Author: No One
•miercuri, ianuarie 02, 2013
Cu fiecare zi care trece oamenii devin pentru mine din ce in ce mai dezamagitori. Pana intr-o zi cand probabil, zic eu, mi se va face scarba de tot. Si atunci imi voi lua o pauza si imi voi vedea exclusiv de treaba mea. Cel putin asa imi doresc, ca o reactie la asta probabil, sa ma retrag undeva unde sa fiu numai eu iar restul sa fie unde vor numai in lumea mea nu. Sa am detasarea si libertatea aia incat sa nu fiu atins sau influentat sau dependent de nimic.

Dar suntem fiinte sociale, asa ca bullshit, bullshit. bullshit.

ps: tot ma chinui sa rescriu si sa nuantez si tot simt ca se poate intelege gresit. Asta e inca o chestie aiurea in lumea asta. Vrei sa zici ceva si parca cumva tot se poate intelege anapoda sau pe jumatate. Si astfel imi pun problema cateodata in momentele mele de existentialism acut, ce atata chin sa te faci inteles? Pentru ca pana la urma, mi se pare, tot nu ajungi undeva.

Later Edit: ma intreb pe mine, cum poti sa traiesti intr-o lume in care simti ca "when all is said and done" de fapt numai pe tine mai poti sa contezi?

This entry was posted on miercuri, ianuarie 02, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.