Author: No One
•vineri, mai 31, 2013
E... ciudat? aiurea? trist? nu stiu cum sa-i zic... sa trec prin toate chestiile din mine, prin toate trarile, prin toate gandurile, singur. N-am cu cine sa ma impart. Si nu te poti imparte totusi cu oricine. Cu cine sa stau cu adevarat de vorba. Care sa inteleaga cum vine cu adevarat treaba cu mine. Folosesc acest "cu adevarat" ptr ca vreau sa nuantez ca nu pot gasi o conexiune ca asta pe toate drumurile. Insusi faptul ca scriu aici, la un calculator, singur intr-o camera, "vorbind" prin postarea asta cu oameniii care citesc, arata aceasta singuratate. Voi anonimi cititori sunteti ultima reduta, sa zic asa, in care ma mai impart cu cineva. De asta si scriu aici, printre altele. Cu cine sa impart mica bucurie tembela, de exemplu, ca am din nou cinematograf in orasul meu si sa imi inteleaga entuziasmul stiind cat imi doresc sa vad un film la cinema in acelasi timp cu alte orase sau tari? Cu cine sa impart faptul ca mai fascineaza teribil parul scurt la o femeie, si sa nu para asa o chestie puerila zisa de un om la un pahar? Cu cine sa-mi impart drumul la Bucuresti? Faptul ca a inceput sa-mi placa orasul? Entuziasmul meu ptr Men of Steel? Dorinta de a vorbi cu cineva anume care parca nu mai exista acum pe pamantul asta? Dorinta mea de a avea o casuta in Bucuresti si un Mini Cooper? Cuvintele mele zise la plesneala sau zefleamea? Naivitatea mea? Seriozitatea mea? Rantul meu? Comportamentul meu (cred eu uneori) de "pusti"? Tristetea mea? Orele multe in care as vrea sa trancanesc si sa nu ma mai opresc, si sa fiu ascultat cu rabdare? Dorinta mea de a ma lipi de cineva intr-un mod altfel, unic, fata de amicitiile si prieteniile obisnuite? De a fi inteles si a fi placut tocmai asa cum sunt?

"Dar, vezi, eu am vrut sa vorbesc cu tine si tu nu ai apreciat. Nu poti sa scrii despre asta, si sa mai vrei asta acum, cand poate ti s-a dat sansa." Ce pot sa zic? Ca sunt pretentios? Sunt. Ca vreau sa fie intr-un anumit fel si ca vreau sa simt ca exista cu adevarat o conexiune acolo? Vreau. Nu vreau sa ma simt vinovat ptr ca "sunt" si ptr ca "vreau".

Author: No One
•miercuri, mai 29, 2013
OK, m-am uitat azi-noapte la Monsters, si pe langa faptul ca mi-a placut filmul (e de fapt un scurt road trip oarecum romantic intr-o zona infestata de alien creatures), m-a fascinat teribil parul actritei (Whitney Able) Pur si simplu nu-mi puteam lua ochii de la el si prin extensie de la chip. Blond, scurt. In unele secvente era ciufulit si tot ii statea bine :)) (ehh bine, stiti cum e cu parul in filme, cand si cel nearanjat e de fapt aranjat :P ).

Si din nou (a cata oara?) imi dau seama ca sunt intradevar fascinat de parul scurt la femei. Bine nu toate felurile de coafuri, dar cred ca majoritatea. Acum la parul scurt, mai mult decat la cel lung, coafura trebuie sa se potrivesca cu forma fetei si chipul femeii, ca altfel nu merge. Am mai zis-o aici dar eu consider par scurt evident de la periuta pana cand ajunge la umeri fara sa-i atinga (desi aici poate deja fii considerat mediu). Citeam mai demult, la o poza cred, comentarii in care se scria ca parul scurt nu e feminin. Ei aş, si voi acum. Ptr mine e destul de feminin. Da, e mai baietos (unele coafuri mai mult ca altele) dar femininatatea nu se pierde. Singurul punct in care si eu zic ca e prea baietos e cand e foarte foarte scurt, eventual periuta, desi... uneori (rar), in functie de chip, poti sa ai surprize placute :P Pentru mine parul lung lung si lins (cu carare pe mijloc) sau prins in coada mi se pare feciorelnic si virginal. Si nu-mi place sa vad feciorelnic si virginal la o femei :)) Trebuie sa aiba putina ciufuleala acolo, o ondulare usoara ceva, niste suvite peste ochi/frunte, ceva sa scape din imaginea clasica sa zicem. Un lucru care il are parul mai lung fata de cel scurt e ca cel lung poate fi dat intr-o parte. Nu vorbesc de carare, ci de faptul ca poti sa-l dai cu mana pe o parte (stanga-dreapta sau invers). Felul cum vine, (aproape) tot pe o parte, "cazand" practic intr-o parte, e o imagine foarte senzuala si feminina. Si parul mediu poate reusi asta intr-o masura. Dar parul scurt compenseaza prin ciufulire ptr mine, prin energie, prin indrazneala, prin "duritate", prin senzatia asta ca tipa stie ce vrea, ca are initiativa, e indrazneata, e baietoasa cumva si deci mai putin fata plapanda si vulnerabila (chiar daca personalitatea ei poate nu e). Bineinteles, unele caracteristici care se creaza in mintea mea depind de o coafura sau alta.

