Author: No One
•marți, septembrie 24, 2013
Chitarile astea :)


Nu voiam sa scriu mai mult dar atat, dar acum vreau. Putin :P

E asa ciudat sa spui lucruri despre tine cuiva. Ai tot tmpul retinerea aia intr-un colt al mintii, "ce va crede despre mine?". Chestia e ca oricat de bine intentionata este o persoana, tot va avea in mintea ei niste pareri care parca nu ai vrea sa le stii. Cel putin eu asa vad lucrurile.

Si esti masurat dupa vorbele tale, dupa ce zici. Parca cu cat zici mai putin despre tine cu atat mentii parerea aia buna. Indirect asta am invatat de la blogul asta in tot acest timp de cand il am.

Toata aceasta racoare venita odata cu toamna parca mi-a schimbat "metabolismul". Stau mai mult in pat. Probabil ptr ca e mai cald acolo :)) Dar a sta in pat e cumva inamicul meu. Am tendinta sa-mi creez diverse povesti-imagini in minte. Nu stiu exact cum sa le numesc. Nimic real, asta e problema. Ca si cum ai scrie pe caiete cuvinte si cuvinte si apoi le-ai arunca pe un raft. Si iar scrii, si se repeta povestea (cu diferite schimbari mici - temele parca sunt cam aceleasi), si iar scrii, si iar caietul pe raft langa celelalte. Nu are nimic productiv, ci doar se acumuleaza acolo. Ca si cum ai filma pe pelicula sau ai face poze si apoi ai tine-o tot asa la infinit imprimand material.

Ar fi misto sa am un buton on/off pe care sa-l apas cand ma intind. In schimb stand la calculator asta imi inchide mintea. Ma tine ocupat chiar daca e timp pierdut.

O chestie pe care o ating rar, cel putin in ultimii ani (poate ptr ca inconstient aleg sa fiu inconstient in asta dar si ptr ca la fel de inconstient ma feresc de asta ca sa nu ma intristeze si sa-mi scada moralul) e tema "o sa fiu oare in stare sa ma descurc in viata?". Raspunsul are o conatie negativa (acolo ajung) si de asta prefer sa nu ma gandesc la asta, sa fiu inconstient si, cum mai zic pe aici, sa las sa mearga de la sine, asa cum o fi. De ce sa-mi fac probleme gandindu-ma ce o sa fie cand pot sa las lucrurile sa mearga de la sine si in plata lor?

Ceea ce ma face sa ma scarpin pe chelie e ca am senzatia asta aici ca nimeni nu ma vede cat de normal sunt in toata acesta "anormalitate" a mea. Cum sa zic, nu ma consider anormal, si nici nu cred ca sunt, si totusi am senzatia asta uneori ca sunt perceput asa aici. Cred ca sunt mai normal decat multi oameni asa zis normali :)) I don't know.

Cred ca vad viata intr-un mod bleak. Nu vad acele fairytales sa zic asa. Vad imperfectiune si mult tras din cauza asta. Stiu ca imperfectiunea e ceva bun, ne face unici si umani, ne da capacitatea de a tinde spre mai bun. Dar noi ne balacim asa in noroi. Suntem victimele noastre si a celor din jur, ne facem viata urata si grea. Ne facem lumea urata si grea. Si apoi in asta traim. Si devenim urati si grei (sau poate grey :P). Imi place sa zic cuiva ca nu poate si sa fiu contrazis de aceea persoana. Da, sa se miste si sa ma contrazica. Imi place sa nu cred si sa fiu surprins. In general dar si in viata mea. Probabil de asta am tendinta sa tin cu underdog-ul in sport. Dar lumea e un amalgam trist si fracturat, cu povesti esuate ici si colo, si cu cateva povesti in care se reuseste, putine in comparatie cu totalul. Cred ca majoritatea suntem esuati (totusi cu potentialul de a nu mai fi daca ne urnim). Lumea e precum cutia Pandorei, imi vine acum in minte. Cu atatea tampenii in ea si cu speranta in fundul cutiei ca sa ne tina pe linia de plutire.

E mult de munca. Inca.

Doamne, am scris ceva. Contrar postarii nu sunt trist sau mai stiu eu ce. Doar am scris niste idei.

LE ps: in timp ce multi se intreaba de ce D-zeu permite asta, eu din contra cred ca asta e modalitatea de a evolua. Trebuie sa inveti ambele aspecte ale unui lucru, mai precis sa stii de unul ca sa-i stii si opusul, si apoi invers. Unde sa stii termenul de comparatie daca stii numai de placere? Ca sa apreciezi placerea trebuie sa stii ce e durerea. Si ca sa stii durerea trebuie sa stii ce e placere, ca altfel ai putea crede ca durerea e singura ce exista (de fapt nu ai avea o definitie ptr ea ptr ca nu ai cu ce sa o compari). Si aici vine reincarnarea ptr mine. Traim in lumea asta, in mai multe vieti, pe ambele maluri, bine si rau. Si invatam tot ce e de invatat a fi om. Si in bine si in rau.

My 2 cents anyway.

This entry was posted on marți, septembrie 24, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.