Author: No One
•miercuri, octombrie 30, 2013
I'll try to keep it short.

Esti atras de femei sexuale (si eu sunt, si altii), de femei in viata careia vei fi un numar, de femei care se intereseaza mai mult de viata lor sexuala, de dezvoltarea ei, decat de tine. Ok, nici o problema pana aici. Suntem fiinte sexuale mai mult sau mai putin (si tu si ea, si restul dintre noi). Ipocrizia e ca te plangi ca un butt hurt. La ce te asteptai daca cautai in partea aia. Nu poti sa le ai pe toate la pachet. Sa o ai si super curva in pat (si sa vrei asta, sa tinzi spre asta si sa iti placa) si sa o vrei gagică dispusa de a fi cu tine, in ceva ma serios ma gandesc. Daca te duci la poli acolo gasesti frig, daca te duci la ecuator acolo gasesti canicula. Nu poti sa te duci in nord si sa te astepti sa dai de caldura. Nu merge asa.

De aceea sunt multi tipi butt hurt pe lumea asta. Vor una mica, futai acolo bun dar daca nu le mai convine: "curva", femeile sunt "bad bad" (nah nah). Pai daca asta ai cautat in primul rand. Asa e si la gagici. Le cade cu tronc unu bad boy, care n-are nici o treaba sa le tina de manuta si apoi nu le mai convine ca de ce se poarta sau e asa. Pai, la ce te asteptai?

Vrei sex? Asumati ca tipele pe care le cauti ptr asta, probabil nu vor vrea mai mult, sau se vor concentra pe sex. Nu-i nici o problema in asta daca numai asta vrei. Dar pe urma sa zici ca nu-ti mai convine...  Ca nu e ce voiai. Pai, din nou, la ce te asteptai?

Si apoi esti ofuscat si nesimtit ptr ca evident nu ti-a placut si vrei si lumea sa stie asta.

In viata iti asumi actiunile, faptele si nu te plangi. Vrei altceva, schimba macazul. Nu merge sa vrei si casa la tara si casa la oras in viata. Trebuie sa alegi. Vrei sex, te simti atras catre lumea asta, iti asumi ca probabil numai asta vei obtine.

Nu, dar lumea vrea sa aiba de toate, sa fie cu picioarele in toate barcile. Nu merge asa copii.

Nu vreau sa "demonizez" sexul. Toti il vrem, toti il gandim. Dar actiunile noastre ne duc pe anumite carari. Si nu e o problema cu asta, numai ca trebuie sa fii constient de carare si daca o vrei sa ti-o asumi cu minusurile ei (ca toate au minusuri, nu numai plusuri). Nu poti sa te plangi, "vreau sa stau pe cararea asta, dar nu-mi convine aia sau aia de aici". It comes with the territory.

Author: No One
•luni, octombrie 28, 2013
Azi însă, între câteva melodii ascultate la maxim în autobuz am găsit postat pe facebook un articol care mi-a stârnit interesul. Acesta pleacă de la întrebarea ”De ce copiii ținuți în brațe de cerșetori dorm mereu?” și prezintă o ipoteză destul de șocantă.
De ce am hotărât să îl postez aici?
Pentru că nu m-am gândit niciodată la acest aspect, nu mi-am pus niciodata această întrebare și pentru că răspunsul găsit de autorul(necunoscut până în momentul de față) m-a șocat. Trebuie să recunosc că am încercat și abordarea lui Toma necredinciosul și am încercat să aflu mai multe de la Google(cel care se presupune că știe tot) dar până și el este depășit de această temă.
În concluzie, nu stiu dacă este vorba de o situație reală dar cred că e un lucru la care putem medita măcar preț de câteva minute.
….spor la citit.


În apropiere de staţia de metrou stă o femeie de o vârstă nedefinită. Are părul încâlcit şi murdar, iar capul îl ţine plecat a jale.

Femeia şade pe jos; e murdar, iar lângă ea se află o pungă. În punga aia, oamenii aruncă bani. Pe braţele femeii doarme un prunc de doi ani. Are o boneţică murdară şi hainele murdare.

“Madona cu copilul” – mulţi trecători o să dea bani. Oamenii de felul nostru – nouă întotdeauna ne pare rău de cei mai puţin norocoşi. Suntem gata să le dăm celor nenorociţi ultima cămaşă, ultimul bănuţ din buzunar şi să nu ne gândim niciodată la altceva. A ajuta pare să însemne “a face o treabă bună”…

Am trecut pe lângă o cerşetoare timp de vreo lună de zile. N-am dat niciun ban, pentru că ştiam că e un şmen practicat de o bandă şi că banii strânşi de cerşetori o să fie daţi celui care controlează cerşetorii din zona respectivă. Iar oamenii aceia deţin numeroase proprietăţi şi maşini de lux.

Oh, desigur, şi cerşetorul primeşte ceva. “O sticlă de vodcă seara şi o şaorma”.

O lună mai târziu, trecând pe lângă cerşetori, mă loveşte brusc şocul unei revelaţii.

Stau la intersecţia aglomerată şi mă holbez la copil, îmbrăcat ca întotdeauna, în costumaşul murdar. Mi-am dat seama că ceva nu prea era “în regulă” – să găseşti un copil într-o staţie de metrou murdară, de dimineaţa până seara.

Copilul dormea. Nu plângea şi nu ţipa niciodată; era mereu adormit, cu faţa îngropată în genunchiul femeii care îi era MAMĂ.

Dragi cititori, are vreunul dintre voi copii? Vă amintiţi cât de mult dorm pe la vârsta de 1-2-3 ani? O oră sau două, maxim trei (nu consecutive) de somn după amiază şi după aia se pornesc din nou la viermuit. Însă toată luna, în fiecare zi de mers la metrou, n-am văzut niciodată un copil treaz! M-am uitat la omuleţul cu faţa îngropată în genunchiul mamei lui, apoi la cerşetoare – şi bănuiala a început să crească treptat în mintea mea.

– De ce doarme tot timpul?! am întrebat, uitându-mă la copil.

Cerşetoarea s-a prefăcut că nu mă aude. Şi-a lăsat ochii în jos şi şi-a ascuns faţa în gulerul jacheţicii copilului. Am repetat întrebarea. Femeia s-a uitat din nou în sus. Se uita undeva în spatele meu, obosită şi vizibil iritată. Privirea ei semăna cu a unei creaturi de pe altă planetă.

-Şterge-o… a murmurat printre buze.

-De ce e adormit?! aproape că am strigat eu…

În spatele meu, cineva mi-a pus o mână pe umăr. M-am uitat înapoi. Un bătrân se uita la mine dezaprobator:

– Ce vrei cu ea? Nu vezi ce greu a lovit-o viaţa… Hm?

Scoate nişte bănuţi din buzunar şi îi aruncă în punga cerşetoarei.

Cerşetoarea a făcut cu mâna semnul crucii, afişând un chip de umilinţă şi de jale universală. Tipul şi-a luat mâna de pe umărul meu şi a ieşit din staţia de metrou.

Pun pariu că, acasă, o să povestească despre cum a apărat el o biată femeie săracă de un om fără suflet, la metrou.

A doua zi am sunat un prieten. Era un tip amuzant, cu ochi ca măslinele, român. Reuşise să facă doar trei ani de şcoală. Lipsa totală de educaţie nu îl împiedică să se plimbe pe străzile oraşului în maşini străine scumpe şi să locuiască într-o “căsuţă” cu nenumărate ferestre şi balcoane. De la prietenul meu am reuşit să aflu că această afacere, în ciuda aparentei spontaneităţi, este în mod clar organizată. Este supravegheată de reţele organizate de cerşetorie. Copii folosiţi sunt “închiriaţi” de la familii de alcoolici sau sunt pur şi simplu furaţi.

Eu trebuia să aflu răspunsul la întrebarea – de ce doarme copilul? Şi l-am primit. Prietenul meu rrom a rostit fraza în mod absolut obişnuit, cu o voce calmă, ca şi cum ar fi vorbit despre vreme, făcându-mă să mă zvârcolesc sub impactul şocului:

- Sunt pe heroină, sau pe vodcă…

Am rămas consternat. “Cine e pe heroină? Cine e pe vodcă?”

Mi-a răspuns:

- Copilul, ca să nu ţipe. Femeile stau cu el toată ziua; îţi imaginezi că puradelul s-ar plictisi…

Ca să ţină copilul adormit toată ziua, îl îndopau cu vodcă sau cu droguri. Desigur, organismul copiilor nu e capabil să facă faţă unui asemenea şoc. Şi adesea, copiii mor. Şi lucrul cel mai îngrozitor – uneori copiii mor în timpul “zilei de lucru”. Iar mama imaginară trebuie să ţină pe braţe un copil mort, până seara. Astea sunt regulile. Iar trecătorii o să arunce ceva bănuţi în pungă şi vor crede că fac o faptă morală. Că ajută o “mamă singură”…

A doua zi mergeam prin apropierea aceleiaşi staţii de metrou. Mi-am scos la lumină identitatea de jurnalist şi m-am pregătit să pornesc o conversaţie serioasă. Dar n-a mers. Însă a scos la iveală următoarele…

O femeie stătea pe jos şi ţinea pe braţe un copil. Am întrebat-o despre actele copilului şi, lucrul cel mai important, unde e copilul de ieri – lucru pe care ea l-a ignorat pur şi simplu.

