Author: No One
•sâmbătă, ianuarie 19, 2013
[I made my choice in life so lay off my back]

She said: Hello mister. Please to meet ya (adaugata dupa ce am terminat de scris)

Intai trebuie sa zic ca am scris un comentariu pe fb (n-are legatura cu asta) si mi s-a blocat calcu (se pare ca se supraincarca memoria RAM, zic eu) asa ca acum nu mai am chef sa-l rescriu. Las' copii sa comenteze prostii in continuare. Ce stiu ei?

Nu stiu ce m-a apucat de am un chef de a scrie. Sper doar sa nu o dau in balarii si sa nu-mi mai convina mai apoi ca am scris. Azi dimineata cand m-am pus la culcare am prins un moment de ala cand m-am analizat si mi-am dat seama de niste chestii. Partea proasta e ca am uitat despre ce era vorba. Doar stiu ca mi-am dat seama la mine de unele chestii. As fi scris atunci pe blog dar era 6 dimineata si nu era prea indicat sa fiu calare pe calculator atunci. Si in acelasi timp ma straduiesc sa las ceva timp cand ma apuca itchu' sa scriu despre mine ca sa nu o dau in balarii si ma trezesc cu nu stiu ce rahat la usa. Sau cel putin cu o idee de asta paranoica legata de lume si de mine in capul meu.

Ascult Angus and Julia Stone - Big Jet Plane

Tocmai am baut un pahar cu apa de chiuveta (uite asa se moare de cancer) in care am pus o pastila efervescenta cu calciu. Beau ptr ca-mi place gustul :)

Se pare ca intotdeauna am vrut (sau mai degraba mi-am dorit) ca oamenii sa ma perceapa intr-o lumina buna. Sa aiba o parere buna despre mine. Cam dezamagitor cand vezi ca oamenii sunt oameni. Nu mi-am dorit cardul de prieteni, nici acum nu-l vreau, dar mi-am dorit sa fiu inteles. Stiu ca nu e nimeni pe lume care sa te inteleaga total (nu se poate, nu e omeneste posibil) dar mi-am dorit sa fie acolo cel putin cineva, in cazul in care e si o pot intalni. N-am nevoie sa fie dar sa nu o intalnesc, waste of time. Daca tot e atunci sa vad persoana aia la fata :))) Da, am folosit "o". Ptr ca intodeauna mi-am imaginat in general ca e o ea. Cumva nu vad un el in postura de cel mai bun prieten. Da, e o chichita de a mea. De fapt e o diferenta ptr mine intre cel mai bun prieten si cineva care te intelege de tot. Prefer un simplu prieten dar care sa ma inteleaga cum trebuie. Ma rog, ma complic. In secret, in mine, mi-am dorit intotdeauna pe cineva asa. Asa cum mi-am dorit ca oamenii sa aiba o parere buna despre mine. Astea sunt printre cele mai dese chestii care imi vin in minte, in diferitele lor scenarii.

Gonna take for a ride on a big jet plane.

Dar recitesc si imi vine in minte "Dar tu? tu?... tu nu trebuie sa iti aduci o contributie la asta". Stiti voi, blabla-uri din astea. Well, vreau doar sa scriu despre asta pe blog, nu vreau sa ma gandesc la toate implicatiile. Sa explic de ce e asa si pe dincolo. Cand incepi sa analizezi o chestie atunci incepi sa regreti ca ai pornit de la ceva ce doar vroiai sa zici.

Be my lover, my lady river.

Mi-e cam sila de oameni. Stiu, cam exagerez si o zic asa fara sa o gandesc prea mult. Si nu ma refer la cineva sau altcineva. Oameni, oameni pur si simplu.

Desi stiu constient ca oamenii sunt diferiti si deci nu pot gandi toti, sau vedea lucrurile, la fel ca tine, totusi inconstient vad ca aproape tot timpul ma astept ca toti sa vada lucrurile asa cum o fac eu. Nu e cazul. Cred ca de asta mi-e sila, din faptul ca eu gandesc intr-un fel si altul intr-un alt fel iar eu "descopar" asta cand ma lovesc direct (fata in fata, intr-o comunicare directa, fara un intermediar) sau indirect (intr-o comunicare indirecta, specifica netului de ex) de altii. Brusc oamenii din care fac si eu parte nu mai sunt oamenii din care fac parte, daca asta are un sens ptr voi. Apare acel "am dreptate, tu nu", "adevarul e la mine, nu la tine", "eu gandesc bine, tu nu" si tot asa. Nu-mi vine sa cred ca altii gandesc, zic eu, gresit. Cum se poate asa ceva? Nu-mi vine sa cred ca altii fac chestii gresite pe care eu nu le-as face niciodata. Cum se poate asa ceva? Nu-mi vine sa cred ca altii actioneaza gresit, rau, lucruri pe care eu nu le-as face. Cum se poate asa ceva? Cum de exista oameni asa? De ce nu inteleg? De ce nu ma inteleg? Intelegeti ideea. Dar nu vreau sa o duc, cand scriu aici, intr-o directie de genul "bine, rau", cine are dreptate sau nu. E vorba de perspectiva, bine-rau e relativ in discutia asta. Ironic e ca si ceilalti (vedeti, e deja un "celalalti") se uita la mine si apoi fac their own stand ptr ca si ei vad lucrurile in felul lor. Si lipsa asta de aliniere iti creeaza o sila, "filosofez" eu acum. Poate ptr altcineva sa dea citate din Marylin, ca sa dau un exemplu, e ok si se leaga cumva de cum vede viata si se regaseste in ele, dar ptr mine e cam fanfaronada stupida. Perspectiva e alta, poate nedreapta, dar care ma duce la un soi de aciditate verbala si in gandire. Nu mi-e sila de persoanele care citeaza din Marilyn, o zic, doar e un exemplu ca sa ma fac inteles. Mie sila de ex (ptr moment, ca nu stiu cum va fi in viitor) de ateistii aia "de extrema" si, pe deasupra, "destepti cu stiinta in brate" care se cred curul pamantului, de unii oamenii care isi baga nasul in viata mea si imi zic cum sa mi-o traiesc (ceea ce eu inteleg din asta e ca viata mea e de mila si deci trebuie sa fiu luminat si ghidat spre salvare ca nu cumva sa devin un descreierat sau un ratat), de idiotii aia care nu stiu sa scrie corect cuvinte in engleza desi e prima lor limba, de fandositii aia care gasesc chestii de nemultumire in orice citesc pe net si apoi isi varsa debitatiile pe toate siteurile cu comentarii (daca vrei sa debitezi ce iti iese pe fund, netul e locul; banuiesc ca si mi se aplica si mie :D, de vreme ce si eu umplu netu cu ale mele). Dar acum, dupa ce am scris, ma gandesc ca astea sunt prostii, in schimb ar tb (vb serios acum, nu ironic) sa rantuiesc despre foamete, razboaie, violuri, copii abandonati si tot asa. Astea sunt chestii serioase daca vrei sa faci galagie. Da-i dracu de copii idioti care se freaca pe net.

Vedeti, daca stau prea mult la scris o dau in balarii. Macar pot sa dau ca asta e stilul meu unic, care aduce savoare blogului asta cica, si astfel sa ma conving sa o tin tot asa :))

She smells of daisies, she smells of daisies

ps: versurile sunt scrise gresit ptr ca asa le-am descifrat eu din auzite

This entry was posted on sâmbătă, ianuarie 19, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.