Ca exemplu de par scurt pot sa o dau pe Sore, sau cautati pozele cu Keira Knightley unde are parul scurt. Sau uitati-va la filmul asta.

E o combinatie foarte interesanta ptr mine ca imagine cand e si putin baietos, rebel, indraznet intr-o femeie dar si feminin. Cine zice ca trebuie sa se excluda? Ce vreti, daca o tipa mi-ar zice cu ce sa se imbrace daca vrea sa iesim la o plimbare, i-as zice sa arunce un tricou pe ea si sa-si puna niste blugi (ca sa-i vad fundul :)) ) si hai afara. Ce tocuri, ce fustite si fundite, sunt agaţabil asa de simplu.

Author: No One
•luni, mai 27, 2013
E 14:24, 27 mai, sunt in Bucuresti, am net pe tableta si scriu pe blog :P Iertati-ma, ma bucur si eu. E prima data cand folosesc netul pe ea. Is la Pizza Hut la Universitate, poate va impiedicati de mine pe aici :)) :P

LATER EDIT: Sunt la Biblioteca Nationala. Ora 16:09. Ptr licenta, studiez o carte.

AN EVEN LATER EDIT: e 23:46 si abiai\ am venit acasa. Obosit. Maine poate zic vreo doua vorbe aici (in inca un later edit) despre ce am facut in capitala tarii noastre dragi

Author: No One
•sâmbătă, mai 25, 2013
Mi-am pus adresa de blog la profilul meu de FB. Nu prea m-am gandit ca o sa o vada cineva, desi am pus-o sa fie gasita (e logic). Si azi ma trezesc cu cineva ca si-a bagat nasul prin blogul meu prin intermediul FB-ului (mi-a zis, ca altfel nu aveam cum sa stiu), probabil ca sa gaseasca ceva cu care sa ma urecheasca ptr ca s-a simtit deranjata de un comentariu de al meu. Mi s-a confirmat ceva ce am mai simtit-o (ca lumea presupune, si chiar judeca, despre tine citind cateva postari - un blog nu e o viata intreaga, ci mai degraba sunt mici fragmente disparate si subiective; nu ai cum sa cunosti un om dintr-un blog chiar daca l-ai citit de ani de zile, ce stii practic sunt mici bucati din el; concluziile pe care le tragi tu dupa ce citesti un numar de postari sunt doar niste presupuneri, niste judecati fara sa stii tabloul complet; citesc cateva bloguri de cativa ani, de cand scriu aici, si nici acum nu pot sa zic ca eu cunosc totul despre viata autorilor, doar mici bucati, mici franturi in viata lor, atat), mi-a intarit ceva (ca e bine sa am comentariile inchise, nu vreau si nu am chef sa vina toti nepoftitii sa isi dea cu parerea cum le pica lor in ziua aia; probabil suna dur si urat, dar asta e adevarul) si in sfarsit mi-am dat seama de ceva la care m-am mai gandit.

Lucrurile pe care le-am zis aici, mici sau mari, numai in virtual le-am zis. Fie pe blog, fie in diferite conversatii. Am avut o anumita teama sa zic despre ele stiind ca oamenii nu sunt dispusi cu totii sa fie ingaduitori sau intelegatori. Nu-s. De asta lucrurile astea nu le discut cu oamenii pe care-i cunosc. Cele mari le stiu ai mei si matusa mea. Cele mici sunt doar aici. Daca simt nevoia sa zic undeva o zic aici tocmai ptr ca ma pot feri, ca pot elimina efectele asupra mea, ca ma pot proteja si ca am controlul sa fac asta. In lumea reala, asa cum ii zic eu (asta fiind lumea virtuala), nu ai un monitor in fata, nu poti sa il inchizi si sa iti vezi de viata, ci trebuie sa te lovesti de o vorba sau alta, de o presupune sau o rautate, de judecata si de mila sau sictir, de misto si batjocora. Si cum nu am o armura sa ma apere, unele lovituri chiar le simt in interiorul meu (si pot ramane acolo bantuindu-ma - asta e partea rea cu adevarat, "bantuitul" de dupa). Asa ca prefer sa mentin lucrurile light in zona asta. Daca chiar simt nevoia sa zic undeva macar e bine sa "ma dezarmorsez" aici decat acolo. Am incercat sa ma izolez si aici (eliminat comentarii, mail, pierderea chefului de a chatui) ca sa nu ajung sa ma gandesc la lucrurile ce mi se zic si aici. Pentru ca se zic, si eu din pacate n-am posbilitatea de a ma formata ptr a uita sau a trece peste. Ramane cu mine.

M-am cam lamurit ca nici aici sa nu zic lucruri prea personale, desi nu ma pot abtine sa mai fac o referire ici si colo. Incerc insa sa le maschez putin. Macar incerc. N-am spus la multe persoane pe chat ce am zis aici (cred ca 5 femei; da, femei, ptr ca, in naivitatea mea, am incredere mai multa in ele) si nici lor nu le-am spus toate chestiile. Au fost anumite bucati, mai mici sau mai mari, din intreg, atat cat am putut zice in momentul ala. Cred ca cel mai mult am facut-o recent intr-un mail ptr ca m-a rugat sa zic despre mine. Am scris un mail. Mi s-a parut mai bine asa. N-am mai reusit sa vorbim. Sper doar sa nu ii schimbe parerea despre mine, desi inevitabil cred ca o va face. Sau macar perceptia.