Întrebările mele nu au fost ignorate de trecători. Mi s-a spus că sunt nebun, să ţip la o biată cerşetoare cu un copil. Până la urmă, am fost scos din staţia de metrou, în şuturi şi huiduieli. Singurul lucru care îmi mai rămânea de făcut era să sun la poliţie. Când a sosit poliţia, cerşetoarea şi copilul dispăruseră. Am rămas acolo, cu un sentiment deplin de “Încerc să mă lupt cu morile de vânt”.

Când vedeţi la metrou sau pe stradă femei cu copii, care cerşesc, gândiţi-vă înainte să duceţi mâna la buzunar. Gândiţi-vă că, dacă n-ar fi fost sutele şi miile noastre de mâini care se duc către buzunar, afacerea asta ar fi murit. Ar fi murit afacerea, şi nu copiii – îndopaţi cu vodcă sau cu droguri. Nu vă uitaţi la copilul adormit cu afecţiune. Ci vedeţi acolo oroarea… De vreme ce citiţi acest articol, acum ştiţi de ce doarme copilul din braţele cerşetoarei.

(Textul a fost preluat de pe facebook, iar traducerea a fost realizată de magicInsights)

In primul rand am citit asta pe un site, si din sursa in sursa am incercat sa ajung la blogul mentionat unde era povestea. Blogul e asta, si textul e luat de acolo (intre timp a sters postarea - o sa precizez mai jos). Am cautat apoi in comentarii care e textul de pe Facebook cu pricina pe care l-a citit. Acum nici autoarea blogului nu stie clar daca textul citit e cel de la persoana originala sau doar preluat (tipa de pe FB e din Filipine - cand citesti asta pe siteuri zici ca e Romania, ptr ca sunt lenesi sa caute cat mai bine sursele, practic citeaza numai sursa pe au vazut-o, neprecizand ca si asta e o sursa la randul sau). Dar cred ca e un caz universal (care poate fi si la noi adica). Daca e adevarat sau nu, nu stiu (desi la cum e lumea asta, tind sa cred ca e). Dar oricum ar fi e un subiect la care trebuie sa ne gandim, sau macar de care sa stim.

Daca sursa origiinala e tipa aceea de pe FB atunci "el" de acolo e "ea" (s-a pierdut in traducere ptr ca limba engleza nu are gen la cuvinte). Nu am dat link la magicInsights (asa cum e pe blogul citat) ptr ca nu fac reclama aici.

LE:
Autoarea e simonnesacalianu (nu o sa dau link si o sa intelegeti de ce).

Eu:
De ce ai sters articolul cu cersetorii si copiii care dorm? Tocmai ce ma pregateam sa te citez si brusc nu mai e articolul
Ea:
Pentru că nu acel articol îmi definea blogul. Pentru că oamenii au început să fie răi și iscoditori și să preia doar ce vor din ce am scris și preluat eu in acea postare, după care să mă acuze de diverse lucruri.
Cel mai puțin îmi doresc să fac circ online din blog-ul meu.
Cu toate acestea îmi pare rău că nu ai apucat să îl citești, cred că îl poți găsi deja și pe alte bloguri.


Toate cele bune,
Simona


Dar povestea merita imprastiata in continuare, numai si ca luati aminte ce e in lumea asta. Ce e pacat acum e ca rauvoitorii o sa zica e ca o inventie ptr ca nu mai exista postarea initiala.

Author: No One
•duminică, octombrie 27, 2013
Nu-mi place sa fiu judecat dupa ce cred sau ce fac altii (prin asociere adica). Mi-a venit asta in minte, in timp ce ma taiam pe fatza (adica ma barbieream :P), gandindu-ma cum am fost judecat ptr ca cred in Dumnezeu (si deci sunt intr-o ureche ptr asta). Dar sunt destul de diferit de credinciosul tipic asa cum il vedeti voi (ateii in general)

(stiu, am facut o cacofonie acolo)

Dar nu despre asta voiam sa vb, ci doar vreau sa pornesc de la prima propozitie. Just ask. Daca nu stii ceva despre mine si vrei sa stii, daca nu ai inteles ceva, daca consideri ca te-am suparat cu ceva, say it, ask. Mie imi place sa fie asa. E de preferabil decat sa crezi ceva despre mine ce nu e real.

Stiu ca sunt dificil, sau ca macar dau impresia asta. Dar daca sunt intrebat frumos nu am motiv sa nu zic ceva ca raspuns. Si nu mint, mai ales aici pe net (ptr nu tb sa imi fac griji de efecte daca zic ceva despre mine). Si prefer sa fiu inteles.

Oamenii care ma stiu artagos sunt cu grija cu mine apoi. O dau in partea cealalta. Nu mai intreaba, nu mai fac pasi, nu mai au initiativa. De parca sunt bibelou bomba asa, uuu scary :)) Acum depinde si de persoana, unde te afli. Daca nu ai vb cu mine sau ai facut-o putin, nu am incredere. Daca sunt luat agresiv sau insistent nu sunt dispus sa raspund, sa zic despre mine. Daca stiu ca nu esti genul sa judeci, daca simt ca pot sa am incredere, daca sunt tratat frumos, raspund. Depinde si cat de apropiata e relatia, si cat cred ca pot sa zic unei persoane. Daca nu pot, zic ca nu pot si nu inventez altceva. Asta e luata ca o mica ofensa uneori. "Cum, nu ai incredere in mine? Te codesti? Faci pe misteriorul?". Trebuie sa stiu aia, aia. Nu e cine stie ce ce iti cer. Cum am zis, depinde, de nivelul unde esti. Ca sa folosesc o analogie vad lucrurile pe niveluri de acces, ca intr-o institutie. Unii au un acces mai mare, altii mai mic. De exemplu e o persoana acum careia i-as zice orice daca m-ar intreba. Pur si simplu am incredere in ea si stiu ca va trata cu seriozitate ce ii zic (si ca va trata cat mai obiectiv posibil, omeneste posibil adica, cu luciditatea unui om trecut prin multe). Si ca nu ma va judeca, ce e destul de important ptr mine. Nu ajung multe persoane acolo. De fapt nu mai e nimeni acolo :))

Dar nu vreau sa se inteleaga ca ma adresez cuiva sau ca a pornit de la cineva. Sunt doar gandurile mele, asa cum le-am gandit de mai multe ori de-a lungul timpului. Ideea e ca prefer sa fiu intrebat. Oricare va fi, un raspuns va fi acolo si nu voi minti (poate voi omite ceva ptr ca simt ca nu pot sa spun asta). Intr-un fel conteaza ptr mine ca exista un raspuns, o lamurire, si nu cat de personal, adanc e raspunsul.

Si, sunt ca nuca eu, doar tb sa gasesti modul sa ma spargi. Si sa o faci omeneste, usor, fara agresivitate, si fara insistente. Imi place sa fiu luat usor, ca un bibelou bomba ce sunt :)) Si daca nu merge, nu merge si gata.

***

Nu mai vreau sa scriu o postare noua, asa ca o sa continui aici.

Ziceam ca e o persoana acum careia i-a zice orice. Si ma gandeam cate persoana au mai fost asa. Doua, de fapt una, dar doua :)) De ambele am mai zis, de prima mai mult, de a doua mai putin. Am avut o relatie de prietenie foarte interesanta as zice, acum multi ani. O prietenie buna dar si destul de sexualizata. Am fi ajuns probabil niste friends with benefits in timp. Si ei i-as fi zis orice, si intr-un fel i-am zis. A doua persoana nu i-as fi zis orice in acel moment din timp, dar am simtit ca am avut o compatibilitate destul de buna din felul cum ne intelegeam. Pur si simplu curgea, venea de la sine zic eu, fara efort. Cred ca mi-ar fi placut sa-mi fie girlfriend si cred ca in momentul ala i-as fi zis orice. Si a treia persoana, suntem prieteni, ne intelegem cu decalajele de rigoare :P (dat fiind ca suntem persoane destul de diferite), as exagera daca as zice prieteni buni? Asa as vrea sa fie. Imi doresc de la noi doi o prietenie foarte buna care sa reziste oscilatiilor din timp (ptr ca timpul ucide relatiile cu oamenii).

So here you go, 3 relatii de prietenie de un anumit nivel, asemanatoare sub un numitor comun dar diferite.

Author: No One
•duminică, octombrie 27, 2013
O urmaresc pe fata asta pe YT. E foarte dulce si, desi are 20 de ani cred (sau 19), e cu capul pe umeri. Are niste idei foarte sanatoase in capul ei si asta imi place. Si se pare ca imi plac ochii gen semiluna (ies in evidenta cand o tipa zambeste). Oricum poate pare stupid clipul ca ii e frica de camioane pe autostrada si are emotii sa conduca pe ea, dar mi-a placut clipul ptr ca e sincer, personal si din suflet.


Author: No One
•duminică, octombrie 27, 2013
Mi s-a intarit din nou convingerea ca n-am nimic cu sanii mici. Ceea ce e bine. Intre prea mici si prea mari, ii prefer pe aia prea mici :P. Si cand e prea mic? Mici mici ar fi cei ai Keirei Knightley si nici cu aia nu prea am o problema. Si nu mi se pare ca sanii conteaza asa mult in pat. Conteaza mai mult sa te uiti la ei dar in sine nu fac sexul mai bun. Nu ma dau acum avocatul sanilor mici dar ma gandeam acum la asta (adica azi dimineata la 4). Si cei mici au avantaje. Gravitatia e mai miloasa cu ei. Cu cat sunt mai mari gravitatia asta blestemata e si mai pusa pe şotii. Sunt frumosi sanii mari, foarte vizuali, mai ales cand au un push up acolo. Dar tot nu conteaza asa de mult. Sunt eu superficial dar nici chiar atat.

