Author: No One
•marți, ianuarie 21, 2014
E 12:15 noaptea. M-am trezit la 22 dintr-un soi de cosmar. Spre sfarsit, in vis, incepuse sa-mi bata inima aiurea, o auzeam, si pe urma a inceput sa-mi bata din ce in ce mai repede. Credeam ca o sa intru in fibrilatie (cand inima bate prea repede, peste 220-240 batai/min, ea nu mai poate ajunge sa faca o contractie completa, si ajunge sa "pulseze", sa tremure). Incepusem sa am arsuri in maini si brate (cum ai cand cand te lovesti in cot), si m-am trezit cu senzatia asta in maini care apoi a disparut. Culmea mi-am dat seama ca e un vis si de asta am iesit din el.

Duminica am fost la Bucuresti. M-am decis sa imi iau un PS3 si daca tot ma duceam acolo m-am decis sa ma duc sa vad monitoare si sa-i duc niste mancare bunicului. La el am sosit prima data, la Fundeni. Am avut o experienta frumoasa acolo vorbind cu el timp de o ora juma. L-am gasit singur in camera (televizorul nu mergea). E un om curajos, care nu sta prea mult pe ganduri. Mi-a placut spiritul lui cat am stat acolo cu el. Parea ca nici nu l-a afectat operatia. A fost a doua operatie. I-a iesit o tumoare cred, in interiorul vezicii, care a fost extirpata prima data, dar a mai ramas acolo si probabil a crescut din nou putin. Prima operatie a fost cu recuperare mai grea. Asta se pare ca e mai usoara. Probabil ptr ca s-a obisnuit. Mi-era teama ca daca scriu aici va fi cu bad luck ptr el. Oricum mi-a povestit linistit despre operatie, cum a fost anesteziat partial de la brau in jos (la prima a fost anestezie totala) si toate cele. Foarte calm, foarte linistit. Chiar il admir acum ptr asta. A fost frumos sa stau acolo cu el, cred ca de mult nu am mai avut un asa moment cu el. Si lui i-a placut, ca asa am inteles apoi de la maica-mea.

Dupa m-am dus pe la magazine (Altex, Flanco, Emag). Ideea mea era sa nu scap acel PS3 ca avea un pret f bun (nu cred ca m-as mai fi intalnit cu un pret ca ala). Asa ca m-am dus cat mai repede la Bucuresti sa nu-l pierd. Tipul a fost foarte de treaba. Mi-a zis ca e casatorit cu 2 copii si totusi mi se parea de varsta mea, nu as fi ghicit. Cred ca el a crezut ca am mai putin decat am cu adevarat :)) (am un fel oarecum awkward si timid de a fi, cel mai probabil de la interactiunile rare cu oamenii, plus ca nu mi se vede varsta reala pe chip sau la corp - ma intreb acum cum oare va imaginati ca arat... probabil gresit). I-am parut de treaba. Am calitatea asta de a parea de treaba si dragut ptr ca sunt politicos si cum ziceam oarecum awkward si timid/incurcat. Ma intreb daca credeti daca ma prefac. Nu o fac. Dar sincer cred ca pot dezamagi ptr ca desi sunt asa pot fi si oarecum dificil.

E o mare faza cu mine caci nu de multe ori am vazut ca lumea ajunge sa ma subestimeze. Ori par prea timid in ochii lor, ori prea pusti, ori prea depresionat, ori prea tacut, ori prea cuminte (nu sunt chiar asa de cuminte), ori prea de treaba, ori prea suflet bun (se ajunge la dezamagirea aia de tip "nu credeam ca poti zice/face asta"), ori lipsit de profunzime si pus pe prosteala. Nu e ca si cum astea nu exista in mine, dar mi se pare ca ating niste cote mai mari decat sunt, in ochii altora. Si de obicei devin un lucru singular ce ma defineste in fata lor. Eu ma consider un om bun (ce vrea sa ramana bun in lumea asta) dar totusi un om.

Unde vreau sa ajung e ca in mare parte e vina mea ptr asta. Nu stiu sa ma "promovez", sa pun la display partile misto din mine. Cumva nu vreau ptr ca am ideea asta ca-mi fac reclama, ca ma dau bine in ochii altora. Vreau sa ma vada, si sa ma accepte, cu tot calambalacul. Dar stiu ca gresesc in asta, in abordarea asta. Dar nu vreau sa par mai mult decat sunt (si ajung sa par mai putin se pare).

