Author: No One
•luni, decembrie 02, 2013
In viata intalnesti multi oameni. Multi oameni trec prin viata ta. Unii stau mai putin, altii stau mai mult. Dar toti sunt in trecere. Cum ziceam acum cativa ani aici, noi suntem ca niste statii de tren. Primim oameni si lasam oameni sa se duca in continuare pe drumul lor. Nothing is forever.

Si tendinta noastra e sa ne tinem de ei. Mai ales dupa ce s-au dus. Tinem de ei fizic cat sunt in viata noastra si tinem de ei in gand cand nu mai sunt.

Privind din punctul asta noi, cumva, avem o existenta solitara. Singura persoana cu care ramanem forever suntem noi insine.

Poate credeti ca o dau pe tristeti si pe melancolii dar vorbesc de un gand eliberator. Trebuie sa constientizam ca fiecare persoana isi are o perioada in viata noastra, si ca trebuie sa mergem mai departe cand aceasta s-a scurs. Vom cunoaste alte persoane, vom trai alte clipe. Bune, rele. Totul se misca si noi o facem odata cu el. Mi se pare aiurea si trist sa lasi oameni in urma, sa stii ca vei face asta din nou si din nou, sau sa ramai blocat intr-o suparare pe cineva pana trece, asta dupa ce deja nu mai ai o legatura cu acea persoana. E parte din viata si din drumul tau chiar daca pare trist. Mie uneori, cand ma gandesc la asta, imi lasa un gust amar. Dar, cum e acum, inteleg ca ce a fost a fost si probabil ca se va mai repeta. Si ca trebuie sa accept ca totul are o durata.

Devin zen cand ies de la cinema :)) Sincer, cred ca e singurul loc care imi da cu adevarat liniste sufleteasca (dupa ce ies din el evident). Nu dureaza mult dar ma simt cel mai bine, ca stare, in clipele acelea cat ma plimb pe strazi de la iesirea din cinematograf. Si pe urma vine viata de zi cu zi si isi reia locul lasat liber.

This entry was posted on luni, decembrie 02, 2013 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.