Author: No One
•miercuri, iulie 31, 2013

Asta e remake-ul regizat de Ben Stiller (originalul e ceva mai vechi)

Author: No One
•marți, iulie 30, 2013
Nush cum sunt pieţarii in alte tari, dar ai nostri pot fi tare capriciosi si cu toane.

Dragii mei pieţari, stati putin si nu plecati. Hai sa va explic o chestie. Interesul vostru e sa va vindeti marfa (ptr ca asa aduceti banul pe masa), nu sa ne trageti in piept, sa nu va convina sa ne uitam la marfa voastra, cum ati asezat-o (ca e bine stiut ca in fata poamele arata bine iar in spate sunt alea pricajite pe care ni le dati), si sa punem mana pe ea, fie sa v-o dam cu manuta noastra sa o puneti in cos, fie sa vedem ce si cum arata. Ca idee generala: expui marfa, si deci clientul poate sa o intoarca pe o parte sau alta. Mi se pare corect. Interesul nostru e sa luam ce avem nevoie si sa luam produse bune si la un pret avantajos. Asa ca interesul vostru ar trebui sa se uneasca cu interesul nostru. Nu poti vinde o marfa pe ochi frumosi si vorbe dulci. Si pe toane.

Dar romanul s-a nascut poet si nu afacerist (teparii nu se considera afaceristi - desi in Ro romanii chiar cred ca sunt)

Si eu eram naiv odata. Dar m-am uitat la maica-mea cum pune problema si am inceput sa fiu si eu mai sever cand cumpar. Ma uit la ce e in fata mea, ma uit la ce e in partea din spate care da spre voi (si de unde imi dati), ma uit atent la pret (uneori scriu 1.90 iar nouazeciul ala e asa de mic ca nu-l vezi, sau e acoperit de un fruct ori o leguma), pun mana pe ele (hehe, pe mere, pe pere - libidinos nu ? :)) :P  LE: pepeni! am uitat de pepeni), ma uit sub ele, aleg ce vreau eu de acolo dar si pretul pe care-l vreau (nu e de 2.50 si o rotunjim la 3 - "facem de 3?") si, supriza surpriza, zic "nu (iau)" daca nu-mi place ce imi faci tu acolo. Eh? Ce zici?

Tine minte cumparatorule: poti sa zici oricand "nu". Ca, din cate stiu, nu ai o obligatie fata de cineva, nu?

Vorbeam mai demult cu cineva si zicea ca are oroare de piata. La mine nu e cazul, chiar pot sa zic ca-mi place. Eu am oroare de bazarurile alea tiganesti cu produse chinezesti (ce combinatie etnica! :D). De ce? Ptr ca iti intra in sufletul tau cand treci pe langa ei, mai mai sa iti puna produsul in mana si sa scoti din reflex banul din buzunar fara sa te gandesti prea mult (desi daca ti-ar scaate numa' banu ar fi si mai bine). E varianta agresiva a vanzarii adica.

Ia-ma tata usor, nu ma agresa si nici nu ma pupa. Caci vreau sa fiu liber si sa-mi decid soarta :)))

Am zis.

|
Author: No One
•luni, iulie 29, 2013
Imi doresc sa scriu postarea care sa mearga cu melodia asta.


Ceea ce cred ca nu se va intampla oricat de buna mi-ar fi intentia de a surprinde magia unei postari bune.

Nu ati vrea sa nu mai respectati regulile?
Sa va faceti propriile reguli?
Sa va traiti viata dupa propriiul compas?

Pana unde poti sa ajungi ca sa ai asta?

Lumea ta ar trebui sa fie lumea ta. Fara negocieri, fara compromisuri, fara interventii externe. Sa fii omul cu steagul din varful dealului. Locul de refugiu si de magie. Aici sa iti traiesti viata asa cum vrei tu. Macar aici.

Voi cum credeti ca sunt? Punem pariu ca viziunea voastra e mai mult sau mai putin departe de adevar. Stati sa-mi iau niste pepene

(Si punem castile jos...)

De cand am blogul am tot gasit diverse intepretari de ce il am. Acum am ajuns la ideea ca e (vreau sa fie?) legatura mea unilaterala cu lumea. Unilaterala ptr ca scriu aici si apoi pasesc inapoi in viata mea stiind ca undeva cineva citeste asta dar ca nu ma va vedea niciodata vreodata. E ca un scris de pe un perete pe langa care treci. Oare cine a scris-o? Nu vei stii niciodata.