Revenind tipul avea un Mini Clubman. Faina masina. Fara rama la geamurile laterale. Ar tb sa stiti deja (probabil am scris aici) ca imi plac foarte mult Mini-urile, si daca as avea posibilitatea mi-as lua unul.

Cand m-am despartit de el mi-am reprosat putin ca am fost oarecum awkward si incurcat (sunt o persoana critica cu mine), dar mi-am zis ca e o noua experienta adaugata. Cred ca am mai crescut intre timp.

Apoi m-am intalnit cu un prieten si coleg de liceu ce sta in Bucuresti. Ma inteleg foarte bine cu el si e singurul cu care mai tin legatura dintre fostii colegi. Are un stil flegmatic sarcastico-ironic de a vorbi, ce pare mistocareala, ce ma amuza tot timpul si, mai ales, ma face sa fiu si eu asa. Eu asa mi-ar placea sa fiu, dar nu multi oamenii merg cu asta. Cu el reusesc ptr ca e asa si intelege ritmul. Vorbim si glumim in gura mare de se uita lumea pe strada la noi. Spunem aberatii numai de noi stiute si lumea intoace capul si se uita la noi. E un haos tampitel si fara noima in cuvintele noastre ce noi il intelegem. De exemplu, eu il asteptam la gura de metrou si el imi zice sa stau acolo la gura de canal ca vine el (desi si eu mi-am zis initial sa zic "canal" si nu "metrou"). I-am zis ca stau acolo sa ma incalzesc. E singurul om cu care pot sa vb asa si sa nu fiu inteles gresit. Mi-ar placea sa vorbesc tot timpul asa, e amuzant si detensionant.

Azi m-am jucat vreo 4 ore pe consola (Last of Us - finally!!!). Sunt multumit (desi ca de obicei mi-am batut capul cu setarile de imagine, ca-s pretentios).

Peace out mother f's.

ps: pe la jumatatea recitirii (ptr corectura), mi-a venit in minte sa scriu asta, ceea ce voi si face - cei care ati tinut cu Seth in fata mea, atunci, m-ati dezamagit. Am crezut ca daca ma cititi de atata timp veti stii mai bine, veti intelege mai bine. Am fost dezamagit sa aflu ca nu. As fi vrut mai mult de la voi, dar e si vina mea, tocmai ptr ca am cerut asta.

De asta am un gust amar cand mai dau de el pe un blog. El nu are nici o putere asupra mea si pot trece usor peste el, dar voi i-ati dat putere atunci, de asta in parte am inchis comentariile, din dezamagire si ptr ca nu vreau sa ma stresez citind prostii si pareri aiurea despre mine.

Inca o precizare, acum cand am ajuns cu corectarea aici la final. Nu mai tin sa am mai multi cititori. Nu e un atac la adresa celor ce ma citesc, hear me out pana la sf. Initial imi doream sa am mai mult trafic pe aici, nu sa ma prostituez ptr trafic dar sa fiu citit. Ma tineam cumva agatat de ideea asta. Si uite in timp am inchis comentariile aici, comentez rar in alte parti, nu imi mai pun linkul la blog (chestii care au limitat traficul aici), si m-am obisnuit cu asta. O sa scriu in continuare dar o sa cobor blogul intr-o obscuritate (si mai mare) evitand sa fac chesti care aduc oameni aici. Doar o sa scriu, si cine mai e aici va citi daca va dori.

Cat despre functia de share si like, o voi implementa cand ma voi urni sa gasesc un cod ce va permite asta (template-ul fiind vechi nu-mi permite sa folosesc multe functii blogger asa ca tb sa pun eu cod in el; si template-ul nu-l voi schimba, cu el am inceput, imi place si ii voi pastra probabil pana la sfarsit). Nu cred ca ma voi urni prea curand, asta si din comoditate.

pps: cineva imi reprosa mai demult, sau ma sfatuia, sa nu am postari asa de lungi ca "speriu" cititorul si nu va citi. Intr-un comentariu evident. Are dreptate si stiam asta deja dinainte, ptr ca nici eu nu prea citesc postari kilometrice. Mi-am adus aminte de asta vazand cat de lunga e postarea.

This entry was posted on marți, ianuarie 21, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.