Eu in schimb mi-am pierdut curiozitatea. N-am fost niciodata un om foarte curios din fire, dar acum chiar nu tin sa stiu despre trecutul oamenilor sau chiar despre ei. Imi ajunge conversatia, de acolo, din bits and pieces, imi fac imaginea. Daca vrea sa imi zica ceva ascult (si tin ptr mine, mi se pare de bun simt sa faci asa). Nu mai conteaza numele, locul si orasul unde stai, trecutul tau, alambicat sau nu. Conteaza persoana. Conteaza dinamica. Conteaza conexiunea.

Author: No One
•vineri, mai 24, 2013
Camera mea unde am calculatorul, si unde dorm, e o camera de trecere de fapt. E la parter si face trecerea intre sufragerie si o alta camera mai mica din care dai apoi in bucatarie ori in baie. Dormitoarele sunt sus, unde dorm ai mei. Ii zic camera mea caci nu e practic un dormitor, nu am pat ci o canapea extensibila, o biblioteca mica (cu cartile mele), biroul cu calculatorul si un sifornier mic in care isi are maica-mea hainele ei. Unul (cel mai mic) din cele de sus ar fi trebuit sa fie al meu dar l-a ocupat taica-miu. Ai mei nu impart o camera (nici eu nu as imparti o camera cu taica-miu sincer), asa ca maica-mea doarme in altul, iar al treilea (care trebuia sa fie al lui) e plin de cutii si alte chestii ptr ca taica-miu e deja "rezolvat" si nu are de ce sa isi mai bata capul. Daca nu avea camera, punea repede mana sa isi faca, iar daca o facem pe aia o sa vrea sa fie a lui probabil ptr ca asa era initial stabilit. Dar ma rog, astea sunt chestii interne.

Nu ma deranjeaza in sine, dar nu-mi place ca nu am intimitatea mea. Mai ales cand stau la calculator dar nu numai. Daca trece lumea prin ea (de sus pana-n bucutarie sau la baie, ori invers) atunci implicit vede si ce fac in ea. Si asa imi dau seama de firea mea solitara. As vrea sa stau in camera mea fara sa ma deranjeze nimeni si sa fiu lasat in pace. Eventual si sa inchid usa sa nu-si mai bage taica-miu capul pe ea sa vada ce fac. Plus cand stau la calculator chiar nu-mi place sa vina si unul dintre ei sa se holbeze in el (desi, de exemplu, cand ma uitam la un reportaj pe care mi l-a recomandat maica-mea, a venit si ea sa se uite la el la calculator (il vazuse deja la televizor), lucru pe care desi il intelegeam tot m-a deranjat). Imi place intimitatea mea, si deci cred ca asta arata nevoia mea (sau felul meu) de a fi solitar. Nu stiu deca se intelege prea bine unde am vrut sa ajung.

Postarea suna ca fiind scrisa de unul sub varsta mea reala.

Ma doare capul si ar trebui sa ma duc la piata. O sa ma intind putin si sper sa pot sa ma duc ceva mai tarziu.

De ceva vreme vad ca scriu 1-2 postari pe zi. Ar trebui totusi sa mai respire blogul. Dar daca vreau sa scriu in momentul ala o voi face indiferent cate postari se aduna intre zile.

Author: No One
•vineri, mai 24, 2013


 Wow, I forgot how funny this movie can be. How light and sweet. How easy it is in it's form.

[click pe imagini ptr a le vedea marite]

 Ma intrebam, in timp ce vedeam filmul, daca mi-ai putea zice cum e Tokyo? :)



Score: 4.75/5

Author: No One
•vineri, mai 24, 2013

Take me to these places I have never been before

Author: No One
•joi, mai 23, 2013
Sunt inconstient. Asta e cuvantul. Stiu ca nu trebuie sa fac asta si o fac oricum. Vorbesc in general, nu ma refer la ceva anume. Am o idee ca va fi iesi rau, dar nu constientizez cu adevarat la nivel visceral ce inseamna asta. Clujul a fost dovada asta. Ma pot duce spre prapastrie prin inconstienta mea. Sunt tras acolo cumva de mine pana ajung la margine. Stiu ca ma duc intracolo, imi dau seama ca nu e bine ce fac, dar tot alunec acolo. Vreau oare sa ma sperii? Oare sa ma pedepsesc? Sau pur si simplu ignor faptul ca imi poate face mai mult rau decat imi imaginez?

Va dau un exemplu. Stiu ca trebuie sa mananc normal, trei mese pe zi, ca asa e sanatos. Iar eu mananc cum am chef, uneori mi-e foame si nici nu mananc daca nu am chef sau nu gasesc nimic in frigider. Ajung sa mananc putin si cu ore intre ele. Stiu ca nu imi face bine la corp, e o uzura fizica nenecesara. Am greutate normala, mind you, dar ma joc, si nici nu mananc asa variat asa cum ar trebui (desi nu mananc fast-food-uri sau beau cola). Asta e inconstienta. Ma joc pe marginea prapastiei, fiind perfect constient unde pot sa ajung (am mai fost acolo). Si totusi o fac. Am darul de incerca sa ma ard serios ca sa ma invat minte. Si nici atunci nu am siguranta ca mi-am invatat lectia si ca nu voi repeta asta.

