Author: No One
•marți, mai 14, 2013
Cred ca am un nou pitic descoperit pe creier. Cand cineva cu care vreau sa iau legatura sau sa vorbesc nu da un semn de viata, incep sa cred ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine ptr ca am facut sau zis ceva. Sau pur si simplu ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Si acum ce vreau sa zic aici se ramifica.

Cand poti sa consideri ca cineva nu mai da un semn de viata? Dupa o zi? Dupa o saptamana? Chiar dupa o luna? Poate e ocupata, poate nu e atat de entuziasta sa vorbeasca cu tine. Asta nu insemna ca nu vrea. As putea sa insist, dar... Daca mie nu-mi place cineva care insista, de ce sa-i placa si altuia? Daca o fac, nu par disperat si risc sa indepartez persoana? Daca intradevar nu mai vrea sa vb cu mine, de ce sa ma expun si sa par un idiot care insista?

Ma face sa ma simt aiurea de fiecare data. Ca acum. Si ce pot sa fac? Stau si astept sa treaca si incerc sa nu cad sub convingerea (poate falsa) ca nu vrea sa vorbeasca. Nu e chiar asa usor cum pare. Ptr ca tot ce imi vine e sa "ciocanesc" la usa. "Hey, is somebody there?". Silly me.

Si I can't shake this felling ca de fapt persoana nu vrea sa mai vorbeasca cu mine. Si asta ma intristeaza

Si nu pot sa nu ma gandesc ca exagerez. Ceea ce ma face sa cred ca am un pitic pe creier.

Si stiu ca poate am facut si eu asta altcuiva. Oameni care voiau sa vorbeasca cu mine, si eu eram "I don't feel the same". Cum pot sa mai scriu (sau sa mai zic) despre asta fara sa par... un ipocrit?

Si imi vine acum sa zic ca sunt silly. Ptr ca poate par silly.

Si am mai trecut prin asta. De destule ori sa am sentimentul ca probabil this is the end. E oare? Sau exagerez din nou? Usually it is. Sau exagerez si doar ma tem degeaba?

Zic silly ptr ca maine probabil o sa ma simt silly ca am scris asta. Silly ptr ca poate exagerez. Silly ptr ca ajung sa imi doresc (asa mult se pare) ca creez o conexiune cu cineva cand acel cineva apare. Silly ptr ca ma simt aiurea. Silly ptr ca voi o sa ma considerati silly. Silly ptr ca ma desconspir aici. Silly ptr ca cad prada acestui pitic paranoic.

Trebuie sa ma resemnez cu gandul ca oamenii vin si pleaca? As vrea sa ma detasez de asta. Nu sa nu-mi pese de cineva, ci sa trec mai departe imediat dupa (atunci cand se intampla) daca asa (vin si pleaca) stau lucrurile.

Ma simt ca un pusti batut in cap. Daca vrei sa fii adultul care vor altii sa fii tb sa repress everything. Pui masca si intri in jocul oamenilor mari. Ce viata trista traim sincer. Cand trebuie sa ne ascundem si sa ne traim agonia in singuratate. Si cand ne descoperim si o luam in bot, ne bosumflam ca niste copii mici. Si ne lamentam apoi de dezamagirea noastra traita. Deviez.

Ehh, ce sa mai zic? Nimic. Scriu cateodata pe blog si nici nu stiu de ce scriu. Nu e ca si cum asta va schimba lucrurile. Maine va fi la fel. Tot ce va ramane va fi un text intr-un blog.

ps: stiti vorba aia "ai grija ce vrei (cu sensul de a te gandi) ca se va implini"?. Toate acele scenarii negative care apar... jezz cateodata cred ca astea "indeparteaza" oamenii. Se implinesc adica. Si nu pot sa nu ma gandesc la ele. Mintea mea tot cade intr-acolo.

This entry was posted on marți, mai 14, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.