Author: No One
•marți, octombrie 22, 2013
Noi traim legati de lanturi ce nu exista.

E tarziu si tb sa ma culc. Dar promit ca voi definitiva postarea

***

Nu o sa cred niciodata in oamenii duri, oamenii care vor sa arate ca sunt duri, oamenii care cred ca sunt duri. In primul rand nu sunt asa si in alt doilea rand vor sa demonstreze ceva, sa acopere ceva.

Daca consideram ca puternic e omul care nu poate fi afectat de nimic, atunci nu exista oameni puternici. Toti oamenii sunt vulnerabili. Every single one.

Nu stiu cum vedeti voi lumea dar eu asa o vad. Vad ca fiecare om e vulnerabil. Ca e om. Ca are cel putin o vulnerabilitate. Ptr mine nu sunt oameni care nu pot fi atinsi. Oameni solizi din piatra. Nu exista asa ceva. Fiecare are vulnerabilitatea sa si nici unul nu sta pe nici un piedestal.

Oamenii cred sau le place sa creada sa sunt nemuritori, ca sa folosesc analogia asta. Ca sunt asa de sus ca nimic nu-i poate atinge, ca sunt mai presus from a mere mortal. There is no such thing. Never will be. Toti suntem muritori, toti suntem sub aceleasi reguli. Nu ale societatii, care nu sunt egale ptr toti, ci ale naturii, care ne aduce la acelasi nivel, orice am crede noi si ce loc zicem ca ocupam printre oameni.

De asta nu pot sa cred pe cineva care se crede mai dur, mai puternic sau mai bun ca mine (superior adica, ca mai bun, in a fi bun, poate sa fie). Tu esti cel care face regulile si nu el. Tu permiti sa fii dominat ori intimidat, tu te simti inferior, tu ii dai putere. El nu are nici una asupra ta, ci tu i-o dai. In momentul in care zici "nu", in care stii ca tu faci regulile, ca depinde de tine, e momentul cand nu mai are influenta asupra ta.

Noi suntem stapanii propriului destin, a propriei vieti si e propriilor decizii. Noi dam putere unui om, unui obiect, unei notiuni, unor cuvinte asupra noastra. Noi credem astfel ca suntem mai putin, sub nivelul lor, influentati de ele, dominati de ele. Omul, obiectul, notiunea, cuvintele n-au nici o putere reala asupra noastra, ci exista doar ptr ca le-o conferim noi. In momentul in care ne dam seama ca noi decidem in asta, e momentul in care ele nu mai au nici o putere asupra noastra.

Noi traim legati de lanturi ce nu exista.

***

Vulnerabilitatea nu e o slabiciune. Daca stii sa o porti nu e. Ea iti arata ca esti om, ca simti, ca iti pasa. Si ea te face umil, iti arata ca esti ca toti ceilalti. Vulnerabilitatea poate sa fie putere, sa devii puternic prin ea. Ptr ca atunci nu te mai temi. Cand te crezi puternic te temi ca iti vei pierde puterea si vei deveni slab, cand stii ca esti vulnerabil si o accepti nu mai ai de ce sa te temi ptr ca nu ai nimic de pierdut.

Oamenii puternici cu adevarat sunt oamenii care nu au nimic de pierdut. Dar e greu sa nu ai nimic de pierdut cand traim in lumea care traim. Statut, iubire, bani, job, casa, prieteni, oameni (prin moarte), fericire, putere. Si asa cum ziceam mai sus, in sensul asta, toti oamenii sunt vulnerabili. Toti ne temem ca putem pierde ceva, toti suntem nesiguri, chiar si cei mai "curajosi" dintre noi.

This entry was posted on marți, octombrie 22, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.