Si mai sunt si altele (cateva) de care nu zic aici.

ps: nu ma plang, fac o constatare pe blog (eu stiu asta de mult timp)

O melodie (care nu are legatura cu ce am scris)


Author: No One
•miercuri, mai 22, 2013

The inner workings of a real relationship (I suppose)

But I wouldn't know about that.


I have a soft spot for certain romantic movies. Melts my heart away. 

Makes me dream a beautiful movie-like dream. A romantic movie-like life.


I miss not having that. Just for a while. Just for a life time


ps: this movie is really not that "certain romantic movie". more like, to me, a really realistic relationship movie. with ups and downs. lots of them. my "certain romantic movie" (now?) is more like Lost in Translation

Author: No One
•marți, mai 21, 2013
Sa iti dea lacrimile. Si mai grav e ca nu stiam, si tocmai ignoranta noastra face ca aceste lucruri sa fie asa. Si comoditatea noastra, caci varsam o lacrima telenovelistic si apoi uitam.


Dar uneori e mai bine


Atat cat putem, oricat de putin, ar trebui sa facem ceva cand aflam de ceva ce nu e normal si corect. In orice, nu numai in asta. Asta daca vrem sa vedem stirile alea bune de care ne plangem ca nu sunt si nici nu apar. Daca nu, ne vom smiorcai in continuare la reportaje de astea.

Author: No One
•luni, mai 20, 2013
And the bar is set so high. And we talk, we talk, we talk.

No doubt someone's gonna stop us tonight

Slicing the cake in half. In little pieces. Bites. And neons. It's taken eons just to be here.

Droping like a stone. Off the edge of the world.

Our lives on diplay. Click them. It'a just some other's fun time.

Cutting deeper than the knife

Killing dreams that others have about me

What if random in life is not random at all?

The dead can't hurt the dead

I don't believe in the word "gentleman"

Maybe you will prove me wrong. I like to the be proven wrong in matters of life.

I realized I could never be yours (or is it, you could never be mine?). And then I imposed this to me. That's why I am so detached from you now

I dreamed I lost my phone. I dreamed people diving in ice water on the front alley of my house. I dreamed I took a test, some drawings on the paper as answers.

Maybe it's all for the best

The end?

Author: No One
•luni, mai 20, 2013
Fighting crazy with bare hands. Knuckes all bruised, cuts and scars. Who says this is the way to go? Dancing wiith our feet on the ground. Leavin' the bar behind. Blaze and glory.

You swore to tell me a story. For goodnight. God awful light, flicking and blinking. Corner of 5th and back. Under the lamp post.

Believing, but turning away. Stumbling on the empty street. Intoxicated, inebriated, up the pole. "What?", while looking up. Ohh, must be some strange usage of words.

Maybe, tomorrow, when I'll wake up the world will be different. Maybe the hangover will be the end of that. Or the begining, I don't know.

Author: No One
•duminică, mai 19, 2013
Avoiding all the stupid shit. Leaving those people, who succed to piss me off, behind. "But you'll end up alone" they tell me with that apocalyptic pseudo care. I don't give a fuck.

Imi place cum arata tipul la secunda 55. Cand e pe strada goala cu haina la brat.

Well I woke up to the sound of silence
And cries were cutting like knives in a fist fight
And I found you with a bottle of wine
Your head in the curtains
And heart like the Fourth of July

You swore and said,
"We are not,
We are not shining stars"
This I know,
I never said we are

Though I've never been through hell like that
I've closed enough windows to know you can never look back

If you're lost and alone
Or you're sinking like a stone
Carry on
May your past be the sound
Of your feet upon the ground
Carry on

Carry on, carry on

So I met up with some friends at the edge of the night
At a bar off 75
And we talked and talked about how our parents will die,
All our neighbours and wives

But I like to think I can cheat it all
To make up for the times I've been cheated on
And it's nice to know when I was left for dead
I was found and now I don't roam these streets
I am not the ghost you are to me

If you're lost and alone
Or you're sinking like a stone
Carry on
May your past be the sound
Of your feet upon the ground
Carry on

Whoa
My head is on fire but my legs are fine
After all they are mine
Lay your clothes down on the floor
Close the door, hold the phone
Show me how no one’s ever gonna stop us tonight

'Cause here we are
We are shining stars
We are invincible
We are who we are
On our darkest day
When we’re miles away
Sun will come
We will find our way home

If you're lost and alone
Or you're sinking like a stone
Carry on
May your past be the sound
Of your feet upon the ground
Carry on

Oooh.
Oooh
Oooh
Oooh

(No one's ever gonna stop us tonight)


Author: No One
•vineri, mai 17, 2013
Ce inteleg eu prin orgolios: cineva ce nu prea stie de gluma, care se simte jignit usor, in acelasi timp poate cumva pare cu nasul sus cu tendinta de a se simti superior. Cumva apropiat de mandru.