Tin minte ca am auzit undeva (desi stiam cumva de mai demult) ca daca iti antrenezi muschii pectorali iti poti tine sanii acolo unde sunt mai bine. Pana la urma sub sani sunt muschi. Ati vazut la barbati ca au pectoralii mari si fermi daca ii lucreaza. Asa e si dincolo, la femei. Asa faceti ca flotari fetelor ca nu strica.

Nu mai tin minte daca e o preconceptie ca daca lucrezi mai intens cu muschii devii culturista. Dar nu e chiar asa. Ptr muschii mari folosesti greutati mari in repetari putine (plus bagi niste amestecuri de proteine in tine ca sa-i ajuti sa creasca). Asa ii umfli. Greutatile (mai) mici cu repetari multe ii definitiveaza dar nu-i umfla. Si din flotari de exemplu nu devii culturist.

Trebuie sa pun si eu mana sa ma duc la sala. Tot imi zic.

Nu mi-au placut niciodata barbatii masivi, cu muschi adica, dar de aia umflati. E mai misto ptr mine corpul mai zvelt cu muschi cat de cat definitivati. Plus ca se potriveste mai bine genului meu de corp. Am mai zis asta mai demult ca seman la corp cu Joseph Gordon Levitt, numai ca nu am umerii mici ca el. Am si aceeasi inaltime. Asa ca daca ma duc la sala o sa arat ca el (desi ptr filmul Don Jon s-a facut putin mai masiv).

***

And now (la 5 dupa amiaza) covers :)

Gusturile mele la muzica... N-as zice ca sunt discutabile. Tind spre pop, pop rock, alternative, poate chiar si rock (dar mai bland asa). Dar ascult si in afara lor. Pana la urma ce imi place, imi place.

Taylor Swift. Doar 2 melodii am ascultat si mi-au placut:You Belong with Me si I knew You Were Trouble (ce are cover mai jos). Nu e genul meu. Si, ca sa scot barbatul de la naftalina care tb sa aprecieze femeile in functie de cum arata, e cute dar pare cuminte. Cuminte cuminte. Si copila.

Anyway Jessie J e alta treaba. E mai dura ca imagine, mai englezoaica. O ascult cu placere dar nu o caut activ, de asta am si doar 2 melodii care imi plac (Prige Tag si Who You Are). Si acum coverul.


Rihanna. O percep ca fiind comerciala. E peste tot, adica. Overexposed. Ptr mase. Sincer nu-mi place tipa, e genul pe care o vezi prin belele, too young to be of some real maturity. Dar imi plac cateva melodii (aia cu Eminem, Diamonds si Stay - care are cover mai jos). In general o evit. Stiati ca are 7 albume in 7 ani consecutivi? Altii nu scot atatea albume in toata cariera.

30 Seconds to Mars. Nu i-am luat in serios. Jared Leto actorul incercand sa fie si cantaret. Au mai incercat si altii. Dar nu suna rau. E mai comercial da, dar nu e rau. Singura melodie care pot sa zic ca m-a interesat (doar am ascultat-o la refuz in repeat, si chiar acum daca asculta-o n-as fi plictisit de ea, din contra) e Kings and Queens. Si acum coverul (reminds me of '80 rock, desi cineva zicea printr-un comentariu ca suna grungy).


Author: No One
•sâmbătă, octombrie 26, 2013
NSFW. 18+. Daca nu sunteti obisnuiti cu asta din partea mea si nu va place, nu cititi. You'll just be pissed and leave, thinking I'm not how you imagined I was.

Ma foiesc in locul in care stau. I know how I feel. The tenseness is pouring out of my skin in front of her. So I tell her, I tell my psyhologist, right there on the spot, coming out of my mouth with wickedness and pleasure.

"Numai la asta ma gandesc. La gustul ei. La pizda si pielea ei fina. Cum ii fac sex oral. Imi place. Ei ii place. Si tot ce ma gandesc e sa o pun jos, oriunde, pe jos, pe canapea, pe birou, pe masa. Sa-i deschid picioarele, sa i le largesc si sa o ling. Mi-o imaginez cum se relaxeaza, cum isi relaxeaza corpul, cum sta pe spate fara nici un muschi tensionat. Lasandu-se invaluita de ceea ce-i fac."

It's so weird seeing my psyhologist hearing what I just said. But she is a woman. That's why I told her. Because I like the thought of me telling her this. Not as a psyhologist, but as a woman.

***

Mi s-a intarit din nou convingerea ca n-am nimic cu sanii mici. Ceea ce e bine. Intre prea mici si prea mari, ii prefer pe aia prea mici :P. Si cand e prea mic? Mici mici ar fi cei ai Keirei Knightley si nu am o problema cu aia. Si nu mi se pare ca sanii conteaza asa mult in pat. Conteaza mai mult sa te uiti la ei dar in sine nu fac sexul mai bun. Nu ma dau acum avocatul sanilor mici dar ma gandeam acum la asta. Si cei mici au avantaje. Gravitatia e mai miloasa cu ei. Cu cat sunt mai mari gravitatia asta blestemata e si mai pusa pe şotii. Sunt frumosi sanii mari, foarte vizuali, mai ales cand au un push acolo printre trucuri. Dar tot nu conteaza asa de mult. Sunt eu superficial dar nici chiar atat.

Tin minte ca am auzit undeva (desi stiam cumva de mai demult) ca daca iti antrenezi muschii pectorali iti poti tine sanii acolo unde sunt mai bine. Pana la urma sub sani sunt muschi. Ati vazut la barbati ca au pectoralii mari si fermi daca ii lucreaza. Asa e si dincolo, la femei. Asa faceti flotari fetelor ca nu strica.

Nu mai tin minte daca e o preconceptie ca daca lucrezi mai intens cu muschii devii culturista. Dar nu e chiar asa. Ptr muschii mari folosesti greutati mari in repetari putine (plus bagi niste amestecuri de proteine in tine ca sa-i ajuti sa creasca). Asa ii umfli. Greutatile (mai) mici cu repetari multe ii definitiveaza dar nu-i umfla. Si din flotari de exemplu nu devii culturist.

Trebuie sa pun si eu mana sa ma duc la sala. Tot imi zic.

Nu mi-au placut niciodata barbatii masivi, cu muschi adica, dar de aia umflati. E mai misto ptr mine corpul mai zvelt cu muschi cat de cat definitivati. Plus ca se potriveste mai bine genului meu de corp. Am mai zis asta mai demult ca seman la corp cu Joseph Gordon Levitt, numai ca nu am umerii mici ca el. Am si aceeasi inaltime. Asa ca daca ma duc la sala o sa arat ca el (desi ptr filmul Don Jon s-a putin mai masiv).

Doamne cat text am adaugat :)) Sper sa nu fii stricat postarea de mai sus.

Author: No One
•sâmbătă, octombrie 26, 2013
Sunt zile cand mi-as dori sa am o suma de bani la dispozitie si azi e una dintre ele. A inceput de ieri (25), am aflat in noaptea asta, Les Films de Cannes à Bucarest si dureaza pana joi inclusiv (pe 31). Joi tb sa fiu la Constanta. Oricum, e plin de filme ce au fost anul asta la Cannes, si sunt o mana acolo care ma intereseaza, alea mai cunoscute de mine adica: Inside Llewyn Davis, Fruitvale Station, Nebraska, All is Lost, Only Lovers Left Alive, Adèle: Capitolele 1 & 2 (La vie d'Adele/Blue Is the Warmest Color). Only God Forgives si Bling Ring sunt deja pe net. Si sunt sigur ca sunt si altele la fel de bune acolo.

But fuck it. Cred ca stau acasa cel mai probabil.

Si mi-am stricam somnul. Nu mai pot sa dorm noaptea. Abia am reusit ieri la 1 dupa amiaza sa adorm. Si dupa ce m-am trezit, all fresh si cu mintea in ordine (no rain there anymore), ma ia maica-mea in primire (trebuia sa imi fac programare undeva si nu am facut-o). Cum era, nu mai stiu, ceva de genul ca nu a avut norocul cu mine. :| . Thanks. Oamenii cand deschid gura langa mine parca nici nu le mai pasa ca ma pot deranja. Ehh, ce mai conteaza. Dar aveam mintea atat de obosita dupa gandurile mele si in acelasi timp refacut dupa somn ca nu m-a mai deranjat.

I'm not tense anymore, doar putin numb. Prefer acest numbness sincer.

Author: No One
•vineri, octombrie 25, 2013

In my thoughts and in my mind


LE
Now it's just... not sunny but not rainy either

Ma duc sa ma culc

Author: No One
•joi, octombrie 24, 2013

Damn it (o_o)
Cu tot cu tatuajul ala de sub san

Okaaay (o.0)

I know they are pictures made to look good, but still, they are something I can't ignore.


ps: Must... close... the ... computer. La piata cu tine, Mister.

Si pe urma la film.

pps: i-as lua tigarea dintre buze la prima poza. M-as apropia incet, m-as uita in ochii ei si i-as lua incet tigarea dintre buze. M-ar lasa. No buts, no maybes. E ceva cumva senzual luand tigarea aia :P Datorita buzelor cred si a tigarii care sta pe ele. As stinge-o pe lemnul ala pe care sta, chiar langa fundul ei.

