Author: No One
•sâmbătă, august 31, 2013
Kinda displaced.

Nu mai am entuziasmul sa am chef sau sa ma intereseze. Conjunctura sociala in care coabitam iti cere sa ai acest entuziasm. Sa iti pese chiar daca nu iti pasa. Well, fake it daca nu-l ai, nu?

I am not the person you think I am. Not anymore I think. And I am ok with it.

In alta ordine de idei, oamenii se casatoresc repede, de tineri, fac copii... Ceasul biologic le suna, societatea le-o cere, entuziasmul unei iubiri nerutinate ii duce acolo, iar eu nu pot sa nu ma uit ciudat la ei si sa cred ca sunt nebuni. Ptr ca in ochii mei sunt nebuni. Imi dau seama ca am fost format in asta de ce vad in jurul meu. Casnicii caldute care merg din inertie, casnicii care nu merg dar nu se rup, oameni care divorteaza, copii care iti mananca rabdarea si ficatii care trebuie sa-i cresti fie ca iti convine sau nu. Tot raman la parerea ca oamenii fac copii fara sa se gandesca. Mai ales fara sa se gandeasca in ce se baga. Trebuie sa ai o doza mare de rabdare si de timp cu ei. Altfel o sa clachezi in timp (si ba o sa-i ignori, ba o sa-i bati, ba o sa-i injuri tot timpul, ba o sa-i eviti incercand sa-ti traiesti vremea cand nu ii aveai). Oameni care se casatoresc, fac copii si se trezesc pe la 30, 40, 50 de ani ca asta nu e ce isi imaginau. Nu e. Traiti-va viata pana la 30-40 ani. Traiti si vedeti cum e viata si apoi daca vreti asezati-va la casa voastra. Si faceti-o cu cap si cu cineva cu care veti stii ca veti fi si peste 50 de ani. E incredibil cati oameni nu vad crapaturile si chiar cred ca le va merge. Indiciile sunt acolo de ce n-ar putea sa mearga. Dar cine sa le vada? Orbii care nu cred ca sunt orbi? Ma indoiesc.

E ciudat cum o persoana ca mine care vrea sa gasesca pe cineva de sex opus cu care sa aiba o conexiune pe viata si care se intelege in general cu copii, nu vrea sa se casatoreasca si sa faca copii acum. Poate ptr ca ajungi sa ai rabdare si sa te intelegi cu copii (cuminti) ai altora (pe care nu trebuie sa-i cresti adica) si ptr nu vad rostul unei casatorii. E ironic cati oameni zic ca e doar un act si ca nu s-ar casatori si totusi ajung sa o faca. Care e diferenta pana la urma intre concubinaj (a sta impreuna) si casatorie? Pai prin casatorie esti recunoscut legal de stat si societate (desi daca nu ma insel acum si concubinajul e reglementat in noul cod civil, logodna sigur e), prin casatorie te legi (monogam) de celalalt, traiesti cu el si nu te poti dezice de asta. Casatoria e considerat un contract in drept. Ce ciudat suna - un contract intre doua persoane ptr a fi impreuna (si a intemeia o familie, caci prin baza legala statul/societatea asta are ca scop). Dar nu casatoria in sine (si nici actul) e problema. Ce nu vad multi a caror casatorie nu merge sau care se desumfla la o existenta calduta e ca in casatorie imparti totul in doi si traiesti impreuna, nas in nas, la propriu. Suna romantic ptr o adolescenta care creaza o inimoara din maini la un concert cu One Direction sau foloseste pe net numai smiley-uri si semne care mai de care mai neinteligibile, dar stai tu nas in nas cu cineva luni sau ani de zile si apoi sa mai discutam. E o alta relatie atunci, o alta realitate. Daca esti dispus sa faci compromisuri ok, daca nu vrei prea mult (doar avand ca scop o familie, copii, sa te asezi la casa ta) ok, daca vrei sa ai pe cineva de fatada ok (gasesti tu un amant sau o amanta), dar daca vrei mai mult de atat atunci nu e ok. Pretentiosii nu ajung sa fie fericiti totusi. Dar ma intreb, cate compromisuri esti dispus sa faci? Multe, putine? Te multumesti cu ce ti se da si nu comentezi? Ti-e frica de singuratate? De societate? De el/ea? Te-ai delasat dupa ce te-ai casatorit? Cand stii ca nu mai vrei asta? Cand stii ca merita sa faci compromisurile pe care trebuie sa le faci?