Sa caut acum pe dexonline:

ORGOLIÓS, -OÁSĂ, orgolioși, -oase, adj. Plin de orgoliu, vanitos; mândru, încrezut, trufaș, îngâmfat. [Pr.: -li-os] – Orgoliu + suf. -os. Cf. it. orgoglioso, fr. orgueilleux.

ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.

ORGÓLIU ~i n. Opinie foarte avantajoasă, de cele mai multe ori exagerată, asupra valorii sau importanței personale, care depășește aprecierile altora. [Sil. -liu] /orgoglio

Author: No One
•joi, mai 16, 2013
Deja vu all over again. Lived this morning again, and again. What am I wating for? Staring into white. Waiting for a "hi" that never comes. For a sign. But all that is going on is just time passing by.

And so this day had passed. Same as the previous ones.

Author: No One
•miercuri, mai 15, 2013

Everything I say, I say to me first
Everything I do, I do to me first

(So what?)
So what, I lied
I lied to me too
(So what?)
So what, I lied?
I lied to me too

Author: No One
•marți, mai 14, 2013
The worst fall is when you let yourself fall and don't do nothin'.

Author: No One
•marți, mai 14, 2013
Cred ca am un nou pitic descoperit pe creier. Cand cineva cu care vreau sa iau legatura sau sa vorbesc nu da un semn de viata, incep sa cred ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine ptr ca am facut sau zis ceva. Sau pur si simplu ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Si acum ce vreau sa zic aici se ramifica.

Cand poti sa consideri ca cineva nu mai da un semn de viata? Dupa o zi? Dupa o saptamana? Chiar dupa o luna? Poate e ocupata, poate nu e atat de entuziasta sa vorbeasca cu tine. Asta nu insemna ca nu vrea. As putea sa insist, dar... Daca mie nu-mi place cineva care insista, de ce sa-i placa si altuia? Daca o fac, nu par disperat si risc sa indepartez persoana? Daca intradevar nu mai vrea sa vb cu mine, de ce sa ma expun si sa par un idiot care insista?

Ma face sa ma simt aiurea de fiecare data. Ca acum. Si ce pot sa fac? Stau si astept sa treaca si incerc sa nu cad sub convingerea (poate falsa) ca nu vrea sa vorbeasca. Nu e chiar asa usor cum pare. Ptr ca tot ce imi vine e sa "ciocanesc" la usa. "Hey, is somebody there?". Silly me.

Si I can't shake this felling ca de fapt persoana nu vrea sa mai vorbeasca cu mine. Si asta ma intristeaza

Si nu pot sa nu ma gandesc ca exagerez. Ceea ce ma face sa cred ca am un pitic pe creier.

Si stiu ca poate am facut si eu asta altcuiva. Oameni care voiau sa vorbeasca cu mine, si eu eram "I don't feel the same". Cum pot sa mai scriu (sau sa mai zic) despre asta fara sa par... un ipocrit?

Si imi vine acum sa zic ca sunt silly. Ptr ca poate par silly.

Si am mai trecut prin asta. De destule ori sa am sentimentul ca probabil this is the end. E oare? Sau exagerez din nou? Usually it is. Sau exagerez si doar ma tem degeaba?

Zic silly ptr ca maine probabil o sa ma simt silly ca am scris asta. Silly ptr ca poate exagerez. Silly ptr ca ajung sa imi doresc (asa mult se pare) ca creez o conexiune cu cineva cand acel cineva apare. Silly ptr ca ma simt aiurea. Silly ptr ca voi o sa ma considerati silly. Silly ptr ca ma desconspir aici. Silly ptr ca cad prada acestui pitic paranoic.

Trebuie sa ma resemnez cu gandul ca oamenii vin si pleaca? As vrea sa ma detasez de asta. Nu sa nu-mi pese de cineva, ci sa trec mai departe imediat dupa (atunci cand se intampla) daca asa (vin si pleaca) stau lucrurile.

Ma simt ca un pusti batut in cap. Daca vrei sa fii adultul care vor altii sa fii tb sa repress everything. Pui masca si intri in jocul oamenilor mari. Ce viata trista traim sincer. Cand trebuie sa ne ascundem si sa ne traim agonia in singuratate. Si cand ne descoperim si o luam in bot, ne bosumflam ca niste copii mici. Si ne lamentam apoi de dezamagirea noastra traita. Deviez.

Ehh, ce sa mai zic? Nimic. Scriu cateodata pe blog si nici nu stiu de ce scriu. Nu e ca si cum asta va schimba lucrurile. Maine va fi la fel. Tot ce va ramane va fi un text intr-un blog.

ps: stiti vorba aia "ai grija ce vrei (cu sensul de a te gandi) ca se va implini"?. Toate acele scenarii negative care apar... jezz cateodata cred ca astea "indeparteaza" oamenii. Se implinesc adica. Si nu pot sa nu ma gandesc la ele. Mintea mea tot cade intr-acolo.

Author: No One
•luni, mai 13, 2013
The strange future unknown. Hoping for the best. Falling short of it. Our fates in a nutshell.