Interesant e ca, ma gandesc acum, sunt cum vreti voi sa fiu. Si ca va puteti insela :)

Citesc bloguri mai mari ca al meu (al meu fiind mic mic) si vad oameni (care comenteaza) care isi dau cu parerea, dau sfaturi, si cumva, inconstient, se cred apropiati de "personajul" pe care-l citesc (ceea ce nu sunt) si oameni (care scriu) despre care cred ca stiu ceva si de fapt nu stiu nimic (ptr ca stiu numai mici franturi din viata lor, si alea spuse printr-un spectru subiectiv). Blogurile isi transforma proprii autori in personaje (in ciuda faptului ca probabil spun adevarul despre viata lor). Mai aud expresia "am zis aici ceea ce nu am zis niciodata" si cu toate astea tot nu stii (cu adevarat) cine e persoana aceea.

Suntem intr-un quest (in viata noastra in general) in care vrem sa facem persoanele sa ne inteleaga, sa ne stie asa cum numai noi ne stim, in conditiile in care acest lucru nu e posibil. Nu va fi niciodata nici macar o persoana care sa ne stie asa cum ne stim noi, in acel 100% al nostru.

Cred ca intradevar unele lucruri le vom duce in mormant. Unele lucruri vor ramane doar ale noastre, doar de noi stiute (sau simtite).

Destul de ironic tinand cont ca suntem acum 7 mld si ceva de oameni si ca traim in era in care comunicarea e mai usoara si mai facila ca niciodata.

Author: No One
•duminică, iulie 28, 2013
Oare e bine ca ma bucur ca Becali a intrat la parnaie, ca Antena 3 e urmarita penal si ca Vadim e exclus din propriul partid pe care l-a creat?

Ce sa zic? Is un om mic si invidios pe succesele altora. Succese in munca, bineinteles.


Author: No One
•vineri, iulie 26, 2013
Incerc cand vad si citesc prostii (ptr mine, ca ptr aia care le-au spus/scris nu-s pesemne) sa le las sa treaca pe langa. La ce bun sa incerci sa demonstrezi ceva? Le treci la recycle bin si iti vezi de viata mai departe. Sunt atatia oameni cu care nu poti fii de acord ca nu mai are rost sa vrei sa demonstrezi ceva intr-o replica. Si asa te mai cureti si tu si te mai detasezi un pic de ce se intampla in jurul tau.

Uite exemplu:

Scrisoarea studentei din Anglia (probabil o stiti daca rasfoiti netu des)
http://7est.ro/actualitate/social/item/3238-student-roman-la-londra-dumnezeu-a-fost-ucis-de-occident-vreau-sa-ma-intorc-acasa.html

Replica lui piticigratis
http://www.piticigratis.com/2013/07/scrisoarea-studentei-inapoiate-din-marea-britanie-nimanui-nu-i-pasa/

(nu dau link clickabil caci nu vreau sa ma trezesc cu tarani pe cap, dati copy/paste daca va intereseaza)

Deci, cu studenta cam 80% nu-s de acord (sunt si niste chestii cu care sunt de acord, cum ca nu tinem la tara noastra, si nu vorbesc dintr-un spirit patriotic obosit), dar restul le consider niste prostii. Prea ortodoxa in gandire (nu e folosit ca o referire de tip religios din partea mea, desi unii ar putea sa o arda si religios cand si-ar exprima dezaprobarea catre ea), e prea limitata, inchistata intr-o gandire nationalist/patriotic/religios/morala etc. Si din cauza ei unii m-ar futa pe mine in poponet cand discut cu ei daca le zic ca eu cred in D-zeu (dar asta e alta discutie).

LE: si, ca idee, eu am un var (foarte apropiat) in Londra. Munceste acolo (in general la hoteluri acum, ca receptioner sau asa ceva, ce prinde de fapt) si nu e la facultate de top acolo (a facut facultatea aici, care nu se echivaleaza acolo, si apoi in lipsa de servici bun aici s-a dus acolo). L-am intrebat cum se simte acolo si el mi-a zis ca aia de acolo chiar se comporta ok cu el si ca nu a avut probleme ca ar fi considerat o "subrasa" de catre englezoi. Poate o fi avand o piele mai groasa cine stie :)) sau o fi mai naiv :)) In schimb vorbeam mai demult pe net cu cineva care e tot in Londra si ea zicea ca aia se poarta prost cu astia din est (ma rog cu imigrantii). Mai am niste fini in Suedia si el (tatal) zicea (si nu era incantat) ca nu sunt placuti romanii acolo. Ma rog, fiecare cu opinia sa. Eu personal, m-as impaca cu cultura vestica, in care esti un anonim in orasele alea mari si nu te bate nimeni la cap. Dar, cum am zis, fiecare cu opinia sa.

