Author: No One
•duminică, iunie 30, 2013
Am lipsit ceva (sunt in plina licenta) si deci nu am mai dat pe blog sa vad care e treaba. Si ce sa vezi? Seth (e sub un alt nume, dar cel mai sigur el este) iar isi face de cap pe net bagandu-ma si pe mine in treaba asta. Acu' ma Seth, copil tembel, io inteleg ca ti s-a pus pata pe mine si nu mai poti renunta la ea, am inteles ca mi-ai pus blogul intr-o postare asta toamna pe softpedia (ca nah, frustrarea nu te lasa :) ), dar inca o data anu' asta pe 26 iunie? Atatea luni si nu te-ai plictisit? Hai mah ca eu am treaba sa invat, si tu te tii de prostii si trebuie sa te raportez pe forum? Adica, chiar asa? Viata e asa plictisitoare pe malul tau? :) Ce vrei? Sa intru in fiecare zi pe blog sa vad ce prostioare mai faci:? :)) Probabil ca da :P Asa, ca sa nu uit ca am blog si trebuie sa scriu pe el.

In rest, intre examene, lucrari si chestii. Mai mult obosit si somnoros decat treaz. Dar ultima suta de metri si apoi o luna vacanta iar apoi job. Ca sa intru si eu in randul lumii multilateral muncitoare. Sa nu mai zica ciufutii ca tai frunza la caini :]

Ce sa va mai las? Uite asta :)


Author: No One
•marți, iunie 18, 2013


Author: No One
•luni, iunie 17, 2013
Am simtit intai socul. Pamantul mi-a saltat sub picioare. Stiam ca va urma ceva mai rau. Cand eram mic, acum mult timp, in viata cealalta, asta era primul semn ca vine un cutremur. Pamantul salta brusc in sus,ca si cumr ar fi trecut un val pe dedesubt, si apoi dupa o secunda doua de tacere veneau undele care te miscau intr-o parte si in alta.

M-a uitat in urma. O lumina puternica s-a aprins in fata mea, fara nici zgomot alaturi de ea. Dupa o secunda de liniste, veni si bubuitura. Boom! Si vuietul se auzi dupa asta. Norul se ridica in aer ca o ciuperca de vata rosie galbuie iar unda veni inspre noi. Stiam ca voi supravietui undei, fortei ei si resturilor de pamant, copaci si ciment aduse cu ea. M-am uitat inspre ei. Vor muri. Nu aveam ce sa fac decat sa constat asta si sa ma simt neputincios. La ce e bun sa ai puterea sa supravietuiesti chestiei asteia si sa ii vezi pe altii ca mor?

Si cand sentimentul asta de neputinta si de tristete ma cuprinse privindu-i, valul ne lua pe toti.


Cerul era rosiatic si intunecat. Acum ciuperca se descompunea in aer. Mai departe de acest cuptor rosiatic, printre resturi de lemn si ciment, cineva, un om, dadu la o parte de pe el o bucata de perete probabil si se ridica dintre bucatile de lemn si pamant. Era nevatamat, fara nici o zgarietura. Pana si hainele ii erau intacte pe el.

Author: No One
•joi, iunie 13, 2013
Ar trebui sa ascultati asta. Chiar ar trebui sa ascultati asta. E de pe colona sonora a unui joc, dar, lasand la o parte posibilele reticente pe care le puteti avea ptr ca legat de un joc, chiar suna bine. Chitara aia cruda, sunetul ei adica. Am coloana sonara a filmului Brokeback Mountain, tot de acelasi tip (ptr care a castigat Oscarul), si stilul e acelasi. Stilul ala specific sud-american.


Si daca tot am spus de film, o melodie de pe coloana sa sonora (tot de acelasi tip). Era asa de trista la sfarsitul filmului.


Author: No One
•joi, iunie 13, 2013
Eh, eh, eh, as scrie ceva (numai daca as avea talentul). Sau oare n-as scrie? N-ar trebui sa fiu aici. Ma complic cu ce scriu aici. Hai sa ma scot ca o gagica: nici eu nu stiu ce vreau :))

Abia am inceput sa ascult melodia asta si mi-a venit asa sa o postez. De obicei postez cand le ascult in repeat, dar la asta am zis "nahh, sa atrag atentia asupra lui". So, here ya go.


