Author: No One
•joi, februarie 07, 2013
Tot timpul credem ca putem lasa vechile greseli in spate, si sa facem in acest timp alte cateva (ca un fel de "ce mai conteza cateva in plus?"), iar apoi sa o luam de capat, un nou inceput, prin care sa facem lucrurile sa fie bine. Dar nu se intampla asa, nu? Vechile greseli ajung sa ne ajunga din urma iar noul inceput, care trebuia sa fie "voi face (mai) bine de data asta", nu mai vine sau pur si simplu nu mai ajungem acolo. Sau devine corupt din nou, cand suntem prinsi cu greselile vechi sau facem greseli in continuare ca sa le acoperim pe alea vechi. Si chiar daca reusim sa o luam de la inceput, apoi facem noi greseli. Pe care apoi poate vrem sa le corectam sau, din nou, sa o luam de la capat. Nu se termina niciodata, nu?

N-ar fi mai usor sa facem ce e bine sau ce trebuie de la inceput chiar daca asta cere mai mult efort sau un anumit sacrificiu in alta parte (de obicei legat de "placerile" noastre, sau viciile noastre)? Ar fi mai usor asa, zic eu, si nu ne-am mai complica, dar atunci n-am mai fi oamenii care suntem, nu-i asa? Se pare ca se reduce la natura noastra umana. Our flawed human nature.

Si nu, nu incerc sa gasesc o scuza in natura noastra umana. Greselile raman tot greseli.

This entry was posted on joi, februarie 07, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.