Author: No One
•miercuri, ianuarie 23, 2013
Am vazut ieri pe tren (pe noul meu telefon :P) un stand-up comedy de Simon Amstell. Intai vreau sa zic ca folosesc un programel in care transform fisierele video de pe calculator in fisiere video ptr mobil. VideoFab se numeste, in caz ca aveti nevoie. Si asa am reusit sa vad show-ul pe telefon. In al doilea rand Simon Amstell e un stand-up comedian cam socially awkward (plus evreu si gay, ce "frumosa" combinatie :P) si showurile sale au ca subiect awkwadness-ul sau la nivel romantic si social. Se vede ca el o face ca sa scoata asta din el, ca e modul sau de exprimare despre sine. Nu se va schimba ca om asa ca printr-un miracol (once awkward, always awkward :P), asa ca eu cred ca o face ca sa scoata afara ce e in el, sa o exprime in public. Cam asa as fi vrut sa fie si cu blogul meu. Bine, sunt si diferente intre noi. Ce vreau sa zic e ca ma regasesc in anumite chestii. Plus are pareri spirituale asemantoare cu ale mele (ca toti suntem un unu, ca ceea ce gandesti ti se va intampla, ca ceea ce vizualizezi ca dorinta vei avea etc.). O sa pun show-ul mai jos, asa ca vi-l recomand, Mie mi-a placut, cumva. Totusi recunosc ca mi se se pare ciudatel si ca seamana putin cu actorul Jesse Eisenberg (tipu din Social Network) care si el este un socially awkward putin cam ciudatel.

Dar despre ce vreau sa discut este o idee ce a zis-o in show-ul asta. Anume, cand vezi o persoana necunoscuta care iti place, care te intriga, sa incerci sa o abordezi. Sa nu pierzi sansa asta. Sa risti. Sa incerci. Suna frumos, nu? Idilic asa, si chiar realizabil cand te gandesti, nu? Pai asta ma gandeam si eu in timp ce ma uitam. Chiar imi ziceam pe drum: cat de greu ar putea fi? Pana m-a lovit realitatea, asa cum o vad eu bineinteles, in cap.

Cand incepi sa te gandesti mai mult (prea mult poate), nu mai pare asa usor. De fapt pare greu, irealizabil. In primul rand e un necunoscut. O necunoscuta, sa folosim ideea asta. Cum poti sa te duci asa, pe strada sau la masa, intr-un magazin, si sa te bagi in seama? Va crede ca esti un obsedat, ca ai niste intentii discutabile, ca vrei sa i-o tragi. Sunt destui porci pe ponton, de ce nu ai fi si tu unul in ochii ei? Daca insisti putin mai mult risti sa o faci sa dea si mai mult inapoi. Deci cat trebuie sa insisti incat sa nu i se para ca te dai la ea dar nici sa nu simti ca nu ti-ai dat o sansa asa cum ai vrea? Pe partea cealalta, daca ii dai semne ca o placi cu adevarat (esti prea entuziasmat de exemplu), sa nu creada ca esti un puber de ala, catelus indragostit pana peste urechi. Nu e vorba de mandrie masculina aici, in ceea ce zic, dar chiar daca o sa zica "cat de cuuute este" asta nu inseamna ca o sa vrea sa fie cu tine. Cute nu e chiar egal cu te vreau. Cute poate chiar sa nu te ajute in situatia de fata, ci chiar sa te dea inapoi. Cute nu prea suna a "barbat" in ochii unei femei. Si nici ideea unui barbat indragostit cam lulea nu e. Plus ca poate sa ajunga chiar sa te creada un potential "pres". Femeile sunt si ele oameni, asta inainte de a fi femei.

Si in plus, trebuie sa arati totusi prezentabil, sigur pe tine (adica sa te temperezi, sa nu fi prea complimentar sau prea easy), sa fii spontan si pe faza (ia ziceti-mi si mie, cat pe faza poti sa fii cand vezi pe cineva necunoscut, stii ca poate e singura data cand vei vedea persoana aceea, care-ti place si poate cu care chiar ai vrea sa fii?), sa fii amuzant, inteligent, inalt (da, inalt, piticaniile nu dau bine, si n-ar strica nici ca mainile, sau fata, sa fie barbatesti), ingrijit si sa gasesti o formula cat de cat originala (sau relaxata macar) prin care sa o abordezi. Plus sa te lupti cu ideile ei preconcepute despre "agatatul" pe strada. Nu te balbaii, nu face glume nepotrivite, nu fii prea insistent (iar daca, prin nu stiu ce noroc, si ea te gaseste interesant, nu fii prea putin insistent sau interesat), complimente discrete si dragute (si personalizate si originale), fata direct la ochii ei (nu te uiti pe jos sau in decolteul ei). Nu mai pare asa usor, nu? :)

Si o intrebare care poate va va suna rautacioasa, dar care se naste din dezamagire si neputinta: si oare merita? Sigur ca da, ar raspunde toate fetele si femeile din lume. Eu... nu sunt chiar asa convins. Cel putin in legatura cu un numar din aceste "toate fetele si femeile din lume". Nu e ca si cum scrie pe ele "tipa asta chiar ti se potriveste si vei primi un feedback pozitiv, bun, de la ea".

Tin minte o tipa draguta pe care am vazut-o la facultate si pe care am intrebat-o daca are acelasi drum cu mine (ma duceam inspre casa). A raspuns foarte repede ca o ia prietenul (a precizat ca e "prietenul" , nu cineva sau un prieten). Ceva asemanator a fost mai demult cand taica-miu a cunoscut o familie de romani din Belgia (a fost marinar, si nava sa ramasese blocata in Belgia ptr un timp) si, nu stiu ce i-a zis, ca tipa m-a atentionat cand am vorbit la telefon ca are prieten. Nici macar nu era pe gustul meu si nici nu avusesem o intentie in acest sens. Dar inca folosesc, dupa atatia ani, portofelul pe care mi l-a dat. E un portofel bun, asta e motivul. Pe partea cealalta, gaseam o tipa draguta si interesanta, si nu stiu ce i-a zis persoana care o cunoaste pe ea (da in acelasi timp si pe mine, desi eu nu stiam de legatura lor pana atunci), ca m-am trezit cu ea la masa unde eram zicand ca, ce dragut, sunt indragostit de ea  Mda, e dragut cand ai 5 ani, dar nu cand ai 27. E asa ciudat sa arati ca esti interesat de o persoana si sa pici in ochii ei ca un adolescent indragostit.

Da, suna frumos sa fii pe faza si sarmant si sigur pe tine si chiar sa te duci ca sa deschizi o punte cu o persoana necunoscuta care-ti place. Ne face sa credem ca toti am putea sa facem asta, poate chiar usor. Eu nu stiu cum sunteti voi dar la mine nu pare asa usor. Si chiar daca vad pe cineva care-mi atrage atentia tendinta mea e sa nu ma bag. Trec pe langa. Nu e vorba de regret aici. Nu mai regret de mult faze de astea. Dar e frumos sa crezi ca chiar e usor si iti poate iesi asta. Dar ramanem la "sa crezi".


This entry was posted on miercuri, ianuarie 23, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.