Author: No One
•miercuri, iunie 12, 2013
On repeat... acum 2 zile :))

Ce sa zic? Nu prea inghit mesajul asta "o sa te tin de mana si o sa vad frumusetea din tine". I will love you forever and ever si o sa ma sacrific ptr iubirea catre tine. Yeahh, well... keep dreaming girl. Pare un mesaj de feel good ptr fetite visatoare :)) Pe partea asta de glob unde traim noi astialalti, poti sa iubesti si sa nu-ti fie impartasita iubirea, poti sa crezi ca iubesti (si sa dramatizezi sentimentele si cuvintele) ca peste ani sa iti dai seama ca era doar o faza adolescentina, poti sa ajuti si sa nu ti se intoarca gestul (ptr ca asta e la noi oamenii ajutam vrand sa primim ceva in schimb; uneori cand devenim ciudosi dupa, o tragem cu iubrea neconditionata si cu cat am suferit noi, cand de fapt neconditionat e sa dai si sa nu vei nimic in schimb, chestie care nu merge la specia asta), poti sa vrei si chiar sa urci ziduri pana te sictiresti de cat de lungi sunt (ca nah, trebuie sa le urci ca un orb sa demonstrezi tu cat de mult iubesti o persoana, ca de nu, nu meriti; si eu ce primesc in acest tiimp? apropo de neconditionat :)) ), poti sa vezi sub persoana aia si curcubee dar daca nu te lasa ce sa-i faci?, poti sa insisti si sa pari insistent, poti sa ramai cu dezamagiri, poate si cu o inima franta, ptr ca nu totul e ca in basme in care te sacrifici ptr unu/una si gata ai iubirea vietii forever and ever.

Si trebuia sa pun doar melodia (si cateva versuri) si sa ma car de aici :)) Nu stiu, poate voi sunteti dispusi sa traiti telenovele pline de iubire si sacrificiu, si la sfarsit binele si iubirea sa triumfe, dar din coltul meu eu nu vad lucrurile chiar asa. Trebuie sa existe o echilibrare a lucrurilor (simtite si facute) intre cei doi, o potrivire si o armonie, un mers realist al lucrurilor. Nu ca n-as fi si eu un visator, dar ce e in capul e doar poveste ce mi-o zic mie, realitatea e "mai colorata" de atat.

Dar imi place melodia :)


You tell all the boys "No"
Makes you feel good, 
Yeah.
I know you're out of my league
But that won't scare me away, oh, no
(vai curajosule)

You've carried on so long,
You couldn't stop if you tried it.
You've built your wall so high
That no one could climb it


You let all the girls go
Makes you feel good, 
Don't it?
Behind your Broadway show
I heard a boy say, "Please, don't hurt me"

You've carried on so long
You couldn't stop if you tried it.
You've built your wall so high
That no one could climb it.

Author: No One
•luni, iunie 10, 2013
La un moment dat incetezi sa-ti mai pui intrebarea "de ce sunt asa?". Iti dai seama ca nu va schimba cu nimic punand-o.

Author: No One
•duminică, iunie 09, 2013
On repeat.

Trebuie sa precizez ca asta e un cover. Originalul e al lui Shontelle.

Imi plac anumite versuri din cantec. Si cum suna acest cuvant "impossible" cantat de el.



Tell them all I know now
Shout it from the roof tops
Write it on the sky line
All we had is gone now

Tell them I was happy
And my heart is broken
All my scars are open
Tell them what I hoped would be
Impossible
Impossible
Impossible
Impossible


Later Edit:

“I write entirely to find out what I’m thinking, what I’m looking at, what I see and what it means. What I want and what I fear.” (Joan Didion)

De pe Lizu.ro

Author: No One
•vineri, iunie 07, 2013


Should be self explanatory

Author: No One
•miercuri, iunie 05, 2013
Man, I want to fuck her. Personajul. Anna. Din The Beginners. Ma excita numai cand scriu despre asta, de parca sunt deplasat si public cu asta. Chipul ei. Felul cum zambeste. Cute, sweet, beautiful. Just react John, nu te mai cenzura aici.

Mi-a placut cand nu putea sa vorbeasca si scria pe carnetel sa comunice. Totul era pe chipul ei. In privirea ei. In ochii aceia albastri. Pe buzele ei cand zambea.

Makes you wanna get her close to you, nose near nose, and kiss her while abandoning yourself to this impulse. Then wanting secretly in your mind to undress her, throw her on the bed (maybe her bed) and fuck her like she was never fucked like this before. Or like you never fucked someone this way before.