"Smoking is bad for you" :)

Author: No One
•miercuri, octombrie 23, 2013
Am auzit aceasta poveste spusa intr-un film anime. De fapt tot filmul e in esenta aceasta poveste. Imi place ptr "brutalitatea" sa, fata de varianta ptr copii pe care o stim, si ptr ca tu stii (dar ea nu) ce va fi in final. Luata de pe wiki.

Jin-Roh: The Wolf Brigade is the version of Rotkäppchen ('Red Cap') transcribed directly from the film by Chance Wolf, and used by permission. The lines quoted here from Jin-Roh are based on a traditional oral tale which was told by a 10 year old girl in Haute-Loire, France, and transcribed by Jean Baptiste Victor Smith in 1870. This interpretation predates that of Charles Perrault (considered the first written iteration of the 'Little Red Riding Hood' tale), and is the only one in which the protagonist visits her mother instead of her grandmother, and features the "clothing made completely out of metal" as found in the Jin-Roh version, below:

Once there was a little girl, called Little Red Riding Hood, for she wore always that red riding hood. Now her mother had made her a suit of clothing for her to wear, and this suit of clothing had been made completely out of metal. Her mother then went away to stay alone in a little cottage in the woods, and told the girl, "only when you have worn out this suit of clothing shall you come and visit me." So the girl, nodding solemnly, bade her mother goodbye and set to work to wearing out her suit of metal clothing.

Every day, she rubbed herself against the walls of her home, so that the clothing would be worn out sooner. Every day, day-by-day, without fail she would rub herself against the walls, till her clothes became thinner, and thinner till she completely wore it out. Elated, she made some bread with butter and wheat cakes for her mother, intending them as gifts, and left her house for her mother's cottage in the woods.

Along the way, just as she was about to enter the woods, she encountered a wolf, which asked for some of her cakes and bread. She refused, for it was to be a gift to her mother. Unfazed, the wolf asked if she would be traveling via the road of pins or the road of needles. The young girl replied that she would be using the road of pins. Thus, the wolf ran quickly down the road of needles and knocked upon the door to the girl's mother's cottage.

"Who is it?" the girl's mother asked.

"It is I, your daughter, come to bring you cakes and bread." And when the mother opened the door, the wolf killed her, eating most of her.

Sometime later, the young girl finally arrived at her mother's cottage. Knocking upon the door, she heard her mother call out in a strange voice, "who's at the door?"

"It is I, your daughter, come to bring you bread and cakes, for I have worn out my clothing of metal and now come to visit you."

"Come in my daughter, the door is not locked!" But the door was locked, and the little girl had to climb in through the little hole at the bottom of the door.

Once inside, she noticed that her mother was in bed. After the long walk through the woods the girl was hungry, and said thus to her mother. "Mother, I'm hungry, for I have traveled far and deep to this place."

And so the reply was, "there is meat in the cupboard, that you may consume to sate your hunger."

And as the little girl was about to eat the meat from the cupboard, suddenly a cat jumped onto the cupboard and told the girl, "do not eat this meat, for this is the meat of your mother, whom has been murdered most foul by the wolf that now sleeps in her bed!"

Thus the little girl told her mother, "Mother, this cat says that it is your meat that I am about to eat!"

And her mother told her, "Surely this cat is lying, for am I not alive and well, talking to you even now? So throw your stick at the cat and eat the meat to sate your hunger." So the girl obediently threw her stick at the cat, thus scaring it off before consuming the meat.

When she had eaten her fill, she felt thirsty, and told her mother so. "There is a bottle of wine above the fireplace child, drink it, and sate your thirst."

And as the girl went to the fireplace and picked up the bottle, a bird flew onto the fireplace and chirped, "little girl, do not drink this wine, for it is the blood of your mother that has been killed by the wolf whom now lies upon the bed."

And when the little girl said to her mother, "mother, there is a bird that says that this bottle of red wine that I am about to drink is your blood, and that you were killed by a wolf, whom now lies in your place!"

And thus came the reply, "child, am I not alive and well? So is the bird lying. Throw your cloak at it, that you may then drink of the wine in peace, and vanquish your thirst." Thus the girl did as she was told, and drank of the wine, till not a drop was left.

Now when she had eaten and drank her fill, till hungry and thirsty she was not, suddenly the girl felt sleepy. Thus her mother said to her, "come child, and rest by my side. I would have you by me once more." And the girl walked to her mother's side and undressed. Putting her clothes of cotton and wool neatly by the side, she climbed into the sheets with mother, so as to rest. There she saw her mother, looking very strange.

"Why mother," She exclaimed, "what big ears you have!"

"The better to hear you with, my child." Came the reply.

"Why mother," the girl continued, "what big eyes you have!"

"All the better to see you with, my child." Came the reply.

"But mother, what big paws you have!" The girl exclaimed.

"The better to hug you with." Came the reply.

"Oh mother, what big, sharp teeth and terrible mouth you have!" The girl cried out.

"The better to eat you with!" The wolf said.

And at that, the wolf pounced upon the girl and devoured her, rending apart her flesh and bone, eating her alive, ignoring her screams.

And thus, the wolf ate the girl, sating its hunger.

Mi-am adus aminte, cand mi-am zis sa pun aceasta poveste aici, ca am vazut Scufita Rosie la teatrul de papusi din Constanta.

Author: No One
•miercuri, octombrie 23, 2013
Zilele astea ma simt tensionat. Ieri, azi. Si asta ma face moody. Sunt moody, tensionat si asta cand stau in pat (the place where my mind roams around in a bad way) ma duce la enervare si la nemultumire. Acolo, when I start to pick thinks apart, devin nemultumit, si incep sa ma enervez. Si nu pot sa dorm, and therefore I fuel my mind with the same demons.

Ma simt neinteles. Si e :( ptr ca nu stiu a cui e vina. A mea sau a celorlalti? Unde incepe a mea si unde a lor? Ca e si de acolo si de acolo. Dar daca ar fi numai a mea atunci ar fi :((. Si I can't tell them apart si nu le pot delimita. Si nu vreau sa ma simt vinovat ptr ce si cum sunt. Prefer sa fiu obnoxiuos si enervant si aiurea in your eyes decat sa ma simt vinovat ptr cum sunt. Nu e corect sa te simti vinovat ptr ca asa esti. Nu-mi place. Ma face sa ma simt prost in propriul meu corp si nu-mi place. Messes with cum ma percep. Si nu-mi place senzatia care o simt apoi.

De asta vreau sa iau o mica pauza, ptr ca in momentul asta anything can set me off, here or elsewhere. Sunt o mica bomba cu ceas. Si ma vad nevoit sa ma retrag sub o plapuma, sa o trag peste mine si sa stau asa pana trece. Si e naspa sa faci asta singur, si sa stii ca numai asa e calea, ca altfel nu se poate. Cu "demonii" se lupta singur. Intotdeauna singur. Si e asa aiurea. Ptr ca nimeni nu are ce sa-ti faca. Ptr ca nu sunt "tu" ca sa vada the whole picture and the mess in your head. Cel mult pot sa aproximeze, dar nu e de ajuns. Nu e de ajuns sa stii definitia, sa stii ce inseamna aia sau aia. Trebuie sa fii persoana aceea, ceea ce evident nu poti fi. Si de asta ne traim "demonii" singuri.

And we all are messy in our heads - Cred ca puteti fi de acord cu mine in asta :P -  cont: and therefore lonely.

Look at the old fart rambling away :)) Poate cand veti citi asta, voi fi senin ca un cer de vara. Poate this is a moment's rant, that awful trademark I think I have in here and also in your eyes. I'm fickle possibly, ptr ca uneori simt ca asa brusc cum a aparut, asa si s-a dus. Ehh, acum ca am zis asta tb sa zic ca de fapt ele raman undeva acolo sub crusta, la naftalina. Explicatii, explicatii. Revenind, sunt ca un copil uneori care cum a fost impacat s-a linistit. But, for now, at least I got it all out of my system.

ps: poate o sa iau o pauza scriind despre banalitati :)) si nu despre mine. Jeez, sometimes I think I'm addicted to this.

Author: No One
•miercuri, octombrie 23, 2013
E combinatia de cum suna si cum este acest clip de ma face sa-mi placa melodia


Vreau sa imi promit sa nu mai scriu ptr un timp (cel putin o saptamana). Dar nu cred ca imi voi tine promisiunea asta.

:(

Author: No One
•marți, octombrie 22, 2013
Noi traim legati de lanturi ce nu exista.

E tarziu si tb sa ma culc. Dar promit ca voi definitiva postarea

***

Nu o sa cred niciodata in oamenii duri, oamenii care vor sa arate ca sunt duri, oamenii care cred ca sunt duri. In primul rand nu sunt asa si in alt doilea rand vor sa demonstreze ceva, sa acopere ceva.

Daca consideram ca puternic e omul care nu poate fi afectat de nimic, atunci nu exista oameni puternici. Toti oamenii sunt vulnerabili. Every single one.

Nu stiu cum vedeti voi lumea dar eu asa o vad. Vad ca fiecare om e vulnerabil. Ca e om. Ca are cel putin o vulnerabilitate. Ptr mine nu sunt oameni care nu pot fi atinsi. Oameni solizi din piatra. Nu exista asa ceva. Fiecare are vulnerabilitatea sa si nici unul nu sta pe nici un piedestal.

