Author: No One
•sâmbătă, mai 25, 2013
Mi-am pus adresa de blog la profilul meu de FB. Nu prea m-am gandit ca o sa o vada cineva, desi am pus-o sa fie gasita (e logic). Si azi ma trezesc cu cineva ca si-a bagat nasul prin blogul meu prin intermediul FB-ului (mi-a zis, ca altfel nu aveam cum sa stiu), probabil ca sa gaseasca ceva cu care sa ma urecheasca ptr ca s-a simtit deranjata de un comentariu de al meu. Mi s-a confirmat ceva ce am mai simtit-o (ca lumea presupune, si chiar judeca, despre tine citind cateva postari - un blog nu e o viata intreaga, ci mai degraba sunt mici fragmente disparate si subiective; nu ai cum sa cunosti un om dintr-un blog chiar daca l-ai citit de ani de zile, ce stii practic sunt mici bucati din el; concluziile pe care le tragi tu dupa ce citesti un numar de postari sunt doar niste presupuneri, niste judecati fara sa stii tabloul complet; citesc cateva bloguri de cativa ani, de cand scriu aici, si nici acum nu pot sa zic ca eu cunosc totul despre viata autorilor, doar mici bucati, mici franturi in viata lor, atat), mi-a intarit ceva (ca e bine sa am comentariile inchise, nu vreau si nu am chef sa vina toti nepoftitii sa isi dea cu parerea cum le pica lor in ziua aia; probabil suna dur si urat, dar asta e adevarul) si in sfarsit mi-am dat seama de ceva la care m-am mai gandit.

Lucrurile pe care le-am zis aici, mici sau mari, numai in virtual le-am zis. Fie pe blog, fie in diferite conversatii. Am avut o anumita teama sa zic despre ele stiind ca oamenii nu sunt dispusi cu totii sa fie ingaduitori sau intelegatori. Nu-s. De asta lucrurile astea nu le discut cu oamenii pe care-i cunosc. Cele mari le stiu ai mei si matusa mea. Cele mici sunt doar aici. Daca simt nevoia sa zic undeva o zic aici tocmai ptr ca ma pot feri, ca pot elimina efectele asupra mea, ca ma pot proteja si ca am controlul sa fac asta. In lumea reala, asa cum ii zic eu (asta fiind lumea virtuala), nu ai un monitor in fata, nu poti sa il inchizi si sa iti vezi de viata, ci trebuie sa te lovesti de o vorba sau alta, de o presupune sau o rautate, de judecata si de mila sau sictir, de misto si batjocora. Si cum nu am o armura sa ma apere, unele lovituri chiar le simt in interiorul meu (si pot ramane acolo bantuindu-ma - asta e partea rea cu adevarat, "bantuitul" de dupa). Asa ca prefer sa mentin lucrurile light in zona asta. Daca chiar simt nevoia sa zic undeva macar e bine sa "ma dezarmorsez" aici decat acolo. Am incercat sa ma izolez si aici (eliminat comentarii, mail, pierderea chefului de a chatui) ca sa nu ajung sa ma gandesc la lucrurile ce mi se zic si aici. Pentru ca se zic, si eu din pacate n-am posbilitatea de a ma formata ptr a uita sau a trece peste. Ramane cu mine.

M-am cam lamurit ca nici aici sa nu zic lucruri prea personale, desi nu ma pot abtine sa mai fac o referire ici si colo. Incerc insa sa le maschez putin. Macar incerc. N-am spus la multe persoane pe chat ce am zis aici (cred ca 5 femei; da, femei, ptr ca, in naivitatea mea, am incredere mai multa in ele) si nici lor nu le-am spus toate chestiile. Au fost anumite bucati, mai mici sau mai mari, din intreg, atat cat am putut zice in momentul ala. Cred ca cel mai mult am facut-o recent intr-un mail ptr ca m-a rugat sa zic despre mine. Am scris un mail. Mi s-a parut mai bine asa. N-am mai reusit sa vorbim. Sper doar sa nu ii schimbe parerea despre mine, desi inevitabil cred ca o va face. Sau macar perceptia.

Eu in schimb mi-am pierdut curiozitatea. N-am fost niciodata un om foarte curios din fire, dar acum chiar nu tin sa stiu despre trecutul oamenilor sau chiar despre ei. Imi ajunge conversatia, de acolo, din bits and pieces, imi fac imaginea. Daca vrea sa imi zica ceva ascult (si tin ptr mine, mi se pare de bun simt sa faci asa). Nu mai conteaza numele, locul si orasul unde stai, trecutul tau, alambicat sau nu. Conteaza persoana. Conteaza dinamica. Conteaza conexiunea.

This entry was posted on sâmbătă, mai 25, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.