Unpausing the movie now (22:31)

Author: No One
•miercuri, iunie 05, 2013
Aparatul sta pe marginea comodei, langa televizor.

Le fotografiez pe toate. Ca sa imortalizez discutia, femeia, intalnirea. Cine stie cand le voi mai intalni, daca vom mai vorbi. Asa ca fac poze. Mici instantanee a unor mici momente in timp. Asa le tin minte. Micile mele amante in ale cuvintelor si a facutului subinteles cu ochiul. Veniti si plecati. Nu am cum sa va pastrez, sa fiu cu voi ptr totdeauna. Sunteti ale altora ori ale nimanui. Asa ca va pastrez in poze.

"Ahh, stiu ce ai zis atunci, uite, in poza asta"

"Aici esti tu razand la ceva ce am zis. Nu mai tin minte, oare era chiar o gluma buna? Sau ai ras din reflexul acela pur feminin?"

"O frantura din viata ta, o mica poveste ce mi-ai zis-o despre tine, aici printre pozele mele"

Oare cum sa fiti toate la un loc decat numai asa? Nu vad alta solutie. Dar apoi plecati. E si frumos si trist, frumusetea pozelor si a momentelor dar si faptul ca numai ele raman in urma.

Dar ea, inca o ea, ma asteapta acum. Aparatul e acolo pe comoda. Il iau si ma pregatesc sa pastrez inca un moment frumos, inca o poveste, o conversatie ce o voi descoperi in timp ce fac poze, o ea interesanta prin, si nu numai, ce imi va zice. Franturile vor deveni o poveste in imaginatia mea.

Si va rog sa nu ma judecati. Fiecare ne facem viata pe care o avem. There is no right or wrong.

Author: No One
•marți, iunie 04, 2013

I can see it. This one moment when you know you're not a sad story. You are alive, and you stand up and see the lights on the buildings and everything that makes you wonder. And you're listening to that song and that drive with the people you love most in this world. And in this moment, I swear, we are infinite.

Score: 4.75/5

And

Welcome to the Island of Misfit Toys

Eu sunt pe raftul din dreapta sus :)

Poza asta, ptr ca imi place


Now, let's carry on with our lives. Carry on, carry on. Nothing to see here.

ps: la sfarsit m-a bufnit plansul. doar ptr cateva secunde. shhhh

Author: No One
•marți, iunie 04, 2013
Sub impulsul momentului: de ce cand vorbesti cu o tipa de multe ori poti sa simti aceea reticenta din partea ei de parca te-ai da la ea? Intreb si eu (pe jumatate retoric, pe jumatate nu). Poate nu stiu eu sa fac o conversatie cum trebuie, poate nu pun intrebarile cele mai potrivite. Cine stie poate e chiar asa. Dar chiar e a de greu sa arati ca vrei sa ai doar o conversatie? Si ce daca e draguta, frumoasa, fatala? Asta nu inseamna ca vrei sa dai curs nu stiu carui interes ascuns. Stiu ca asta vine din dati si dati de tipi care mai de care mai libidinosi si colorati in intentii, dar eu personal, nu am incercat niciodata sa ma situez in categoria asta.

I don't know, simt ca imi scapa explicatia de sub control. Poate ptr unii pare o prostie de copil prostut, poate ptr altii nu. Deviind putin, stiu sub ce lumina şed. Stiu ce impresia las si ce se stie despre mine (din ce am zis eu despre mine, sau pur si simplu imaginea pe care poate o arat, chiar daca uneori cred ca nu e corecta). Stiu ce perceptie se poate creea, sau macar cred ca stiu.

In viata am sezut (intotdeauna?) in umbra unei imagini care s-a creat (in mintea altora) despre mine. Si partial am fost si eu responsabil. Zicand chestii care nu se zic despre tine (ptr ca nu-mi place sa mint despre mine si sa-mi creez o imagine placuta dar mincinoasa pe care apoi sa ma chinui sa o mentin) sau fiind tacut, sau fiind asa cum sunt eu fara sa-mi fardez defectele. Chiar ma intreb daca cineva chiar ma percepe asa cum sunt. Sau e oare asa cum ma vad eu? Nici eu nu mai stiu exact ce si cum in timp ce scriu acum fara sa gandesc prea mult textul.

