Author: No One
•luni, august 05, 2013
In general (cand nu ma concentrez prea mult asupra realitatii probabil) am senzatia ca o sa am o viata buna, cat de cat cu ce vreau eu. "Cat de cat" si "cu ce vreau eu (in condtiile date)", am folosit bine expresiile astea. Si in increderea mea ca va fi cumva bine mai pica un moment in care simt ca nu o sa fie chiar asa. Ce calitati ai tu, gagiule, cand te plimbi pe strazi si simti ca oamenii te vad ca un bleg? Se vad ele pe tine? Habar n-am cum ma privesc oamenii, poate nu ma vad asa de rau pe cat cred eu ca ma vad. Poate, cine stie, par chiar interesant cand o privire cade asupra mea. Dar ma indoiesc. Asta e momentul. Cand  ies in lume si imi trece prin minte ca poate nu o sa fie asa de bine pe cat imi imaginez eu. Ca intr-un fel norocul nu o sa tina cu mine si o sa ajung intr-un colt acolo al lumii, unde numai eu sunt constient de prezenta mea.

Lumea ta ti-o faci tu. Cred in asta. Ti-o faci asa cum iti doresti si iti place. Dar imparti lumea in care traiesti (nu a ta) si cu alti oameni. Intri in interactiune cu ei si nu ai cum sa eviti asta. Si prin ochii altora iti dai seama de realitatiile tale in lumea in care traiesti. Asa cum pari tu in ea adica. Si n-ai cum sa eviti faptul ca poate esti mai putin in lumea asta decat esti tu in a ta.

Nu stiu ce sa ma astept in viitor de la viata mea. Nu stiu ce va fi si daca voi avea si bafta sa imi iasa un minim din ce imi doresc. Acum e doar un amalgam de vise, dorinte si potential. Ce va fi cu mine peste 20 de ani? Voi trai o viata linistita si placuta? Cat de cat macar. Sau voi trai un esec?

This entry was posted on luni, august 05, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.