Author: No One
•miercuri, iunie 05, 2013
Aparatul sta pe marginea comodei, langa televizor.

Le fotografiez pe toate. Ca sa imortalizez discutia, femeia, intalnirea. Cine stie cand le voi mai intalni, daca vom mai vorbi. Asa ca fac poze. Mici instantanee a unor mici momente in timp. Asa le tin minte. Micile mele amante in ale cuvintelor si a facutului subinteles cu ochiul. Veniti si plecati. Nu am cum sa va pastrez, sa fiu cu voi ptr totdeauna. Sunteti ale altora ori ale nimanui. Asa ca va pastrez in poze.

"Ahh, stiu ce ai zis atunci, uite, in poza asta"

"Aici esti tu razand la ceva ce am zis. Nu mai tin minte, oare era chiar o gluma buna? Sau ai ras din reflexul acela pur feminin?"

"O frantura din viata ta, o mica poveste ce mi-ai zis-o despre tine, aici printre pozele mele"

Oare cum sa fiti toate la un loc decat numai asa? Nu vad alta solutie. Dar apoi plecati. E si frumos si trist, frumusetea pozelor si a momentelor dar si faptul ca numai ele raman in urma.

Dar ea, inca o ea, ma asteapta acum. Aparatul e acolo pe comoda. Il iau si ma pregatesc sa pastrez inca un moment frumos, inca o poveste, o conversatie ce o voi descoperi in timp ce fac poze, o ea interesanta prin, si nu numai, ce imi va zice. Franturile vor deveni o poveste in imaginatia mea.

Si va rog sa nu ma judecati. Fiecare ne facem viata pe care o avem. There is no right or wrong.

This entry was posted on miercuri, iunie 05, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.