Oamenii cred sau le place sa creada sa sunt nemuritori, ca sa folosesc analogia asta. Ca sunt asa de sus ca nimic nu-i poate atinge, ca sunt mai presus from a mere mortal. There is no such thing. Never will be. Toti suntem muritori, toti suntem sub aceleasi reguli. Nu ale societatii, care nu sunt egale ptr toti, ci ale naturii, care ne aduce la acelasi nivel, orice am crede noi si ce loc zicem ca ocupam printre oameni.

De asta nu pot sa cred pe cineva care se crede mai dur, mai puternic sau mai bun ca mine (superior adica, ca mai bun, in a fi bun, poate sa fie). Tu esti cel care face regulile si nu el. Tu permiti sa fii dominat ori intimidat, tu te simti inferior, tu ii dai putere. El nu are nici una asupra ta, ci tu i-o dai. In momentul in care zici "nu", in care stii ca tu faci regulile, ca depinde de tine, e momentul cand nu mai are influenta asupra ta.

Noi suntem stapanii propriului destin, a propriei vieti si e propriilor decizii. Noi dam putere unui om, unui obiect, unei notiuni, unor cuvinte asupra noastra. Noi credem astfel ca suntem mai putin, sub nivelul lor, influentati de ele, dominati de ele. Omul, obiectul, notiunea, cuvintele n-au nici o putere reala asupra noastra, ci exista doar ptr ca le-o conferim noi. In momentul in care ne dam seama ca noi decidem in asta, e momentul in care ele nu mai au nici o putere asupra noastra.

Noi traim legati de lanturi ce nu exista.

***

Vulnerabilitatea nu e o slabiciune. Daca stii sa o porti nu e. Ea iti arata ca esti om, ca simti, ca iti pasa. Si ea te face umil, iti arata ca esti ca toti ceilalti. Vulnerabilitatea poate sa fie putere, sa devii puternic prin ea. Ptr ca atunci nu te mai temi. Cand te crezi puternic te temi ca iti vei pierde puterea si vei deveni slab, cand stii ca esti vulnerabil si o accepti nu mai ai de ce sa te temi ptr ca nu ai nimic de pierdut.

Oamenii puternici cu adevarat sunt oamenii care nu au nimic de pierdut. Dar e greu sa nu ai nimic de pierdut cand traim in lumea care traim. Statut, iubire, bani, job, casa, prieteni, oameni (prin moarte), fericire, putere. Si asa cum ziceam mai sus, in sensul asta, toti oamenii sunt vulnerabili. Toti ne temem ca putem pierde ceva, toti suntem nesiguri, chiar si cei mai "curajosi" dintre noi.

Author: No One
•marți, octombrie 22, 2013
Mi s-au recomandat femeile mici de inaltime for some odd reason.


Si astazi m-am uitat la filmul Odd Thomas

 Are 1 m 55...

Cred ca ar trebui sa ma gandesc la asta mai serios de acum incolo :))


I told you this is random as fuck :)

Author: No One
•luni, octombrie 21, 2013
Ma uitam cam insistent la tocuri. De fapt voiam sa se remarce ca ma uit insistent. Si iata ca ma intreaba:
- La ce te uiti?
Eu ma uit in continuare la ele fara sa zic nimic
- La tocuri?
- Dap. De cat sunt?
- De 12 cm, spuse cam mirata
Cantaresc cifra asta in minte. Par mari.
- Sunt mari, nu?
- Da, destul de.
- Bineinteles ca sunt mari, o zic afectat de o atitudine ganditoare.
Si ma intorc. Am zis ce voiam sa zic, acum nu mai am treaba cu ea. Langa mine, dar ceva mai departe, o ea zambeste la ce a auzit. Ma multumeste sa stiu ca ea s-a prins si ca s-a distrat pe seama asta.

***

A se intelege ca postarea e mai mult autoironica si sarcastica, si nu ironica sau la misto. Cum sa zic, tipa cu tocuri nu ma stie, e persoana care nu ma stie, celalalta tipa e persoana care ma stie (care poate sa fie oricine, chiar si o persoana ce poarta tocuri de 12 cm :P). Pana la urma imi place sa zic lucruri care nu a nici un sens ptr necunoscuti dar sa aiba ptr cunoscuti. E micul meu *wink*, catre mine si catre altii.

Cred ca "glumitele" mele au tot timpul o natura seriosa in ele. I can't tell it apart. People seem to miss the joke and therefore take me way too seriouly, or seem to get the fooling around (but not play along) but not get the serious part that rises from it. Like a double edged sword.

Author: No One
•duminică, octombrie 20, 2013
M-am nascut intr-o zi de iarna. In plina iarna, cu zapada mare si viscol. Cumva sunt mandru de asta :))

M-am nascut intr-un oras mic din acelasi judet in care sunt acum. Am trait acolo primii 3 ani jumate, parintii mei s-au nascut acolo, bunicii mei traiesc acolo.Cand eram mic imi placea tot timpul sa prind vacanta si sa vin la buncii mei. Cei din partea mamei, ptr ca acolo imi placea sa merg. Mergeam si la ceilalti, dar nu acolo voiam sa fiu sincer.

Deci cand o sa zic bunici, matusa, var, o sa ma refer la cei din partea mamei. Am fost tot timpul mai apropiat de ei si tinem legatura mai des.

Magiun, paine prajita pe soba, sunca cu sorici, gogosi, floricele. Face bunica-mea niste gogosi bune... Imi petreceam vara acolo cu varul meu (care e mai mic cu o luna si putin decat mine). Those were good times, those were fun times. Tin minte ca acolo am vazut grupele mondialului din '94. Sferturile cu Suedia le-am vazut in cealalta parte. Tin minte ca ma lasau de dimineata acasa si se duceau la servici (cand inca lucrau), si eu dadeam drumul la radio si ascultam. Si stateam in camera aia pana veneau. Tin minte ca dormeam langa ei si ma gandeam sa nu moara in somn langa mine, ptr ca erau batrani :)) Asta era acum aproape 20 de ani. Tin minte revelioanele si cum incercam sa rezist cat mai mult noaptea. Era inceputul anilor '90 asa ca era numai TVR si numai revelionul difuzat de ei. Cu scheciuri de comedie. Imi placeau la nebunie Nae Lazarescu si Vasile Muraru. Revelioanele de dupa, de pe Pro sau Antena (tot din anii '90,) nici nu se comparau. De obicei eu rezistam cel mai mult in noaptea aia. Tin minte ca vedeam Maddie si David pe TVR. Televizorul era alb-negru. Tin minte cand matusi-mea venea si o asteptam cu variu-miu la poarta. Tin minte cand facem concurs "cine omoara cele mai multe muste cu pliciul". Tin minte cum puneam capcane ptr pisici in curte. Tin minte puii aia abandonati de pisica (sau oare i-am luat de acolo de unde erau si asa i-a abandonat). Au murit murdari, slabi, inconjurati de muste si mieunand :(. Erau prea mici si nu-i puteam hrani.

Tin minte ca aveam soareci si tataia punea capcane in dulapul de sub chiuveta. Doua nopti (sau chiar trei) am auzit capcana si ne trezeam si inecam soarecele intr-o caldare. Ptr noi copii era distractiv. Intr-una din nopti (prima sau a doua) cred ca am prins vreo 5-6, poate chiar mai mult.

Tin minte cum faceam pista de curse pe pamant in curte si ne intreceam cu masinutele. Tin minte cand jucam tintar cu boabe de porumb. Tin minte cand jucam eu cu tataia sah (ma batea). Tin minte cand jucam toti trei (tataia, eu si variu-miu), cum naiba se cheama... imi scapa ptr ca nu am mai jucat de mut mult timp, sunt ca piesele de domino numai ca au cifre pe ele (1-14 cred) de patru culori diferite (rosu, galbenm, negru si cred ca albastru), plus 4 jokeri. Jucam pe puncte. Moama ce mai asteptam sa jucam in trei :) :P

Copilaria mea a fost cea mai frumoasa etapa din viata mea. Odata ce am venit in orasul asta (ce a coincis cu pubertatea cumva) nu a mai fost la fel. Prefer timpul ala cand nu stiam nimic si nu aveam griji. Nu stiam cum e viata si nu ma gandeam cum sunt oamenii. Nu aveam gandurile si grijile unui om mai mare. Nu trebuia sa fiu reponsabil nici ptr mine, nici fata de altii. Cumva, viata era bullshit free :)) Cu cat cresti bullshitul din jurul tau se mareste, se extinde si devine stupid de real.

Stop, si schimbam subiectul.

De doua ori luna asta mi s-a zis ca arat mai tanar decat varsta mea. De fapt cred ca e prima data cand aud asta in viata mea. Ori n-am fost atent altadata ori chiar nu am auzit asta. Desi, recunosc ca atunci cand ma plimb prin oras, cu geanta pe umar (de aia de bagi cateva caiete si carti, si in care imi port actele ori documentele, ori niste carti cand am o treaba prin oras), ma gandesc daca lumea de pe strada nu crede ca ies de la scoala :P

Stau in zona a patru licee (sunt foarte aproape una de alta, una fiind chiar gard in gard cu casa mea) si trec pe langa multi liceeni cand se duc sau ies de la scoala.

Am mai zis asta aici, ma simt mai tanar decat varsta mea. Deci sansele sunt ca varsta care mi-o dati sa fie varsta pe care o simt in interior.

Author: No One
•sâmbătă, octombrie 19, 2013
I'll try to make it short.

