Author: No One
•luni, iulie 29, 2013
Imi doresc sa scriu postarea care sa mearga cu melodia asta.


Ceea ce cred ca nu se va intampla oricat de buna mi-ar fi intentia de a surprinde magia unei postari bune.

Nu ati vrea sa nu mai respectati regulile?
Sa va faceti propriile reguli?
Sa va traiti viata dupa propriiul compas?

Pana unde poti sa ajungi ca sa ai asta?

Lumea ta ar trebui sa fie lumea ta. Fara negocieri, fara compromisuri, fara interventii externe. Sa fii omul cu steagul din varful dealului. Locul de refugiu si de magie. Aici sa iti traiesti viata asa cum vrei tu. Macar aici.

Voi cum credeti ca sunt? Punem pariu ca viziunea voastra e mai mult sau mai putin departe de adevar. Stati sa-mi iau niste pepene

(Si punem castile jos...)

De cand am blogul am tot gasit diverse intepretari de ce il am. Acum am ajuns la ideea ca e (vreau sa fie?) legatura mea unilaterala cu lumea. Unilaterala ptr ca scriu aici si apoi pasesc inapoi in viata mea stiind ca undeva cineva citeste asta dar ca nu ma va vedea niciodata vreodata. E ca un scris de pe un perete pe langa care treci. Oare cine a scris-o? Nu vei stii niciodata.

Interesant e ca, ma gandesc acum, sunt cum vreti voi sa fiu. Si ca va puteti insela :)

Citesc bloguri mai mari ca al meu (al meu fiind mic mic) si vad oameni (care comenteaza) care isi dau cu parerea, dau sfaturi, si cumva, inconstient, se cred apropiati de "personajul" pe care-l citesc (ceea ce nu sunt) si oameni (care scriu) despre care cred ca stiu ceva si de fapt nu stiu nimic (ptr ca stiu numai mici franturi din viata lor, si alea spuse printr-un spectru subiectiv). Blogurile isi transforma proprii autori in personaje (in ciuda faptului ca probabil spun adevarul despre viata lor). Mai aud expresia "am zis aici ceea ce nu am zis niciodata" si cu toate astea tot nu stii (cu adevarat) cine e persoana aceea.

Suntem intr-un quest (in viata noastra in general) in care vrem sa facem persoanele sa ne inteleaga, sa ne stie asa cum numai noi ne stim, in conditiile in care acest lucru nu e posibil. Nu va fi niciodata nici macar o persoana care sa ne stie asa cum ne stim noi, in acel 100% al nostru.

Cred ca intradevar unele lucruri le vom duce in mormant. Unele lucruri vor ramane doar ale noastre, doar de noi stiute (sau simtite).

Destul de ironic tinand cont ca suntem acum 7 mld si ceva de oameni si ca traim in era in care comunicarea e mai usoara si mai facila ca niciodata.

This entry was posted on luni, iulie 29, 2013 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.