoda sau pe jumatate. Si astfel imi pun problema cateodata in momentele mele de existentialism acut, ce atata chin sa te faci inteles? Pentru ca pana la urma, mi se pare, tot nu ajungi undeva.

Later Edit: ma intreb pe mine, cum poti sa traiesti intr-o lume in care simti ca "when all is said and done" de fapt numai pe tine mai poti sa contezi?

Author: No One
•marți, ianuarie 01, 2013
Stiu ca anul trecut (vorbesc de 2011) am scris o postare in care incercam sa fac o mica recapitulare a ce s-a intamplat mai important ptr mine in anul acela. Niste idei/ganduri mai mult. Anul asta nu o sa mai fac asta. De fapt am ajuns sa scriu postarea asta pe 1 ianuarie 2013, la 6 dimineata :)) Dar in schimb am sa pun un clip cu o recapitulare a filmelor anului 2012. M-am gandit, cum imi plac mult filmele, ca aceasta sa fie recapitularea anului ptr mine :) E mai frumos asa., si poata mai apropiat de sufletul meu mai ales ca clipul e atmosferic si foarte bine realizat (editare si muzica). Enjoy :)

ps: ahhh, si mi-am luat un nou telefon :P