Nu ma deranjeaza comentariile, ci ca am comentat, ca am raspuns. Ce rost are? Si de ce ma obosesc? Stiu prea bine ca daca un om si-a facut o parere nu-l mai scoti din ea. Asa ca, ce rost mai are sa scriu si eu? Nu se ajunge nicaieri.

Pe net, ca si in viata, e bine sa-ti vezi de treburile tale. Blocandu-te intr-o diferenta de opinii (mai ales pe net) cu altcineva nu duce nicaieri. Umpland un spartiu virtual cu comentariile sau reply-urile tale e un efort inutil si care nu-ti aduce nici un beneficiu real. Doar freci menta cu altii care o freaca pe net ca si tine.

Asa ca trebuie sa-mi reamintesc (din nou) sa scriu doar ce e necesar sau doar cui vreau sa-i scriu si sa-i ignor pe altii.

Author: No One
•vineri, octombrie 18, 2013
Nu cred ca mi-am divinizat parintii, dar mi-am dorit mai mult de la ei. Mi-am dorit sa fie mai mult. Si de aici am fost mai mult sau mai putin dezamagit de ei. Mai ales de taica-miu.

Cu maica-mea ma inteleg bine, uneori foarte bine. Eu sunt carpricorn, ea e berbec, asa ca ba ne intelegem, ba nu ne intelegem. Asa e relatia dintre noi astia cu coarne, zic eu. Dat tin mult la ea, si e cea mai apropiata persoana fata de mine din viata mea. Si ma intelege cel mai bine. Ma rog, de fapt uneori. Dar o face cel mai bine dintre cei din jurul meu.

(Nu m-a simtit niciodata inteles pe deplin. Nici maica-mea, de care sunt cel mai apropiat dintre toti oameni pe care ii cunosc, nu ajunge acolo. Culmea matusi-mea de exemplu atinge un punct la care maica-mea, si nici altcineva, nu ajunge: imi intelege cat de cat si se pliaza sa zic asa cu felul meu ironic/mistocaresc/sarcastic de a fi)

Cu taica-miu pe de alta parte nu vreau sa am de a face. Numai daca sunt situatii foarte importante si chiar are nevoie de ajutorul meu. In rest nu ma intereseaza si nu vreau sa am de a face cu el. M-a dezamagit destul ca sa mai fiu dispus sa fac un efort in sensul asta.

Ai mei cred ca sunt casatoriti de vreo 30 de ani. Dar nu sunt fericiti unul cu altul. Mai ales maica-mea, ptr ca lui taica-miu, chiar daca se cearta, ii convine starea de fapt. E in interesul lui sa fie in continuarea cu ea. Asa ca nu sunt fericiti si vor sta asa unul cu altul pana unul va muri. Stiu asta sigur. In momentul asta chiar m-ar lua prin surprindere daca ar divorta.

De asta nu imi doresc sa am o casatorie ca a lor, unde sa stau ori ptr ca nu am unde in alta parte sa ma duc, ori ptr ca m-am obisnuit sau resemnat asa. Vreau mai mult de atat. Si daca nu se poate, nu vreau nimic. Ori merge ori stau singur. Eu asa vad lucrurile. Nu o sa stau niciodata intr-o relatie sau casatorie care nu are viata in ea. Mi-am promis asta si sper sa imi urmez promisiunea.

Ai mei m-au influentat enorm, fie direct, fie indirect. Au avut cea mai mare influenta asupra mea si cea mai pregnanta sa zic asa. As zice chiar ca eu sunt asa datorita (si din cauza) lor. Nu e lucru la care sa ma gandesc care sa nu aiba legatura si cu ei, chiar si indirect. Sper sa nu exagerez, dar asa cred ca este.

Author: No One
•miercuri, octombrie 16, 2013
"Copilul infantil" cred ca e un pleonasm. Sau poate sa existe un copil care sa nu fie infantil? Insusi enfant e copil in franceza. Ma rog, sa revenim la ceea ce voiam sa zic.

Printre infantilitatile netului e "gagica materialista care este atrasa numai dupa tipii cu bani" (pleonasm din nou?). Ok, exista astfel de tipe? Exista.

Dar... Dar mi se pare o infantilitate de cate ori se aduce asta ptr ca e ca un buhuhu din partea unor pusti imaturi. Nu sunt de acord cu asta (cu materialitatea) dar, unu la mana, a avea bani inseamna si a fi cizelat, si a arata bine. Cel putin asa da impresia. Deci chiar daca nu ai bani, daca esti cizelat si arati bine (ai grija de tine, te imbraci bine, ca nu ai nevoie de firma ptr asta sa stii) femeile te vor baga in seama. E misto un barbat care se prezinta si arata bine. Chestie pe care pustii aia imaturi de mai sus nu o stiu se pare.

Si doi, cine va pune sa va uitati si sa trageti la tipele alea materialiste? Daca nu iti place cauta alt tip de femei. Surpriza, sunt si alte tipuri de femei, si sunt, slava domnului, multe. Faranumar faranumar :P Dar nu, daca esti un pusti imatur tu vei vrea de alea si apoi te vei plange ca de ce ele nu vor. Pai, cam meriti, ptr ca nu ai orizonturi.

Ai de ales si tot timpul ai de unde alege. Tot ce trebuie sa faci e sa te uiti si in alte parti decat ce e, aparent, acum in lumea ta.

Author: No One
•luni, octombrie 14, 2013

  

Author: No One
•luni, octombrie 14, 2013
7 deadly sins on the roof
I never trusted my mental sanity
Because there's no turning back
And you're falling
And you're falling

7 tears for 7 people
Dropping through the cracks
Because it's never finished
And I'm trying
And I'm trying

And I am number 7
One of the 7 sins
One of the 7 tears in the ocean
And I'm praying
And I'm praying

For my soul up there

Author: No One
•duminică, octombrie 13, 2013
Cautam o melodie The Corrs si ascultand-o mi-a venit in minte sa scriu aceasta postare.

In 2004 aveam 19 ani. Nu e nici o diferenta fata de 17 sau 18 ani sa stiti. Tot adolescent esti. Cand ma gandesc la varsta aia imi dau seama ca eram altfel atunci. Mai tanar... mai adolescent. Si trairile erau mai puternice. Mai intense. Si mai produnde cred.

Nu stiu daca toate 3 au fost in vara aceea (stiu ca le simt grupate), ce stiu e ca le asociez cu intensitatea aia de atunci din mine. Terminasem liceul. Totul era vechi si nou. Eram trist ca ma dezlipeam de ceva de care ma obisnuisem, si mi-era cumva teama ca trebuia sa imbratisez alta viata. Plecam de acasa  Plecam la Cluj in toamna aia. Melancolia a ceea ce a trecut, a vietii de licean (asa cum a fost ea) si nerabdarea si teama de a imbratisa ceva nou. De a fi mai mare. De a pleca. Eram intre doua lumi, cred si ma gandesc acum. Ceea ce a fost si ceea ce va fi.

LE: si acum parca sunt intre doua lumi (facultatea a fost si jobul va veni), dar e liniste in mine. Nu e nici o intensitate, no wonder, no fear.

Cred ca inca eram indragostit de C (colega cu mine in liceu), desi stiam ca e kaput ptr mine, si am inceput sa vb cu A in august. Inca stiu intensitatea mea cand ma gandeam la A dar nu o mai simt. Parca ambele tipe sunt un moment fix in timp, unde numai acolo au avut efect.

Si am plecat la Cluj. Si mi-a fost greu in unele momente cu oamenii. Si nu am mai vorbit cu A de prin primavara (2005), si n-am fost cuminte, si am avut probleme la facultate. Si am incercat din nou, si am repetat faza din nou. Si, ca sa o dau poetic, am cazut in iad si ceva ani dupa am iesit pe partea cealalta. Si acum sunt aici. Si se pare ca am viitorul in fata din nou.

Dar m-am lungit. Melodiile astea trei le asociez cu perioada aceea (anul 2004), le asociez cu ce simteam atunci, cu faptul ca le simteam oarecum obsesiv si ca le ascultam obsesiv (asa cum fac de obicei, in repeat, numai ca acum nu mai e aceeasi intensitate obsesiva cand ascult).

Dar acum nu mai simt intensitatea aceea. S-a oprit acum cativa ani. Mai sunt apele volburi dar nu se mai tulbura. Ma simt mai mare, intr-un fel putin negativ. Sa nu intelegeti gresit, prefer sa nu fiu intens in ceea ce simt, te consuma. Dar, desi stiu ca nu e chiar asa, parca nu mai simt, parca nu ma mai misca nimic asa cum o facea atunci. Simt inca, nici o indoiala, numai ca e subdued asa. Subjugat, supus.

Cand esti adolescent sau mai tanar (la inceputul lui 20), esti Quixote si te avanti in fata in plina lupta. Asa simti, asa se simte. Acum doar te uiti la morile alea. Nu mai ai imboldul de a sari de nebun la ele. Cel putin asa vad eu lucrurile acum.




Author: No One
•sâmbătă, octombrie 12, 2013
Eu sunt impotriva pedepsei cu moartea, orice ai face. Nu cred ca trebuie sa raspunzi cu moarte la moarte ca pedeapsa  Am precizat "pedeapsa" ptr ca in ultima instanta daca as fi intr-o situatie de viata si moarte, tu sau eu, si n-as avea incotro, nu cred ca as ezita sa o fac.

