Author: No One
•luni, aprilie 22, 2013
M-am surprins a fi foarte monogam in gandire. Cand imi place, stiti voi cum, de cineva nu poate sa-mi mai placa de altcineva. Nu mai caut, nu mai vreau sa stiu. Imi place de X, imi va place pana nu va mai fi asa. Nu pot sa ma mai uit la alta si sa zic ''poate as vrea sa incerc si cu asta". Nu, eu in momentul ala mi-am gasit gagica. Acum daca nu iese nimic, imi vad de drumul meu. Nu caut imediat. Nu imi mai vine. De fapt nu cred ca o sa mai caut vreodata intr-un mod activ. Ca si cand te duci la club la agatat. Daca vad pe cineva interesant voi incerca sa fac niste pasi. Daca nu, nu ma intereseaza.

Si tot legat de monogamie. Nu simt nevoia... Hai sa caut un text ca sa ma "exprim" mai bine. Nu mai gasesc. Ideea e ca nu caut sa sar din pat in pat. Nu este asta ce ma impinge. Caut acel cineva si apoi sa dureze. Simt nevoia asta nebuna de fi cu cineva de care sa ma leg. Nu sa sufoc. Daca vrea sa plece, o voi lasa, oricat va durea. Durerea o voi tine ptr mine.Ci cineva sa ma inteleaga si sa accepte senin (fara sa simta o obligatie) cum sunt si sa impartim viata asta in doi. Noi doi in lumea asta. Nimic nu m-ar face mai fericit. E ce imi doresc cel mai mult. Simt ca asa e din ce in ce mai mult.


This entry was posted on luni, aprilie 22, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.