Author: No One
•duminică, februarie 03, 2013
Navigam aiurea prin YouTube. De fapt am inceput prin a cauta clipuri cu cei care inghit scortisoara si se ineaca cu ea :P :)). Si astfel am ajuns pe vlogurile a doua domnisoare, una simpatica in felul ei, alta foarte imatura, dar ambele practic pustoaice la minte, de alea care abia au iesit din liceu si au intrat in facultate (undeva pe la 19-20 ani probabil). M-am uitat de curiozitate (erau in lista de sugestii) la ce vor sau cauta ele/le place la un tip, ce ar trebui sa faci ca sa sa agati o tipa, prostioare de astea. Si scriu acum pentru ca ma gandesc la asta: multe pretentii. Vreau asa sau asa, asta sau aialalta, sa fie asa si asa. Ok e normal, fiecare isi doreste si luna de pe cer pentru el, dar sa fim seriosi, chestiile astea nu apar asa de nicaieri ca esti tu simpatic, si nici nu vin toate la pachet. Prententii, pretentii, dar tu ce aduci la masa? Si tipii vor chestii (sa lasam sexul la o parte, ca nu vreau sa intru in stereotipia asta). Practic si noi dorim aceleasi prostii: personalitate, funny funny, insteata, comunicativa si nu timida, simpatica, frumoasa blablabla. Sau poate cine stie numai eu imi doresc asta :)) Ce vreau sa subliniez e lista asta lunga de pretentii care e doar o lista pe care nu o vei primi niciodata pe toata (poti sa visezi cat vrei tu, asa nu aduce nimic) si care arata ca vrei dar ca probabil nu te gandesti sa si dai sau ce sa dai in schimb (sa raspunzi la pretentiile altora adica). Vreau, vreau.... toti vrem.

Nu vreau sa jignesc nici o fata care are sub 22-25 de ani, si imi cer scuze daca va simti cineva asta, dar sub varsta asta n-ai ce face cu o tipa daca tu ai mai mult ca ani (numai daca e o exceptie, adica mai matura ptr varsta ei). Daca ai, ca tip, 18 ani, fii cu una de varsta apropiata cu a ta sau ceva mai mica, daca ai 25 nu te baga sub 20 de ani, daca ai 30, mai ridica putin limita de varsta. Pe mine nu ma ducea capul la 18 ani (si ma intelegeam cu o tipa mult mai mare ca mine pe atunci iar acum inteleg de ce ma credea pustan). Avea dreptate. Nu m-a dus capul nici mai incolo. Probabil nici acum nu ma duce capul ca unul, care e cu adevarat matur adica, de varsta mea. Si vad oameni mai mari ca mine, uneori cu mult mai mult, pe care inca nu-i duce capul. Deci nici macar varsta se pare ca nu mai e o garantie :))

Iar pentru mine ce-mi ramane e sa-mi doresc sa fiu eu insumi (cu chichitele din dotare la pachet :P). Suna a self help stupid dar probabil e adevarat. E posibil sa nu gasesc pe nimeni care sa ma accepte asa, dar ce pot sa fac? Sa ma prefac si sa fiu un altul? Nu are rost. Daca nu e, nu e. Vad oameni (si poate am vazut si la mine odata) care se dau peste cap sa impresioneze celalalt sex, sa para placuti, disponibili, interesanti etc. Mi se pare stupid. Fii tu insuti si cu asta basta. Nu te mai astepta la nimic. Nici nu o fa ptr ca daca nu o faci poate atunci se va intampla. Fii un mare "fuck it" si nu o face ca sa dai bine si sa faci trezesti curiozitati. Eu asta imi doresc de la mine, sa am un mare "fuck it" in brate si sa-mi vad de treaba mea fara sa joc teatru.

Daca mi s-ar intampla vreodata sa descopar o tipa care sa fie interesata de mine numai ptr ca sunt un "fuck it, nu sunt interesat de tine" cred ca i-as face vant cat ai zice peste. Cred ca mi-ar face placere. Iar cu cat ar fi mai fandosita (in ideea ca "sunt o frumusete si ma astept sa lesini dupa mine, ptr ca, draga, stiu ca sunt o frumusete") cu atat as fi mai hotarat sa o dau la o parte. Nu imi doresc sa fiu genul de tip care sa cada pentru orice gagica. Cum vede una mai cu mot, cum cade pe jos cu limba pe afara si cu ochii bulbucati. Nu stiu, imi displace chestia asta. Si nici nu-mi place sa ii dau altuia putere asupra mea.

Sa te arati interesat ptr cineva e cam cu schepsis. Cel putin asa pare. Prea putin si nu te stie, prea mult si nu te vede in postura de "mai mult". Am simtit de multe ori ca atunci cand m-am aratat interesat de cineva, aceea persoana nu era interesata de mine (adica de a fi mai mult decat prieteni). Ciudat e ca fetele care au fost in general interesate de mine ptr acel "mai mult" nu am mai fost eu interesat. E cam ironic sa stiti :)) Dar asta pare sa fie realitatea mea. Stiu ca si eu nu respect regulile: adica nu zici despre tine chestii care sa te puna intr-o lumina proasta, ai incredere in tine, esti putin mai distant (nu strica si putin misterios/ pus pe jocuri :)) ), in genul asta. Dar simt ca ma prefac asa, ca joc un rol sau teatru, ca persoana aia vede numai imaginea frumoasa creata de tine. Si totusi stiu ca in general astea sunt regulile dupa care sa joci in interactiunea asta cu al' celalalt sex. Simt ca suntem o natie de prefacuti, sincer, cand procedam asa.

Nu vreau sa creez acum o plangere de mila in paragraful asta, dar simt ca vreau sa subliniez ca mi-am pierdut acele vise naive pe parcurs, in acesti ani din urma. Si inca mai pierd si acum bucati din ele. Oamenii par doar oameni, fetele doar niste fiinte nu asa speciale cum mi-ar fi placut sa cred cand aveam 18 ani si nu ma ducea capul. Totul e imperfect de tot, si nu e acel imperfect perfect pe care-l adulam cand ne simtim zen. Desi stiu ca in om poate sade ceva special, omul pana urma pare doar om, nu departe de conditia sa. Suntem prizonierii propriei noastra conditii de om, si asta pare putin dezamagitor. Dar, subliniez din nou, stiu si cred in acea gandire poate spirituala, poate filosofica, nu stiu, ca omul e mai mult decat pare el, chiar daca nu se vede sau nu o stie.

Asta e o informatie despre mine pe care cred ca am mai scris-o si alta data. "Abilitatea" mea de a nu fii exact intr-o tabara a gandirii, prins numai intr-o idee. Traiesc mai degraba intre doua idei probabil opuse dar totusi crezand cumva in ambele. Si de aici tendinta mea de a avea dileme dilematice :))) Si de a gandi prea mult probabil :P

This entry was posted on duminică, februarie 03, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.