You know what gives me a sad smile? The fact that we all believe we won't pull the short straw. In fact the long one is the exception in the pile. And it's not so much luck in that as you might think. You have the "ability" to get to that "the best". Unfortunately the most of us just stumble through life. We are our own worst enemies in our way to that "the best". This is what I believe.

The sadness that is our life. Because it is sad when we act as we don't know it. "Not me. I am strong. You are talking about other people. Not me". As I said, we all believe we won't pull the short straw. And that's why this world is full of dissapointed hurt people. Seeing their bravery masking their dissapointment is sad. Like you want to convince me you made it. I see in your actions, in your words that you didn't, that you are just hurt. Sad that the hurt people try to hurt other people, to bring them the same dissapointment they also felt.

In my case the sadness comes from the fact that I know this already. Seems like the game is already played and I have to go along with it. To accept that.

Bless those who don't know. It's better to not know and live the lie. At least you still believe you can make it.

Author: No One
•duminică, mai 12, 2013
Oare e bine sa stii, sau e mai bine sa nu stii?

Si daca stii si nu e ce voiai, vei incerca sa negociezi?

ps: dupa 4 ore de slujba, acum, cand am deschis calculatorul acasa, netul (in special FB-ul) pare un univers ciudat si pagan.

Later Edit (13.05.2013 02:16): oare ce va fi viata mea?
prea uman ca sa nu simt (as vrea sa pot controla cu adevarat ceea ce simt in interior; ca si cum ai inchide lumina din buton cand e prea multa; uneori ma gandesc, si ma tem, ca daca o sa reusesc asta atunci nu voi mai putea sa simt cand trebuie sa simt)
prea fucked up ca sa simt ca traiesc o normalitate (nu cred ca unele lucruri vor disparea din mine; vor ramane tot timpul acolo incastrate; I am damaged ireversibil ma gandesc, a trecut prea mult timp de cand sunt asa; I don't know, would you kindly want save me? but unfortunately you're gonna pay a price for this)
prea resemnat tocmai ca sa pot face fata la drumul meu posibil si viitor anormal pe care mi-l preconizez (hey, gotta preapare at least, no?; mi-am adus aminte chiar acum ce mi-a zis cineva acum nu prea mult timp: "mi-am dat seama ca destinul mi-l pot alege". oare eu mi l-am ales deja? eu cred ca da. acum doar ma pregatesc ptr asta)

rautacios, snob, atitudine cristica. shut it. you just don't quite get it. in here, you should see from inside out, not from the outside in.

Later Edit (13.05.2013 02:52): and believe me, we all pay for the stupid things that we do in life. and I'm no exception.

Author: No One
•sâmbătă, mai 11, 2013
In 5-10 ani imi doresc sa imi iau o casa. Cel putin asa as vrea. Asa ca m-am uitat de curiozitate cat ar fi un apartament sau o casa. (foarte) Multi bani. Poti sa muncesti decenii si sa nu-i strangi. Mi-as dori eventual sa ajung intr-o oras mare (Bucuresti, Cluj, Constanta), nu sa raman aici. Si nu mi-as dori sa ma imprumut si sa muncesc toata viata sa imi platesc datoriile. Nici nu-mi place sa fiu dator cuiva.

Teoretic am casa (o garsoniera pe numele meu) dar practic nu e din banii mei. Si sa traiesc o viata cu reprosurile alor mei ca ei au dat banii, asta nu vreau.

Dupa ce m-am uitat la preturi m-am cam trezit putin din visare. Nu e de ajuns sa ajungi undeva profesional, e nevoie sa ai si niste bani odata cu asta. Nu cred ca ne imaginam ce inseamna asta cand ne dorim una sau alta.

Mai am mult de mers. Dar nu vreau sa ma gandesc la asta de acum. Ce trebuie e sa fac pasii imediat urmatori de acum incolo. Apoi vom vedea.

Author: No One
•miercuri, mai 08, 2013
Paguboasa minte mai am, sa stiti. De la un punct incolo numai scenarii negative trec prin mintea mea. De fapt e probabil un singur scenariu cu variatiile sale. O chestie probabil numai buna ptr un psiholog sa-mi explice de ce mi-e frica in realitate. Si nu, nu ma pot opri sa nu ma gandesc la ele. Pur si simplu vin din nou.

Ieri am dormit pana la 8 seara. Nu mai tin minte cand m-am culcat. Probabil pe la unu sau doua. M-am culcat la 4 sau 5 dimineata (vb de ieri) si m-am trezit pe la 11 si ceva. Am avut o treaba si dupa amiaza m-am culcat din nou. M-am trezit la 8. Am vazut in film in plina noapte. Si acum, la 9 dimineata, nu mai pot sa inchid un ochi desi stiu ca o sa obosesc gradat pana diseara. Practic mi-am stricat somnul.

Am zis ca am o minte paguboasa in care uneori infloresc scenariile negative? Am zis.

Later Edit: Si sa mai zic un lucru. Ma gandesc la oameni din trecut. Cand dai de un om, nu te gandesti ca intr-o zi nu vei mai vorbi cu el. Uneori nici nu crezi ca va fi asa. Si totusi iata-ma, eu aici, ei undeva acolo in alta parte. E trist cand ma gandesc ca si cei ce vor veni vor avea aceeasi soarta. Nu ca as vrea eu asta, ci parca ăsta pare mersul lucrurilor pe lumea asta.