As obliga oamenii sa stea impreuna in aceeasi casa 5-10 ani inainte sa se casatoreasca si/sau sa se casatoreasca dupa 30 de ani. Lasati copii si casatoria ptr varste mai mari cand, hopefully, veti putea sa luati decizii mai bune.

Tb sa precizez ca nu neg ca iubirea din liceu sau casatoria de tanar nu poate merge. Ca o casatorie in general nu poate merge. Poate merge. Dar sunt putine dupa mine. Cele adevarate adica. Si stiu ca iubirea la 20 de ani e diferita de cea la 50 sa zicem. Poate la 50 asa e iubirea, potolita si impacata cu ce ai. Dar.... De exemplu oamenii care tin unul la altul, care inca se iubesc, se ating, stau aproape unul de altul, se uita in ochii unul altuia, se vede fizic asta. Priviti atenti in jurul vostru. Recunosc ca ochii mei nu vad des asta (excludem tinerii iubitei/indragostiti care nu pot sa-si tina mainile pe acasa si se mozolesc tot timpul pe banca sau pe strada :)) ). Afectiunea se simte in aer, in atitudinea lor, restul, unde nu se vede asta adica, e suc diluat dupa mine. Nu trebuie sa fie inflacarata ca la inceput ci doar sa se simta.

Dupa mine sunt divorturile, casatoriile (sau relatiile) caldute sau inveninate de cearta care se mentin fie din obisnuita, fie in lipsa de altceva, sucul diluat adica, si casatoriile/relatiiile alea putine, foarte putine, care sunt cele adevarate, asa cum ar trebui sa fie. Ce te face pe tine, mai omule, sa crezi ca vei pica in ultima categorie care e procentual atat de mica?

Author: No One
•luni, august 19, 2013

I will love you 'till the end of time


Initial voiam sa las numai poza si citatul dar vreau sa adaug asta. Nu imi place sa simt textura degetelor in gura. Imi da o stare de discomfort (nu are legatura cu latura sexuala). Asa ca ma fascineaza cumva cum pe altii nu-i deranjeaza. Also, I find this scene kind of kinky in the clip :P (click pe poza ptr marire)

Author: No One
•luni, august 19, 2013

But world is full of weird people

We might be weird too to them



Lana Del Rey - Blue Jeans
under the influence
 
Author: No One
•miercuri, august 14, 2013
Ideal mi-ar placea sa traiesc intr-un oras mare (undeva de la 1 mil in sus), sa am o slujba in care sa intalnesc cati mai putini oameni, iar seara ori in weekend sa ma plimb singur pe strazi, sa am destule cinematografe sa ma rasfat cu filme, sa imi gasesc o cafenea ori o ceainarie unde sa devin de-al casei si sa stau cu orele citind o carte, sa am biblioteci unde sa gasesc carti si comicsuri in engleza. In general unde sa fiu un anonim.

Varianta mai scumpa si mai pe fuga probabil ar fi sa ma plimb prin lume si sa stau prin hoteluri.

Am tendinta de a-mi stabili deja destinul. O data ce ma blochez intr-o idee nu prea mai ies din ea.

Author: No One
•miercuri, august 14, 2013
O sa-mi deschid un butic in colt. Ptr jucarele stricate. Ca sa-mi tina de urat si sa-mi aminteasca cum e lumea de fapt. Plina de jucarele stricate.

Aventura OkCupid s-a terminat, se pare, inca o data. Am fost adus din nou acolo ptr ca cineva mi-a lasat un mesaj cu buna (m-a anuntat site-ul pe mail), i-am raspuns ("buna si tie") si m-a prins din nou in speranta ca voi vorbi cu cineva. Cateva mesaje scrise catre diverse persoane, unele la care mi s-a raspuns si acum casuta de inbox e goala. Nu mai vine nimic. Nu mai insist. Nu cred ca e frumos sa o faci.

E placut cand vezi ca ai primit un mesaj. Uneori de asta deschid si calculatorul. Sa vad daca a venit ceva.

Am pofta de o poveste buna si nu stiu unde sa o gasesc.Ma refer la filme sau carti. Si blogurile sunt povesti bune dar de vreme ce nu voi avea o interactiune cu cel care scrie parca nu ma da inima sa citesc.

Author: No One
•duminică, august 11, 2013
Cuvintele duc la alte cuvinte, si la alte cuvinte, si la alte cuvinte, si la alte cuvinte...

Odata ce deschizi gura nasti demoni

Author: No One
•duminică, august 11, 2013
Me but someone else.