Ideea e ca nu sunt de acord cu pedeapsa cu moartea si nu o sustin. Vreau sa ajung la o idee. Ma uitam, ieri cred, pe teletext pe TVR si gasesc un titlu gen "Irak: 42 de persoane condamnate la moarte, executate in ultimele zile". Stiti cum e in Orientul Mijlociu, unde pedepsa cu moartea se "impune" ptr anumite crime, asa ca dau sa citesc nefiind de acord evident. Si in primele randuri aflu ca de fapt sunt teroristi condamnati la moarte iar in mintea mea nu mai e asa de grav. Pana la urma sunt teroristi. Tot nu sustin pedeapsa dar se pare ca nu ma supara/deranja in cazul asta.

Am vrut doar sa scriu ideea asta, atat.

Acum o sa trec la o alta chestie cu totul si totul diferita de ideea de mai sus.

Acum cateva zile am adormit cu castile in urechi (ascultam Shia - If I ever fall in love). Si tin minte ca auzeam melodia in vis. Imi ziceam sa-mi scot castile din urechi. Le scoteam dar melodia tot continua asa ca puneam mainile la urechi si castile erau acolo. Le scoteam din nou si din nou era la fel. Dupa cateva incercari am realizat ca visez. Am incercat sa ma trezesc, dar tin minte ca am reluat din nou chestia cu castile dandu-mi seama ca nu pot sa mi le scot ptr ca visez (si ca mainile mele nu ajung de fapt la urechi, cum era in vis). A doua oara cred ca am reusit sa ma trezesc si mi le-am scos.

Mi s-a parut foarte interesanta toata faza. Nu e prima data cand imi dau seama ca sunt intr-un vis.

Apropo de vise. De un numar de ani (nu stiu exact sincer cum era inainte) nu am vise cu elemente fantastice. Sunt foarte legate de lumea asta, sa zicem ca elementele din ele sunt lucruri reale, luate din lumea asta. Pot sa fie intr-o inlantuire care sa nu aiba sens (sau sa sara de la chestie la alta, neavand cursivitate) dar nu au chestii fantastice in ele. O tema mai des intalnita in ele e scoala (generala, liceu, facultate) si colegii.

Si am foarte foarte rar cosmaruri. Si nu prea mai am nopti fara vise. De fiecare data cand ma trezesc stiu ca am visat ceva (desi poate uit pe urma ce a fost).

LE: Ipocrizie - "Ce curva e aia". Da mah, dar cine s-a uitat la pozele ei sau la clipul ala cand ai comentat? Cine s-a uitat la fundul ei pe strada? Cine a dat click pe "Simona Sensual dezbracata? Hai sa zicem ca nu vrei sa o futi, dar tot de uiti, nu? :)) Tot te uiti la pitzipoanca aia ce danseaza aiurea prin club. Nu iti zici "eu nu ma uit la asta ca e o curva". Ci te uiti, iti scalzi acolo putin ochii si apoi ii zici "curva" :) Si daca esti un taran si mai ipocrit te gandesti sa dai si o tura cu ea. Dar e tot o curva :))

Author: No One
•vineri, octombrie 11, 2013
Sunt abonat la Portocala asa ca m-am inscris si eu cu un motiv la selectarea unor testeri ptr Galaxy Note 3 si Samsung Gear (ceasul). Si ptr cateva zile am devenit putin giddy inside asa :)) "Woaaa, poate le testez, si poate le si castig" (la sf 3 oameni castiga ce au testat). M-am si dus si am butonat unul (Note 2) la Flanco, am vazut si cateva reviewuri pe YT. Si... n-am intrat la testeri :P Cred ca erau 840 de pagini de motive (fiecare cu 20 de motive in ea). M-am uitat :)) Puteai sa pui oricate motive voiai dar erai selectat numai o data. Si au zis ca pun 30 de testeri dar au ales numai 18. Pfff. As scrie undeva ca nu au ales 30 dar nu gasesc unde :)) Oricum cred ca au fost selectate ptr extragere motivele celor care au mai avut smatphone-uri sau samsung (inclusiv note) si care sunt potentiali cumparatori (ptr au putere de cumparare, Note 3 fiind 3.000 de lei din ce am vazut, si ptr ca sunt mai predispusi sa dea review-uri bune cred).

No biggie, sa nu ma intelegeti gresit, dar a fost fun sa ma entuziasmez putin asa :))

Author: No One
•miercuri, octombrie 09, 2013

Damn!


Author: No One
•marți, octombrie 08, 2013
De la 1:20 e partea buna si crocanta :P Dati volumul mai tare, asa ar tb ascultata :)


Author: No One
•luni, octombrie 07, 2013
E 2:51. Si m-am trezit mai devreme. Cred cu 15-20 de minute.

N-am sa povestesc tot visul (in general "visez" mai multe "povesti" toate adunate intr-unul, trecand una in alta pe parcursul lui) dar undeva pe la mijloc a capatat o nuanta spiritual religoasa.

Oricum spre sfarsit, era vorba de un baiat si o fata care se iubeau. Young love copii :)) Fata era intr-un fel de scoala internat de fete cu o educatie profund religioasa. Si fata gaseste un baiat (adolescenti amandoi, mai mari asa) si se indragostesc unul de altul. Nu stiu cum intr-o, sau pe langa, o scoala numai de fete (si religioasa pe deasupra) lasau baiatul asta sa fie pe acolo, dar mna e un vis ce vreti :) Dar fata intrand in contact cu baiatul asta incepe sa se maturizeze, mai specific sa iasa de sub acoperamantul asta religios. Nu mai e fata dintr-o scoala ca asta, "calugarita", ci ceva mai mult, mai matura si mai puternica (asa am avut senzatia in vis).

Am avut senzatia in vis ca, data fiind scoala in care erau fetele, nu li s-ar fi permis sa fie impreuna, dar in ultima "secventa" a visului erau toti pe plaja, fetele de la scoala, oamenii (femei si barbati) care se ocupau de scoala, si baiatul asta care statea langa ea. Tin minte ca o colega a fetei de langa ei, privindu-i, s-a suparat pe el si a inceput sa planga si sa-i reproseze fetei. Fata asta era destul de suparata zicandu-i ca nu vrea sa auda nimic de la el, nu mai stiu ce zicea, nu era rautacioasa ci doar vorbea cu fata noastra si era suparata si plangea. Ei doi stateau pe un prosop si fata suparata, in fund pe nisip, in fata si dreapta lor (si parca mai era cineva acolo, un adult). Eu parca eram spectator la asta (desi cred ca vedeam scena prin ochii fetei indragostite) si auzind ce zice fata aceea am replicat prin baiat ca e suparata ptr ca ii e teama ca prietena ei s-a schimbat, ca nu mai e aceeasi pe care o stia. Fata s-a suparat si mai mult si i-a zis baiatului ca nu vrea sa auda nimic de la el si dupa ce a mai schimbat cateva vorbe cu prietena ei s-a ridicat si a plecat.

Imediat in vis (si mai tarziu cred), cele doua fete erau una langa alta, pe nisip, tot in acel grup de oameni dar in alta parte decat inainte. Fata statea intinsa pe nisip (pe spate si in coate) iar colega (cea suparata adica) in stanga ei, in fund. Cu ochii inca plansi, stand asa in tacere, prietena isi da seama ca fetei ii place de baiat si ii zice asta si apoi o imbratiseaza. Fata indragostita mi s-a parut calma, in momentul asta de la sfarsitul visului, cu un aer de maturitate, chiar detasata. Mi s-a parut ca prietena ei e prima persoana care si-a dat seama de relatie si apoi a acceptat-o. Tin minte ca dupa ce a fost imbratisata fata s-a uitat la altii de acolo si a zis, nu mai stiu cuvintele, dar era in genul " in curand vor afla, vor stii si altii si, desi va fi mai greu, vor trebui sa inteleaga si ei". Fata nu mai era ca fetele de acolo, se schimbase. Eu aleg sa-i zic "se maturizase" ptr cam asa am avut senzatia din vis. Era mai stapana pe ea si mai putin copila. Si mai libera fata de lumea din care venea (scoala religioasa si educatia).

Si apoi m-am trezit :P

Author: No One
•duminică, octombrie 06, 2013
Taica-miu a luat o punga de pufuleti de 900g. Daca nu vizualizati asta, inca, va zic ca punga e cat un sac, ca marime :)) Asta e taica-miu, numai el putea sa ia un sac de pufuleti.

Da, am simtit cutremurul de azi dimineata. Intai pe verticala si apoi pe orizontala. Si eu dorm la parter, la casa. Practic pe pamant :)) Bineinteles azi la televizor se vorbea pe amplu despre asta. Si bineinteles de Bucuresti. Ca de fiecare data cand e un cutremur mai mare. "Ce ne facem, ce ne facem. Sunt atatea cladiri vechi in Bucuresti". Nimic. Nu se face nimic de fiecare data. Se invarte talk-show-ul o zi doua dupa si gata, trecem la altele. Eu cred ca bucurestenii ar tb sa iasa in strada ptr asta asa cum au iesit si ptr Rosia Montana. In schimb nu facem nimic si ne facem (public adica) ca nu stim de asta. Ce credeti ca se va intampla? Daca traiti cu impresia ca nu va fi nimic sau ignorati asta, nu va fi asa. Va fi un cutremur puternic peste cativa ani, multe blocuri vechi afectate si multi morti. Si o tara paralizata, institutii care nu vor stii cum sa reactioneze, si televiziunea plina ochi cu tragedia. Si toti ne vom da loviti. Se putea evita usor asta in macar astia 23 de ani. Dar nu exista constiinta civica si nici interes. Si vom plati ptr asta. Nu eu, ci cei care vor muri sau a caror case vor fi distruse. Cutremurele peste 7 au un ciclu de 30-40 de ani la noi. Din '77 au trecut deja 36 de ani. Cred ca la nivel de populatie ne-am resemnat cu asta, cu faptul ca va veni si va fi nasol. Problema e ca nu simtim individual ca pielea noastra e la bataie, avem senzatia ca nu ni se va intampla noua. Ca intr-un fel vom fi sariti la loterie. La o adica faptul ca nu s-a facut mai nimic in ultimii 23 de ani e un act criminal. Vom fi responsabili ca societate ptr ce va fi. Se vor cauta vinovati nu ma indoiesc. Dar prea tarziu si prea subiectiv.