Author: No One
•miercuri, mai 08, 2013
A human child at birth undergoes a ritual almost identical to that inflicted upon the trout at death. The fish is whacked on the head, thus putting it out of its misery. The infant is whacked on the behind, thus initiating it into its misery.


Ma simt mai uman dupa ce am vazut acest film. Si placut :) Ar fi frumos si viata sa fie asa. Dar cine stie, poate ea poate sa fie chiar asa :)

Love is like a lot of things. One thing it's like is a trout stream. Try to capture a trout stream with a dam and you get a lake. Try to catch it in a bucket and you get a bucket of water. Put some under a microscope and you get a close-up look at some writhing micro cooties. But a trout stream is only a trout stream when it's flowing between its own banks. At its own pace. In its own sweet way.

Score: 4.25/5
 
Author: No One
•marți, mai 07, 2013
Ce sa zic? Gandurile mele curg. E liniste, da, dar nu la modul perfect. Ba sunt detasat, ba nu. Stii cum e vara cand stai in dormitor pe pat cu camera scaldata in temperaturi de peste 30 de grade? Cam asa. E bine, da, poti sa zici si asa, dar e si cald si inabusitor, asa cum numai in plina vara poate sa fie.

Ascult o melodie slow cantata de Nicole Scherzinger. Over, and over, and over. Imi place cum curge melodia, mai ales inceputul. Azi cat n-am ascultat-o ritmul era tot in capul meu. M-am asezat la calculator, l-am deschis, si i-am dat din nou drumul.

Author: No One
•vineri, mai 03, 2013
Cum vine (eram sa zic Craciunul) Pastele si mi-a venit mie asa sa pun un gif, o sa fac asta ultima (sper) postare pana dupa Paste :P


:)) Stiu, stiu dar imi place fata ei aici (si orice fata de femeie cand are, ori simuleaza cine stie, orgasm). Stiu, poate e infantil dar imi place, nahh. Putin mai serios, ea are o fata frumoasa mai ales din anumite unghiuri (cum ar fi profilul). In parte cred ca si roscatul, care e natural cred, o face sexy. E o senzualitate anume.

Am vazut-o intr-un interviu mai lung. E foarte draguta ca persoana. Si o actrita foarte buna


Si un Paste Fericit! Fuck Yes :))

Author: No One
•joi, mai 02, 2013
Hai sa incercam o postare neutra.

Aveam impresia ca Sala Palatului e imensa. Dar e mica :P. Adica e mare, dar nu parea asa de mare cum credeam eu ci mai mica :)) Am prins loc pe mijloc (locul 15). Eram exact perpendicular cu privirea pe scena. Sectorul A, randul 20, locul 15 :P Comandata de pe net.

Eddie Izzard a fost superb. A avut si momente foarte bune si unele mai "tacute" din partea noastra. Dar tipul e spontan si vine cu chestii pe loc. Nu stiu daca a fost cel mai bun show al sau dar a fost bun. Eu il stiu de aproape 2 ani ca stand-up comedian si de mai multi ani ca actor. Cand l-am descoperit ca stand up comendian am incercat sa-i urmaresc showurile, la inceput diferite parti pe tub si apoi tot show-ul de pe torrente. Nu le-am vazut pe toate dar am vazut o mare parte din ele. Eu nu sunt genul sa rad in gura mare (cel mult sa hihihaiesc in mine) cand vad ceva singur dar acolo in sala am ras "pe fata" la destule poante. E atmosfera care se creaza, l-a asta ma gandeam si atunci. Cand m-am asezat inainte sa inceapa show-ul ma gandeam ca o sa imi placa dar nu o sa rad, dar mi-am dat seama ca atmosfera ma va face si ca voi intra in joc :P. Chiar in timpul show-ului faceam comparatie intre rasetele din sala si cele pe care le auzeam in show-urile vazute la calculator. Si sala parea mica. Cum ziceam ma asteptam sa fie imensa, dar era doar ca un cinematograf comunist mai mare :P Iar in intuneric in timpul show-ului era si mai mica, mai ales ca nu eram la o distanta mare de scena.

Eddie a facut show-ul in doua reprize, cu o pauza de 15-30 min intre. Practic am intrat pe la 19 si ceva. Cred ca a inceput la 20 si am iesit la vreo 22 si 20 si ceva minute. La sfarsit publicul a aplaudat inca o data, mult si in picioare. Un bis? Da, si Eddie a revenit pe scena. Vader :)) Publicul a izbucnit. Stiam ce era. "Death Star Canteen" sau "Star Wars Cantina/Canteen". E cea mai cunoscuta "scena" a sa pe YouTube. A facut o variatie a ei cu personajele ce au aparut prin tot show-ul. Mi s-a parut dragut din partea sa ca a revenit pe scena si ca ne-a facut "cadou" aceasta scena. Poate asa face la fiecare show, dar momentul a fost frumos si a fost cireasa de pe tort. Jos palaria, dear sir :)

Am plecat de acasa pe la 15:35, dupa ce mi-am calcat camasa si pantalonii si am fost inainte in oras sa-mi scot ceva bani (de drum, biletul il comandasem deja si era la mine). Am incercat sa ma "autoinvit" la un prieten in Bucuresti sa stau peste noapte acolo. Si cand vorbeam la telefon mi-am dat seama ca am fost prea "din oala" (trebuia sa sun totusi cu o zi doua inainte) si ca puteam sa deranjez asa picat de niciunde.asa ca am intors si am zis ca daca nu am drum acasa o sa-l sun la o anumita ora sa-l anunt. Stiam deja ca nu-l voi suna si ca voi prinde un tren noaptea.