Author: No One
•duminică, august 11, 2013

Author: No One
•duminică, august 11, 2013
I find it kind of depressing trying to talk to unknown people on the internet. It's never going anywhere. And I used "trying" correctly because all you do is try (maybe I'm not good at it, who knows?). You never get to the talk part. I have a grim feeling I might not be good at this either. Lost my enthusiasm on the way, these few years. Most of it anyway. Socializing on the internet it's like trying to scratch you brain in finding something good/funny/smart/intelligent to say. It gets tiresome and then you enthusiasm drops like a stone. I don't think that real socializing is that different either.

But you have to be at the top of your game baby. That's how this game is played - Fuck this game :)) (not mad or upset just tired and only tired).

I was thinking to myself earlier that the ones who actively try to seek are the average looking ones. Like me. I mean average looking, because putting "try" and me in a sentence is a crime against nature :)). Good looking ones just wait. They know people of all kinds gravitate towards them. So they just select depending on what they like or on their mood at that moment. Like moths to a light.

I have a mild headache and a need to talk which is quickly dissapearing now. Comes and then goes. Frequently these last days. That's what happens when you have time where you don't have anything to do. The skeletons come out of the closet. To haunt me when I don't keep my mind busy with something.

Maybe I should switch to english from now on. Sounds better anyway.

Author: No One
•vineri, august 09, 2013
Contorsionari ale mintii cand stau intins (fie de dimineata cand ma culc, sau dupa-amiaza cand stau si eventual tot adorm :P). Ma surprind dorind sa vorbesc despre mine, dar dupa ce ma trezesc "imi revin" ca dupa o alegere proasta. Ce a fost in capul meu? :)) Bine ca nu ajunge aici ca ati citi un blog emo in toata regula :P

Dar nu pot sa nu constat ca poate ma reprim in felul asta.

Am pofte in fiecare zi sa ma duc la magazin sa iau nu stiu ce prostii ca sa mananc. Chestii nesanatoase evident. Si "bune" la gust. Ma simt depedent, nu pot sa ma abtin.

Gasesc o inutilitate in a trai, cand vad cum e lumea si ce ma asteapta. Ptr ce sa o mai faci?
Devin si mai pesimist. Stiu ca e si de bine in lumea asta, dar sunt sceptic cand ma imaginez si eu asa. Sceptic si ptr altii daca as vorbi cu ei. Parca fericirea (asa cum cred ca ar tb sa fie) e loterie (una muncita totusi). Poti sa o ai, poti sa nu o ai. Dar multi nu o au.
Nu pot sa fiu de acord cu naivitatile unora, in general cei mai tineri ca mine, si in general ale fetelor. Ca fericirea si iubirea de exemplu vor veni atunci cand va trebui. Really??? Ca vor veni ele la timpul potrivit. Really??? Pot sa dau vina pe varsta, caci daca e cineva de varsta mea sau mai mare o sa cred ca e nebunie. Nimic nu vine ca iti imaginezi tu ca va veni intr-o zi. Ca ai un loc asigurat la asta. Nu ai. Poate o sa ai asta daca muncesti ptr ea, daca esti un om mai bun, daca... nu stiu, depui ceva efort si esti constient ca poate nici sa nu vina. Nu e ceva garantat. Nu iti garanteaza nimeni. Daca vezi o poveste fericita asta nu inseamna ca garantat o sa o ai tu. Viata este intortocheata si involburata. Cum iesi tu din ea, nu ai cum sa stii. Poti doar sa speri ca va fi bine.

Traim viata asta fara sa stim ce va fi la final.

Traim viata asta in obscuritatea mintii noastre. Nu pot sa trec peste asta. Peste gandul asta, ca esti singur in ciuda faptului ca poti sa ai familie, prieteni buni si amici o groza in jurul tau. Ca o parte din tine nu va iesi niciodata la lumina zilei si ca numai tu si numai tu vei trai cu ea. Parca ducem un secret cu noi si usile sunt inchise (fie de tine, fie de cei din jurul tau, fie de societate).

As putea zice ca ma obsedeaza niste ganduri/idei ca cel de deasupra. Singuratatea in interiorul tau, golul din tine, imposibilitatea de a te explica, de a te arata, de a te confesa, incertitudinea in ceea ce priveste viata si oamenii, ca duci o viata si nu stii unde te indrepti si ce vei avea la sfarsit.

Traim in inertie. Inca o zi. Si inca o zi. Si inca o zi. Si visam. Si suntem dezamagiti. Vad oameni suparati pe viata si pe oameni, vulgari si rai, superiori si care fac pe desteptii. Nu pot sa nu constat ca de fapt sunt oameni dezamagiti de ceva. Un om zen, linisitit si asezat, diplomat si sincer dragut cu altii nu cred ca e un om dezamagit, si chiar daca a fost, a stiut sa treaca peste cu eleganta. Astia sunt sfintii de azi pentru mine. Modelul meu de a fi. Dar sunt putini sfinti, restul suntem niste muritori suparati pe lume, pe viata si pe noi.