Iar, pitici.... e jegos. In exprimare, in gandire, in atitudine. Un Badea, varianta scrisa.

Si fiecare (studenta si piticu) isi are fanii lui, care o ard mieros pe net aprobandu-i. Niste prostii (ma refer la chestiile citite), asa cum vad eu lucrurile.

Eu mi-am pus Birdy pe casti in acest timp. Macar fata asta aduce ceva pozitiv si placut in lumea asta. Si ma mai detaseaza de ce am citit.


ps: da, domne, da. Ma cred superior. Iata, acum sunteti multumiti? :) Auzi la el, scrie ce scrie si se crede mai bun ca altii.

Author: No One
•marți, iulie 23, 2013



Si cantecul


Later Edit: uneori ma gandesc ca daca de maine nu o sa mai exist nimeni nu o sa-mi simta lipsa (adica sa se gandeasca la mine). Excludem parintii si rudele apropiate.

Author: No One
•duminică, iulie 21, 2013
Pe zi ce trece oamenii parca imi devin mai nesuferiti. Atat.

Imi vine sa-i trag un sut in cur cuiva cand citesc ce mai scrie/pune unu sau una pe net.

Hai sa o las si pe Birdy pe aici. Tinerica fata.


ps: in secret imi vine sa ma injur cu toti astia. Intr-o lume care mi-ar permite asta as face-o. Cumva cred ca m-as simti mai bine dupa.

Author: No One
•joi, iulie 18, 2013
Nu-ti dai seama cat timp a trecut decat atunci cand ii inumeri. Sunt in Constanta acum si ma gandeam, cat eram in autobuz venind de la Maritimo, cati ani au trecut de cand am plecat de aici. Am stat in Constanta inainte si am plecat in 1997. Acum 16 ani. 16 ani! Cat de multi ani sunt. Unii dintre voi aveti varsta asta sau ceva mai mult.

Anyway, acum sunt la Cityplex si uite ca intru gratuit la un film. Filmul se numeste Lore (german) si demersul acesta e facut de cinematograf ptr a promova filmele europene.

ps: si scriu de pe tableta :P

Author: No One
•duminică, iulie 14, 2013
Hai ascultati-o :)


Author: No One
•vineri, iulie 12, 2013
Nestiind sa cant la chitara (si neavand una sa ma joc la ea; si neuitandu-ma atent in clipuri cum se canta la ele) pana de curand avem senzatia ca atunci cand canti o faci in principal cu mana dreapta (ptr dreptaci evident) ignorand total mana stanga care se plimbă pe bratul chitarei. Poate nu e mare chestie ptr cineva care stie sa cante dar ptr mine e cumva fascinant ca trebuie sa plimbi mana de-a lungul bratului (si sa atingi/sa tii in diferite pozitii cu degetele corzile) ptr a atinge anumite note (in vreme ce cu dreapta faci sa "vibreze" de sus in jos cele 4, 5, 6 corzi). Mi-am pus si eu in gand sa invat sa cant la o chitara (numai sa nu fiu comod). Imi place chiar si o chitara, care sper sa o iau candva. Oricum nu pare usor din putinul ce l-am vazut (lectii pe tube). Poate faptul ca sunt extrem de noob ma face sa cred ca e greu.