Ganditi-va la femei. Care e primul lucru la care va ganditi in legatura cu ele. Mai ales barbatii, dar si femeile. Nu sex obraznicilor :)) Care e primul rand care vine, cum se clasifica prima data femeia? Frumusete, aspect, cum arata. As indrazni sa zic ca asta pana la 50-60 de ani, dupa aceea dupa intelepciune, experienta de viata si alte lucruri asociate cu oameni de varsta a 3-a. Deci revenind, asta e primul atribut care apare in mintile noastre cand ne gandim la o femeie. La barbati e standard as zice (si eu sunt aici). Dar as zice ca e si la femei in gandire cumva. Societatea in care traim ne-a imbibat cu asta.

Hai sa va dau un exemplu cat mai clar zic eu. Ganditi-va cum sunt comparatii actorii si actritele. Ei ca abilitatea de a juca, ele intai ca aspect. Actritele favorite sau de care esti interesat si vrei sa le vezi in filme, sunt frumoase nu? Cantaretele la fel. Sunt si exceptii da. Si da, show businessul e un loc in care lumea poate sa arate bine, ok. Poti sa-ti numesc destui actori de Oscar de exemplu, de toate varstele, dar doar cateva actrite in schimb, in general peste 40 de ani. Nu, cred ca sunt destule actrite tinere de Oscar acolo, dar nu sunt promovate ca fiind asa si, ca tip, am tendinta sa nu le privesc din punctul asta. Plus ca industria si societatea e male orientated in privinta asta.

Femeile sunt o forma frumoasa si atat. Am incercat sa o zic cel mai direct fara sa scriu paragrafe. Desi nu constientizam asta prea bine, de cele mai multe ori ele nu sunt mai mult de atat.

Aceasta postare nu e un female service. Nu scriu ca sa lingusesc si ca, vai domne, ce tip, se ridica peste masa natarailor. E o realitate pe care si eu o traiesc in mintea mea ca tip.

Sunt de acord cu feminismul cand e o miscare pozitiva si care chiar ajuta femeile. Nu sunt de acord cand feminismul degenereaza intr-o "toti barbatii sunt sexisti, and evil" si e un atac asa aiurea si orbeste. Inteleg ca e o exasperare la mijloc (pe care o inteleg) dar orice schimbare, si orice miscare, trebuie facuta cu un pas facut in spate (ptr a vedea ansamblul) si o minte limpede si detasata.

Lumea e plina la refuz de barbati misogini si sexisti, unii chiar traind cu convingerea asta, altii doar sa fie rautaciosi, ori sa braveze ori sa zgadare inca putin pe cineva deja suparat. E o realitate de care ne lovim odata si odata. Femeile destul de des. Barbatii mai rar ptr ca nu li se intampla lor (asta ne face sa traim intr-un cub asa feriti de realizarea asta).

LE: Dar nu e chiar asa plina la refuz :P Asta voiam sa mai adaug.

Nu pot sa nu scap de senzatia ca societatea in care traim ne-a creat asa. Ca daca oamenii ar fi educati in acest sens si chiar am face un fel de schimburi/negocieri diplomatice (:P - nu sex, jezz :)) ) prin care ne-am intelege unii pe alti, poate am mai reduce cum sunt percepute femeile in societate (si in general un sex ptr celalalt). In schimb avem fraze gen "eu nu le inteleg pe femei / eu nu ii inteleg pe barbati" ca o mantra asa care sunt niste prostii oribile si care nu ne ajuta deloc.

Si la sfarsit o sa spun o parere personala, poate subiectiva, definitiv nepopulara, si anume ca femeile nici ele nu ajuta in asta. Nu e o miscare concreta masiva de a se schimba asta. In schimb e "fata, ai vazut noua rochie, ce misto e", "fato, cred ca ma place, sa nu pui mana pe el ca te mardesc", fato rujuletu', cosmopolitan, solar, poze pe FB cu ratusca, dau din fund fato pe bar, ai vazut cum se uita aia la mine. Nu mai continui. Ideea e ca sunt destule femei (femei?) care perpetueaza stereotipul "sexul slab". Voi sunteti sexul frumos si sexul slab. Creaturi angelice, printese dezorientate si care nu stiu ce vor, care au nevoie de ajutor in aproape orice si se indoiesc de ele in fiecare fraza. De asta femeile puternice intimideaza ptr ca suntem obisnuiti cu prostioare de astea si facem soc cand vedem una teapana. Nu incerc sa arunc asta in spinarea femeilor (e doar o parte a tabloului zic eu, ptr ca intregul e o suma a mai multor lucruri) si nici sa generalizez, dar ca tip nu pot sa nu am senzatia asta aiurea (din nou poate subiectiva ptr ca sunt gagiu) ca nu va ajutati deloc ca grup. Ca va bateti cuie in propriile picioare.

Si ca sa demolez tot ce am zis despre asta, da, si eu gandesc in functie de cum arata o femeie, am momente in minte de rautacism misoginist, de subestimare a femeii din fata mea. Nu pot sa scap de senzatia ca cu toate intentiile mele bune (in care cred - trebuia sa precizez) sunt si un ipocrit.

ps: da, am facut la final o cacofonie (am mai evitat una in text mai sus, din cate tin minte). Put it on my tab.

Author: No One
•joi, octombrie 03, 2013
Ma gandesc ca tot dati p-aici si nu gasiti nimic nou :)) Sau nu :| Probabil ca nu :P Ma simt putin (putin putin) responsabil ca nu am mai scris. Dar nu prea am ce. Si ce imi vine in minte, la sfarsitul zilei nu cred ar trebui sa scriu aici.

Am carti incepute si neterminate. Am benzi desenate incepute si neterminate. Am filme downlodate si nevazute inca. Ori caut inca ceva care sa ma prinda si sa nu-mi dea drumul. Ori ma plictisesc repede.

Am mai zis asta. Stiu. Voiam sa le enumar pe toate. Dar... nope :P

Am stat mai mult prin pat. Am mai iesit si prin oras cand a fost nevoie, dar simt ca m-am retras in pat. Starea mea e starea vremii. Se sincronizeaza. E prima data cand resimt asta constient, desi cred ca am mai facut asta inainte.

Si in lungile mele ore stand si gandind pe acolo, prin pat (de fapt e o canapea extensibila :P), mi-am dat seama ca am o incredere foarte scazuta in mine. Cam atat, nu mai dezvolt. Ca nu am ce.

Cred ca al meu creier devine leguma. Am lapsusuri, pierd ideea si ma chinui apoi sa imi aduc aminte care este, imi zic sa fac ceva anume si apoi nu mai stiu ce voiam sa fac. De fapt odata ce mintea mea a trecut intr-un alt sir de ganduri pierde (uneori) ce era inainte. Ma gandesc sa nu am ceva. Nu sunt foarte frecvente dar nici rare nu sunt. Probabil de la somn aiurea, oboseala si mancat putin si aiurea. I burn myself up. Ca si ochii, ca si auzul. Poate suna ca imi fac griji, dar mai degraba sunt niste griji superficiale, fara sa-mi fac probleme cu adevarat.

Zilele trecute am constatat ca nu-mi pot dezvolta ideile cand vorbesc cu altii. Nu imi mai gasesc cuvintele sa le prezint. Nu ca as fi timid in asta, ci ptr ca nu-mi vin cuvintele in minte. Nu stiu daca a fost ceva singular sau chiar am inceput sa o am problema cu asta in comunicarea cu altii.

Azi e ultima zi cand e Rush la cinema. Cred ca ar tb sa ma duc. La 19:15. La ora asta deja e intuneric, ati observat? Sper ca de maine sa vina Gravity.

LE: si... acum mi-e lene sa ma mai duc la film. Si e ultima zi in care ruleaza. I'm such a lazy bitch.

LE 2: vine Gravity de azi (vineri) :) I'm gonna rape that cinema :)) Mai ales ca zic ca din noiembrie il inchid din lipsa de spectatori :( Da, se pare ca si eu sunt responsabil :P (being a lazy bitch and all). Dar luna asta numai doua filme m-au interesat: Riddick (la care m-am dus) si Rush. Mortal Instruments, Planes, Battle of the Year, Paranoia, Smurfs 2 si Runner Runner sunt meh ptr mine. A cata oara se inchide acum? Cred ca a treia oara. Cand eram in liceu (ma duceam atunci) si putin dupa cred ca mergea. Apoi s-a inchis ptr mult timp. Apoi i-au dat drumul acum cativa ani pe timp de vara. S-a inchis. Apoi i-au dat drumul prin 2010 (sau 2011?). A stat vreo juma de an, s-a bulit proiectorul si s-a inchis. Si i-au dat drumul anu asta. 3D and all. Si se inchide acum din nou.