Ma uit peste cuvantul "eleganta". Imi place cuvantul asta cand te referi la un om. Toti ar trebui sa avem eleganta in viata. In felul cum ne comportam, cum gandim, cum vorbim. Dar iti trebuie tarie si stapanire ca sa nu te comporti ca un mitocan. Tarie pe care multi nu o au, ptr ca suntem biete animale muritoare care nu se pot stapani si mai calca pe langa, tot timpul sau la un moment dat. Nu pot sa nu gasesc ironic faptul ca vrem sa ne consideram evoluati, superiori si totusi suntem mandri in evolutionismul nostru din animale (LE: ce voiam sa zic e ca ne consideram superiori dar ne gasim scuza ca ne tragem din animale cand ne comportam ca ele. Deci suntem mai buni ca ele sau nu? Ca daca nu, atunci fara atitudinea asta plina de noi fata de tot ce e jurul nostru. Daca esti mai bun, te comporti ca atare. Daca nu, ciocul mic). Daca stau si ma gandesc acum cred ca maimutele sunt mai ok (in societatea lor si in natura) tocmai ptr ca nu sunt asa "evoluate" ca noi. Ni se zice la biologie cred, ca suntem singurele fiinte care sunt constiente de sine (si implicit se subintelege ca ar trebui sa fim mandrii de asta - numai ca asta pare ca e ceea ce ne trage in jos, suntem prea constienti pentru binele nostru). Si cred intr-un evolutionism teist (evolutionism la care si D-zeu e partas adica), ca sa opresc eventualele ganduri (care nu le voi stii ptr ca nu vreau sa le stiu - nu pot sa nu constat ironia de a ma explica ca sa aduc niste contrareplici la niste potentiale ganduri, care vor fi sau nu vor fi, si care nu in final nu le voi auzi) ca sunt un credincios obosit care uraste evolutionismul si imbratiseaza duios si innamorat creationismul.

Parca s-a dus benzina. Asa ca punem cantecul ce voiam (am fost corectat de cineva in legatura cu acest cuvant si am ramas cu asta in gand de fiecare data cand il folosesc - ar tb sa ii multumesc ca am fost corectat si ca acum il folosesc corect, dar imi vine sa-i zic una ca m-a corectat si m-am simtit aiurea) sa il pun de la inceput.


Author: No One
•miercuri, august 07, 2013
M-as indragosti si eu de o voce in felul asta.


Am prea mult timp liber acum, si daca nu stau la calc sau ma plimb sau vad un film, stau intins incercand sa adorm ori tragand de timp si inevitabil ma gandesc. Poate unii au posibilitatea sa-si inchida mintea in stadiul asta. Eu nu am. Singuratatea se simte cel mai bine cand incerci sa adormi. In rest mai uiti de ea.

Simt nevoia sa citesc ceva, sa vad ceva asa de bun incat sa ma gandesc la asta ceva timp dupa. Parca e un quest sa gasesc cartea sau filmul care sa ma uimeasca.

Am apa pe tastatura de pe degete. Mananc pepene.si tastez.

Author: No One
•miercuri, august 07, 2013
Iote nene Ryan Gosling mai si canta (impreuna cu Zach Shields). Play tata, play it like a dead man.


Author: No One
•luni, august 05, 2013
In general (cand nu ma concentrez prea mult asupra realitatii probabil) am senzatia ca o sa am o viata buna, cat de cat cu ce vreau eu. "Cat de cat" si "cu ce vreau eu (in condtiile date)", am folosit bine expresiile astea. Si in increderea mea ca va fi cumva bine mai pica un moment in care simt ca nu o sa fie chiar asa. Ce calitati ai tu, gagiule, cand te plimbi pe strazi si simti ca oamenii te vad ca un bleg? Se vad ele pe tine? Habar n-am cum ma privesc oamenii, poate nu ma vad asa de rau pe cat cred eu ca ma vad. Poate, cine stie, par chiar interesant cand o privire cade asupra mea. Dar ma indoiesc. Asta e momentul. Cand  ies in lume si imi trece prin minte ca poate nu o sa fie asa de bine pe cat imi imaginez eu. Ca intr-un fel norocul nu o sa tina cu mine si o sa ajung intr-un colt acolo al lumii, unde numai eu sunt constient de prezenta mea.