Fiind comod din fire, desi imi vin din cand in cand diferite idei de "romane" sau personaje, nu ma apuc deloc sa scriu. As scrie exact ceea ce as vrea sa citesc cand caut o carte (sau film). Asta ar fi motivatia mea. Acum am in minte un personaj inspirat de o coperta de Mike Mignola (creator de benzi desenate, creatorul lui Hellboy si a acelui univers). Ar fi un personaj steampunk, intr-un univers (as zice si noir) stempunk si futurist. El ar fi facut din metal cu mecanisme si rotite (cu mecanismul unui ceas in loc de inima), imbracat cu un trenci (noir :)) ) care sa-i acopere tot corpul. Cand ma uitam la imaginea care m-a inspirat am observat mainile personajului de acolo care erau mari ca niste manusi din metal (nu mari mari gen anime). Faptul ca e un "robot" nu ar fi neobisnuit in lumea asta in care traieste. Acum la fata nu stiu ce as alege, o fata umana cu piele si toate cele sau o fata metalica? Si creierul ar fi si el un mecanism (caz in care el ar fi asa de la inceputul sau) sau un creier uman+maduva spinarii (caz in care ar fi avut o viata, umana, inainte de asta)? O alegere ca asta ar influenta si povestea evident. Astept sa-mi repar tableta si poate ma voi apuca sa scriu ceva. Poate.


Am luat 3 carti de la biblioteca si inca nu am inceput-o pe nici una (de o saptamana). Una e o antologie cu povesti despre viitor/din viitor scrise de Arthur C. Clarke si altii, alta e o antologie cu povesti (post)apocaliptice scrise de Stephen King, George R R Martin si altii, si a treia e 11.22.1963 de Stephen King (o ditai mai carţulia cartonata).

Author: No One
•vineri, iulie 12, 2013
Imi venise sa ascult o melodie (versiunea de studio a primei melodii de aici) si le-am gasit pe astea prin bookmark-urile mele. In general, versiunile acustice ale melodiilor (nu numai astea) sunt mai bune, au ceva mai natural, mai uman in ele. Si e o placere sa auzi instrumentele sunand mai clar. Ies mai bine in evideinta. Creeaza o anumita atmosfera. Ascultati chitarile si bass-ul aici cum suna. Plus acusticele au un tempo/ritm mai lent. Plus ca asta forteaza si vocalistul sa mai coboare pe pamant cu vocea sa si cu felul cum canta.


Author: No One
•luni, iulie 08, 2013
Mi-am permis evident niste libertati vis-a-vis de titlu. Titlul original e "Don't dream it's over", fara virgula, fara nimic. Ce inteleg eu ca fiind "nu visa ca se termina". De cand stiu melodia asta (adica pe cand voi nici nu erati nascuti :P) in capul meu era tot timpul "Don't dream, it's over", cu virgula (ori cu punct daca vrei sa fie si mai evident), traducand-o "nu visa, s-a terminat". Sincer imi place mai mult fraza asta. Asta este ptr voi visaciosilor, din care fac si eu parte.


Author: No One
•duminică, iulie 07, 2013
Gata, am terminat cu nebunia. Am luat o nota (media) foarte mare. Cam obosit acum. Cam pleostit putin, doar putin putin, ca realizarea asta a mea a cam trecut ca un fâs pe lumea asta. Adica mic entuziasmul final pe langa mine in proximitatea ce constituie familia (probabil ca si ei sunt obositi dupa atatea zile de stres cu mine la examenul asta). Plus ca un coleg a fost cam ciudos asa cand am incercat sa vb cu el la telefon dupa, celelalat a fost foarte de treaba ca intodeauna, el zicandu-mi si nota. Dar nici nu o sa ma laud pe la portile altora nu o sa fac. Never mind, probabil vi se pare o noua aberatie de a mea :P

De acum am cam vreo luna de vacanta, apăi la munca caci e un loc pe care o sa ma bag sa dau concurs pe post. Nu stiu ce sa ma astept de acolo incolo. Sper sa ma adaptez. In tembelimea mea, gandul meu e doar ca o sa am si eu banii mei in sfarsit. Asa, pe ideea ce e al meu e al meu. Si cine stie, daca sunt cuminte, viitorul va suna bine mai incolo in viata (cand voi incerca sa urc pe o treapta situata mai sus; pe care o am in minte de acum). Dar toate la timpul lor. Acum doar o sa-mi traiesc luna de sugativa umana, pe la cinematografe si prin diferite orase (am drumuri de facut in Cta, Brasov si Bucuresti, ptr diplome, adeverinte, service ptr tableta mea care a dat chix si la psihiatra sa se uite la mutra mea, ca-s tare frumos neica).

Si in fine, pe 4 iulie, de ziua Americii, blogul meu a facut 4 ani de flendureala. Adica, mai pe romaneste, sunt unul din ametitii aia care inca se mai incapataneaza sa scrie. Si cam atat.