Stiu, prima impresie conteaza, oamenii te percep doar din ce stiu despre tine (+ ce creaza ei insisi in mintea lor despre tine), haina face pe om. Ar trebui sa inventez un "om", omul din vitrina? Cel care sa-mi asigure "intrarea" in viata altor oameni, sa zic asa. E chestie foarte amara (ptr mine cel putin) sa simti ca nimeni nu te stie asa cum esti exact. Desi nu poti sa tintuiesti un om in cateva cuvinte clare. Cu siguranta eu n-as putea despre mine, oricand as vrea sa ma explic si oricat as scrie. Sunt mai mult decat ma vedeti voi. Si e partial, poate, vina mea. Ca poate trebuie sa, nu stiu, sa scot in fata chestiile bune si frumoase. Sa le promovez. Sa le arat lumii. Habar n-am. Sa-mi fac o publicitate pozitiva.

Shit.

Nu stiu. Plecat dintr-un punct, ajuns, oarecum, in altul. Desi ideea e de perceptie a celorlalti asupra mea. Parca e tot timpul stramba cumva. Daca cred in Dumnezeu nu stiu cum sunt, daca zic chestii mai personale despre mine par... ratat? (stiu ca unii ati gandit asa intr-un coltisor al mintii), daca nu zic ceva despre mine par misterios, daca zic ceva aici, ori par superior, ori am atitudine cristica, sau ma plang sau alte rahaturi, daca incerc sa explic ceva se intelege altceva (niciodata sa nu te pui cu concluziile oamenilor despre tine), daca sunt mai vocal aici gata domnule mai am putin si fac comotie cerebrala, ba ca sunt rautacios, ba ca nu stiu cum mai sunt. Mi-e sila. Sila, sila, sila. Cu cat scriu aici in continuare (cernind cuvintele cu degetele ptr a le aseza), cu atat mi-e sila si mai mult.

Asta e singuratatea. Cand vrei sa imparti ceva si e ca ecoul care se intoarce inapoi, cand tipi in multime si din cauza zgomotului prea mare nu te aude sau nu te baga nimeni in seama. Cand trebuie sa te multumesti cu asta. Cand vrei sa te lipesti de cineva si, din cauza ta si din cauza lor (in situatii diferite, in proportii diferite), esti ca ciunga aia care nu se lipeste de nimic. Cand ajungi sa vorbesti cu tine in gand, ptr ca in realitate n-ai cu cine, si chiar cu cei cu care crezi ca poti, nu poti. Singuratatea reala e ca rasnita de cafea care macina lent si incet. Nu e drama din filme, ci sentimentul ca te apasa ceva. Nu e strigator la cer, ci o senzatie usoara in corp ca un foc mic dar constant. "E vina ta". Ehh, chiar ar trebui sa ma simt vinovat ptr toate? Nu pot sa iau si eu o pauza? Sa se treaca cu vederea? Sa fie "hai ca nu te frecam de data asta, lasam si noi de la noi". "Esti paranoic". Oi fi. Sunt si obosit. "Tii prea mult in tine". I don't know if I really want to go balistic. "Dar te-ar mai elibera". N-ai mai zice asa daca ai fi tu persoana pe care o prind in vizor. Spun si nu iert. [Nu ma refer la nimeni exact aici, ca sa fim clari]. Odata ce s-au deschis portile nu se mai inchid la loc cu persoana aceea. Tot timpul vor fi nori acolo, plutind pe deasupra. Cateodata am senzatia ca oamenii nu stiu exact ce inseamna asta cu adevarat.

My zen is messed up right while writing. Desi, in exact momentul asta (adica chiar acum :P), tensiunea ma paraseste. Postari fara cap si fara coada. Doar momentul in care am inceput de la ceva si momentul cand m-am oprit.

Cred ca o sa trag The Perks of Being a Wallflower (filmul) doar ca sa imi dau o senzatie de feel good (sper ca filmul e in genul asta, sau macar pe acolo). Simt nevoia sa vad ceva sa-mi placa.

Author: No One
•duminică, iunie 02, 2013
Se pare ca tot ce pot sa-mi zic zilele astea (in gand) e "Nu meriti". Nemultumit de mine, ori dezamagit. Ori amandoua. Ori e acelasi lucru.

Shoot me and toss the body in the river.

Later Edit: ohhh, let light this thing up


There, is better now? (I'm talking to you, readers)

ps: ehhh, a cute girl always lights things up. It's in the face I tell ya. It's true, it's true