Lumea ta ti-o faci tu. Cred in asta. Ti-o faci asa cum iti doresti si iti place. Dar imparti lumea in care traiesti (nu a ta) si cu alti oameni. Intri in interactiune cu ei si nu ai cum sa eviti asta. Si prin ochii altora iti dai seama de realitatiile tale in lumea in care traiesti. Asa cum pari tu in ea adica. Si n-ai cum sa eviti faptul ca poate esti mai putin in lumea asta decat esti tu in a ta.

Nu stiu ce sa ma astept in viitor de la viata mea. Nu stiu ce va fi si daca voi avea si bafta sa imi iasa un minim din ce imi doresc. Acum e doar un amalgam de vise, dorinte si potential. Ce va fi cu mine peste 20 de ani? Voi trai o viata linistita si placuta? Cat de cat macar. Sau voi trai un esec?

Author: No One
•duminică, august 04, 2013
Poate pare stupid ptr voi dar pe mine ma deranjeaza. Ce anume? Pai, cand vorbesc cu cineva pe net si pleaca de pe chat fara sa zica niimic. Si stau si astept (5, 10, 15, 30 minute, chiar si o ora) un raspuns care nu mai vine. Ai putea sa zici "lipsesc 5 minute", "o jumatate de ora, "o ora", "m-am dus in lume si nu ma mai intorc", "nu stiu cand revin asa ca nu sta dupa mine". Poti sa zici un "pa". Chiar si atunci cand imi zici ca trebuie sa pleci in curand. Un "pa", un "o seara/zi buna", un "ai grija de tine" e un gest frumos pe care poti sa-l faci cand termini o conversatie si nu sa iei totul asa de buna.

Pai, cand zic "buna" si persoana e online si nu raspunde. De ce sa se oboseasca?

Pai, cand mi se inchide chatul in nas. Nu stiam ca esti inca copil de 5 ani. Ai o varsta totusi, am asteptam la mai mult de atat.

Pai, cand pun o intrebare (pe chat, intr-un comentariu) si nu mi se raspunde. Deci sa cred ca nu dai doi bani pe mine? Nu-mi place sa fiu ignorat sa stii. Si nici nu trec peste asta usor. Nu sunt genul.

Pai, cand se vede de la o posta ca vreau sa vorbesc cu tine (fie pe net cand te trezesti cu un offline azi, unul peste cateva zile, sau cand te invit undeva) si raman doar eu cu initiativa. De ce sa dai si tu un semn? Doar esti femeie. Nu se cade.

Pai, cand las un offline si astept un raspuns cu zilele, care nu mai vine. Chiar asa, nu intri pe mess niciodata? Ever ever?

Nu are legatura cu persoana si cu postarea anterioara, cea cu grila si feisbucu', desi intra evident in aceeasi categorie, de "ma deranjeaza". Primul paragraf se trage de la cineva (de asta am si inceput sa scriu despre asta). Urmatoarele (dar si primul) e o compilatie in legatura cu mai multe persoane.

Imi dau seama cat de batran sunt (virtual adica) cand stiu ca am mai scris despre asta. Incep sa ma repet ca un batranel senil.

Acum voi trage filmul Drinking Buddies cu frumoasa si incantatoarea Olivia Wilde (imi place gagica asta) si probabil ma voi intinde cu tableta in mana sa-l vad. Ahh, si ceva industrial ce tot ascuilt de cateva zile.



Author: No One
•joi, august 01, 2013
Atentie, urmeaza o postare tampitica specifica mie. Sincer, v-am avertizat. Sa nu ziceti ca "de ce maica am citit prostia asta?" :P

Ce faci cand pui o intrebare pe FB (la comentarii) si nu ti se raspunde (cand la cei doi din fata ta s-a raspuns dupa comentariul tau)?
a) ignori si treci peste
b) ii faci observatie persoanei cu un "pai da se poate?"
c) utilizezi unfriend (ca sa-i gasesti si tu o utilitate, ca nu-i degeaba acolo)

Inca mai deliberez. Va voi anunta mai tarziu

ps: stati linistiti, persoana nu citeste blogul (din cate stiu - in ziua de azi de nimic nu mai poti fi sigur)

Gata, s-a terminat tampenia mea. Sa ne intoarcem la ce facem inainte de asta.

pps: se vede ca am prea mult timp liber

Later Edit: raman la a) ignori si treci peste. Posteaza ok deci n-are cum sa ma deranjeze din pct asta de vedere, numai ca o sa ma abtin sa mai comentez si o sa-mi vad de treaba. Acum hai cu Nico Vega - Fury oh Fury si la facut clatite.