Am plecat cu microbuzul la 16:15. Ma temeam ca nu o sa ajung la timp la sala dar stiam ca ma misc repede la mers si pe strada. Am ajuns la Obor, am luat metroul spre piata Victoriei, am schimbat spre Universitate si am iesit exact langa cladire. Ma informasem deja acasa pe Maps pe ce strazi sa merg (scrisesem si pe o foaie dar am uitat-o acasa). Am iesit la Universitate, noroc ca am vazut Intercontinentalul pe harta acasa si il aveam acum ca reper cand am iesit din metrou. Am luat-o mai mult din instinct pe Bldv. Elisabeta (am vazut ce strada e cand deja mergeam pe ea), la intersectie pe Calea Victoriei, mers pe partea stanga pana am dat de Ion Campineanu (stiam de strada asta si de Walter Maracineanu, care acum imi dau seama ca era daca continuam pe Elisabeta si nu mergem pe Victoriei). Am mers pe strada asta pana am vazut Sala. Usor. Am ajuns la 18:30. In juma de ora sau putin mai mult. Era lume pe scari si in fata ei. Nu am fost niciodata aici. Asa ca m-am asezat pe trotuar exact in fata cladirii (pe celalalt trotuar, al parculetului aluia din fata intrarii). Si am stat asa pe loc, singur, uitandu-ma la unul la altul. Multi tineri. Si cativa englezi ici si colo (ii recunosteam si dupa mutra :)) ). Dar tineri multi dintre ei. Marea majoritate cu cel putin inca o persoana cu ei. Oameni care aratau bine. Bucuresti. Alta lume. La asta ma gandeam cand ma uitam la ei. 1-2 tipi cu tatuaje pe brat, 2 tipe cu tatuaj la baza cefei (una un lotus cred, alta un cerc cu desen in el). Alta lume. Una din care eu nu eram. Probabil eram ciudatel singur asa pe trotuar cu fata inspre cladire, dar nu cred ca cineva statea sa se gandeasca la asta. Sunt obisnuit sa fiu singur undeva, asa ca ptr mine nu e o problema in sine.

Am intrat si m-am asezat. Stiam cam pe unde vine locul ptr ca ma uitasem pe net la o "harta" cu locuri a interiorului. Incet incet s-au ocupat si locurile din aria mea. Cupluri. Doua cupluri in fata mea, un cuplu in stanga mea, un tip, si el singur, in dreapta mea. Si cupluri pe langa. Si mici grupuri. Asta e micul impact asupra mea. Plec din lumea mea, atat interioara dar si fizica, si ma asez (ptr un timp) in alta lume (care nu e a mea evident). Bucuresti, tineri de oras mare, cupluri, oameni cu oameni. Si creaza ceva in mine, micut dar sesizabil ptr mine. Dar tin ptr mine (si evident scriu putin de asta aici). Parca sunt o insula intr-o mare. Asa e senzatia. Desi e mai mult de atat in gandurile mele.

Am iesit la 22:30 (am trecut pe langa Micutzu la iesire pe scari, un stand-up comedian roman). Tup-tup-tup inapoi pe acelasi drum. Numai ca acum din Piata Victoriei am luat-o inspre Gara. Ajung acolo la 23:05. Stau la casa de bilete. Unii in fata mea (3 tineri, o ea si 2 ei) se cacaiau acolo cu biletele (probabil ca faceau schimb undeva de trenuri). Ma gandeam sa nu pierd ultimul tren despre care stiam ca e la 23:30 (sau era oare la 23:20?, ma gandeam eu atunci). Altfel stateam in gara pana dimineata :)). Am luat bilet, nu am mai luat nimic de mancare si m-am urcat in tren. Pe langa mine numai tineri. Si 2 tipe dragute in fata mea (mai ales cea exact din fata mea). Am sunat-o pe maica-mea sa zic ca vin acasa peste ceva timp (nu i-am zis ca plec la Bucuresti, ea inca stie si acum ca am fost in oras, si tinand cont de istoria mea i se pare nu stiu ce chestie fantastica ca am stat atatea ore in oras :)) ). Si am inchis ochii (si ptr ca nu voiam sa ma holbez la tipa din fata mea sau sa dau impresia asta) si am asteptat asa in mine pana aproape de casa. Bineinteles ca la coborare erau niste tigani galagiosi inaintea mea. Ma gandeam "uite ce impresie lasa orasul meu" :P Parem de parca suntem de la tara. De fapt cred ca ptr multi din orasele mari, orasul meu (care e un oras mediu) e la tara. Nu ajuta nici ca orasul in sine e urat si nu iese cu nimic in evidenta.

Si cam atat. Am venit acasa, am scris "Si sunt din nou acasa" pe Twiiter si m-am culcat.